Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ACELA, ACELAȘI, CELA, BINE, RĂMĂȘIȚĂ, SEMN, SECRET, ÎNCOLO, ÎNTÂMPLARE, ȘOMAJ ... Mai multe din DEX...

ACEL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ACÉL^1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] - Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

Sursa : DEX '98

 

ACÉL^2, ACEÁ, pron. dem. v. acela^1.

Sursa : DEX '98

 

ACÉL adj. cel. (\~ de colo.)

Sursa : sinonime

 

acél adj. m. (antepus), g.-d. acélui, pl. acéi; f. sg. aceá, g.-d. acélei, pl. acéle, g.-d. m. și f. acélor

Sursa : ortografic

 

ACÉL aceeá (acéi, acéle) dem. (se folosește pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ depărtat de subiectul vorbitor). \~ băiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

Sursa : NODEX

 

ACÉL^1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor ; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora - Var.: acéla, acéea adj. dem.] - Lat. ecce-illu, ecce-illa.

Sursa : DLRM

 

acél, adj. și pron. - Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea. - Mr. ațel, megl. țelea, istr. țel(a). Formele adj. antepus: acel (f. acea), gen. acelui (f. acelei), pl. acei (f. acele), gen. acelor. Ca adj. postpus și ca pron. capătă un -a enclitic; ca rezultat al acestei adăugiri, se modifică structura fonetică a f. sing. aceiaaceaia ‹ aceaa), care se scrie și aceea. Prezența lui -a în cazurile prevăzute nu s-a respectat strict în limba populară și în poezie. < Lat. ecce ille, devenit *ecce illum sau *eccum illum (Diez, I, 337); Pușcariu, 9; Candrea-Dens., 532; REW 4266; DAR; Sanfeld, Syntaxe, 159-164); cf. it. quello, v. prov., sp. aquel, v. fr. cil, port. aquello. Explicarea lui -a paragogic prezintă incertitudini. Pușcariu, 9 și DAR cred este rezultatul lui *eccum illum illac (cf. fr. celui-, friul. kel-la). Această ipoteză este imposibilă, deoarece confundă un tratament presupus a fi romanic cu un fenomen tîrziu din fr., și pentru pleacă de la o pronunțare primitivă *acelà, greu de admis (dacă s-ar admite, ar fi trebuit se păstreze, sau se reducă la pronunțarea gravă, caz în care -a aton trebuia devină -ă). T. Papahagi, din Morfologia limbii romîne, 1937, 19, o explică prin fonetică sintactică. Pare mai curînd o propagare a art. f. -a, care în limba veche se aplica și adj. și s. (pădurea verdea, azi pădurea verde; cf. trăsături ale acestei concordanțe absolute în pădurii verzi, care reproduce un mai vechi pădurii verzii, și forme invechite cum ar fi tuturor oamenilor, față de oamenilor buni). Reiese de aici femeia aceia, datorită nuanței sale dublu demonstrative, și-a conservat dubla articulare, ca alte ori femeia carea, cf. omul carele. Se înțelege mai puțin extinderea de la f. la m. și la cazurile oblice; dar numai dacă se concepe ca art., se explică faptul , fiind aton, -a nu a devenit -ă. Der. același (f. aceiași), adj. și pron., unde -și reprezintă lat. sic "astfel", cf. cineși, careși, acestași; în spiritul acestei comparații, cf. expresiile regionale și mai curînd infantile iciașaaici așa), coleașăcolea așa); acelălalt (var. acel(l)alt), adj. și pron. Cf. cel.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ACEL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1681 pentru ACEL.

Gheorghe Asachi - Tot la acela

Gheorghe Asachi - Tot la acela Tot la acela de Gheorghe Asachi Dacă-n barca ușurică petreci unda întărtată, Au prin munților omete a ta cale de te duce, Favorabil fie-ți Zeul, ce pe călători conduce, Facă-agiunsul tău ferice ș-a ta cale-ndemânată. Dacă-amu a ta simțire prin ochi este încântată, Revederea patriei dacă estazul în tine-aduce, Prin vorbirea armonioasă, prin cea artă ce străluce Și prin care Italia nouă cum cea veche-i înălțată. Pasul tău înaripează cătră insubra cetate, Ce-n mărirea ei se nalță ca un arbore-n câmpie, Între stolul de mici plânte la pământ ce-s tupilate. În murindu-l văl vede-vei cum se poartă-n modestie, În una unite daruri cu care-n anticitate Se lăudau înalte genii răspândite în o

 

Cincinat Pavelescu - Aceluiași

Cincinat Pavelescu - Aceluiaşi Aceluiași de Cincinat Pavelescu Când ești la minte puțintel, Ca și la trup, o, Mărunțel! E un curaj de admirat Să te măsori cu

 

Ștefan Octavian Iosif - Aceleiași

Ştefan Octavian Iosif - Aceleiaşi Aceleiași de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd e tîrziu și-abia mai pot Clipi truditele pleoape, Te chem pe nume-ncet de tot. Și, ca în vis, te simt aproape... Și-adorm... atît de fericit, Ca un copil naiv ce-și spune, Vrăjit de somn, abia șoptit, Aceeași veche

 

Traian Demetrescu - Același farmec

Traian Demetrescu - Acelaşi farmec Același farmec de Traian Demetrescu La Nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng și sufăr        De nostalgii de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască,        Ei mor de

 

Traian Demetrescu - Aceleași locuri

Traian Demetrescu - Aceleaşi locuri Aceleași locuri de Traian Demetrescu Le recunosc aceste locuri: Cărările șerpuitoare Te duc sub tainici bolți de frunze, Te-ascund de lume și de soare... Un lin izvor își face cale Pe lîngă șirul de anini, Iar dintr-un parc aduce vîntul Miros de salcie și crini. Iar seara-n amurgit, pe vale, S-aude clopotul din sat, Înflorind nemărginirea C-un sunet vag și depărtat...   Le recunosc aceste locuri, — Și totuși parcă mi s-arată Așa străine... Le lipsește: Inima mea de altă

 

Mihai Eminescu - Pe aceeași ulicioară...

Mihai Eminescu - Pe aceeaşi ulicioară... Pe aceeași ulicioară... de Mihai Eminescu Pe aceeași ulicioară Bate luna la ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alții ochii tăi acum, Numai eu, rămas același, Bat mereu același drum. Ah, subțire și gingașă Tu pășeai încet, încet, Dulce îmi veneai în umbra Tăinuitului boschet Și lăsându-te la pieptu-mi, Nu știam ce-i pe pământ, Ne spuneam atât de multe Făr-a zice un cuvânt. Sărutări erau răspunsul La-ntrebări îndeosebi, Și de alte cele-n lume N-aveai vreme să întrebi. Și în farmecul vieții-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. Vântul tremură-n perdele Astăzi ca și alte dăți, Numai tu de după ele Vecinic nu te mai

 

Mihai Eminescu - Noi amândoi avem același dascăl

Mihai Eminescu - Noi amândoi avem acelaşi dascăl Noi amândoi avem același dascăl de Mihai Eminescu Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de ieri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem... Non idem est si duo dicunt idem . Tu zici că patria e-n decădere, De râs și de ocară c-au ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere, El ar primi tot astfel de răspuns, Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est si duo dicunt idem . Căci din adâncul gândurilor tale Răsare ură din al meu amor. Tu ai vrea tot să meargă pe-a sa cale, Eu celui slab îi sunt în ajutor. Cu-același gând, noi totuși ne desfidem: Non idem est si duo dicunt idem . Pe mine răul, deși râd, mă doare, Mă ține liniștea vieții-ntregi; Iar tu uiți tot la raza de splendoare Ce-o varsă-asupra ta a lumii regi... Ș-ai vrea cu proprii mâni să ne ucidem: Non idem est si duo dicunt idem . E greu a spune ce deosebire Ne-a despărțit, de nu ...

 

Ion Luca Caragiale - Emulațiune

... naționale în anul acesta. Prin multe emoțiuni a trecut ziua eminentul pedagog, și ceea ce vedea ziua nu-l lăsa să doarmă noaptea. Acel cui al sărbătorilor regale i-a rămas la inimă. După două zile de emoțiuni adânci și de gânduri înalte, după două nopți de ... rog, carele se cheamă adevăratul romăgnism?... Că-z eu ce vă spun în toate zilele, măgarilor! și vă muștruluiesc (foarte sentimental) cu aceea dragoste, cu acel devotământ ca un adevărat părinte pântru copiii lui m' rog! ca să scot și din voi, oameni... și voi (foarte mâhnit) n-ascultați! Școlarul Otopeanu ... aceea, toate ostenelile mele cu cele mai din urmă metoade nu mi-au succes! (Se emoționează treptat.) Pântru aceea doară ieri ș-alantăieri am simțit acel simțămint carele se numește, m'rog, penetrățiune, când am văzut aceea mândretă de școleri ca o lejiune din acelea cari au vin't cu divul ...

 

Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini

... inima auzitorilor, se duse la Parma ca să ia lecțiuni de la Alessandru Rolla, cel mai renumit violonist al Italiei pe timpii aceia. Ajungînd în acel oraș și prezentîndu-se la celebrul violonist, fu supus la un riguros esamen. Pe dată însă esecută una din compozițiunile sale; Rolla rămase uimit și ... orașul Genova, scăpat de jocul la noroc și dat cu totul în inventarea acelor magice efecte care mai în urmă erau să-l suie la acel înalt grad de celebritate pe care numai el l-a atins. Amorul, care pînă aci nu se amestecase în destinul lui, veni și ... sale că, la primul concert ce va da la curte, îi va da o nouă probă despre ardenta pasiune ce nutrea pentru dînsa. Anunță pentru acel concert o galanterie muzicală intitulată Scene amoroase . Aceea însă ce mișcă curiozitatea auditorilor și îi puse în uimire fu armatura violinei lui Paganini, care nu ...

 

Garabet Ibrăileanu - De dragoste

Garabet Ibrăileanu - De dragoste De dragoste de Garabet Ibrăileanu 1. Amor adevărat e acela la care ia parte și imaginația și inima. Amorul, lipsit de una din aceste două părți, e o stare bolnavă a individului. 2. Ceea ce se numește imaginație în amor e partea estetică a acestuia; ceea ce se zice inimă, e partea lui senzuală. 3. Ce este dragostea? Și anume dragostea pentru un individ, nu dragostea de oameni în general? Este un fel de afinitate între doi oameni. Dacă este o afinitate între doi oameni, atunci, firește, trebuie să fie o afinitate între toate chipurile de a fi ale acestor doi oameni. Un om ni se prezintă nouă sub mai multe aspecte: ca trup, ca simțire, ca minte. Așadar, afinitatea dintre doi oameni, ca să fie completă, trebuie să fie din aceste trei puncte de vedere: trebuie să fie afinitate fizică, ca să zic așa, adică fiecăruia dintre cei doi să-i placă celălalt ca fizic, să-i placă fața așa cum este ea, cu gura, nasul, ochii etc., trebuie să fie afinitate de simțire, adică să simtă bucurie și întristare cam în aceleași împrejurări, trebuie să fie afinitate ...

 

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

... Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te ... Care-n viață vine o dată, num-o dată, Acea eternă sete ce-o au dupăolaltă Doi oameni ce-și pierdură privirea una-ntr-altă, Acel amor atât de nemărginit, de sfânt, Cum nu mai e nimică în cer și pre pământ, Acea înamorare de tot ce e al ei, De ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 644 pentru ACEL.

ACELA

... pron . dem . , adj . dem . ( postpus ) 1. Pron . dem . ( Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor ) Cine e acela ? 2. Adj . dem . ( postpus ) Acel

 

ACELAȘI

ACÉLAȘI , ACÉEAȘI , aceiași , aceleași , pron . dem . , adj . dem . ( Care este ) tot acela , chiar acela ; ( care este ) la fel ca mai înainte . [ Gen . - dat . sg . : aceluiași , aceleiași , gen . - dat . pl : acelorași ] - Acela ^1 +

 

CELA

CÉLA , CÉEA , ceia , celea . pron . dem . , adj . dem . ( postpus ) . 1. Pron . dem . ( Pop . ) ( Indică o ființă sau un lucru mai depărtat , în spațiu sau în timp , de subiectul vorbitor ) Acela . 2. Adj . dem . ( postpus ) ( Pop . ) Acela . Omul cela . Femeia ceea . [ Gen . - dat . sg . celuia , celeia , gen . - dat . pl . celora ) Din acela , aceea ( cu afereza lui

 

BINE

BÍNE adv . , s . n . sg . I. Adv . 1. În mod prielnic , în mod favorabil , avantajos , util . 2. În concordanță cu regulile eticii sociale , în mod cuviincios , cum se cere , cuminte . Să te porți bine cu oricine . 3. Deplin , în întregime , complet . E cherchelit bine . II. S . n . sg . 1. Ceea ce este util , favorabil , prielnic , ceea ce aduce un folos cuiva . 2. Ceea ce corespunde cu morala , ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic . 3. ( Fil . ; art . ) Obiectul moralei ca știință . 4. ( Adjectival ; despre oameni ) Armonios dezvoltat , plăcut la

 

RĂMĂȘIȚĂ

RĂMĂȘÍȚĂ , rămășițe , s . f . 1. Ceea ce a rămas dintr - un tot sau dintr - o cantitate oarecare , după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte ; rest . 2. Ceea ce a rămas neexecutat , neîmplinit dintr - o datorie , dintr - o obligație . 3. ( Înv . ) Ceea ce prisosește . 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută . 5. ( Înv . ) Rezultatul unei scăderi ; rest . - Rămas + suf . -

 

SEMN

SEMN , semne , s . n . 1. Tot ceea ce arată , ceea ce indică ceva . 2. Gest , mișcare care exprimă un gând , o intenție , o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune . 3. Notă specifică , trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru , o ființă ; semnalment ; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a - l deosebi de celelalte sau de a - l recunoaște . 4. Obiect așezat într - un loc sau într - un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva ; indicator . 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare ; urmă , pată . 6. Unitatea dintre un sens și o indicație grafică . 7. Simbol , emblemă . 8. Tot ceea ce evocă o persoană , un lucru sau un fapt ;

 

SECRET

SECRÉT , - Ă , secreți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care este ținut ascuns , care rămâne necunoscut , nedivulgat ; confidențial . Tratative secrete . 2. Ascuns vederii , mascat privirilor . II. S . n . 1. Ceea ce nu se știe , nu se cunoaște ( de nimeni ) , ceea ce este tăinuit , nu trebuie spus nimănui ; taină . 2. Sistem ( ingenios ) care constituie condiția succesului într - o întreprindere ; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva . 3. Ceea ce constituie condiția intimă ( greu de realizat ) a unei științe , a unei arte . 4. ( Înv . ) Discreție . 5. ( Ieșit din uz ) Celulă izolată într - o închisoare . [ Var . : sâcrét , - eátă

 

ÎNCOLO

ÎNCÓLO adv . 1. În alt loc decât aici ; în partea aceea , în direcția aceea , într - acolo . 2. Pe urmă , mai târziu . 3. În afară de cele arătate înainte . [ Var . : încoleá adv . ] - În +

 

ÎNTÂMPLARE

ÎNTÂMPLÁRE , întâmplări , s . f . Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei . 1. Ceea ce se întâmplă ; fapt , eveniment . 2. Ceea ce se petrece în mod incidental ; hazard . V.

 

ȘOMAJ

ȘOMÁJ s . n . Fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice , care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru , ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă ; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...