Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ARHIFONEM, ORTOFONIE, ALOFON, FONEMIC, FONOLOGIC, FONOLOGIE, LITERĂ, MONOFONEMATIC, MORFONEM, POLIFONEMATIC ... Mai multe din DEX...

FONEM - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FONÉM, foneme, s.n. Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt. ** (În trecut) Sunet. - Din fr. phonème.

Sursa : DEX '98

 

FONÉM s. n. cea mai mică unitate fonică sau sonoră a unei limbi, având funcția de a alcătui și de a deosebi între ele cuvinte sau forme gramaticale ale unuia și aceluiași cuvânt. (< fr. phonème)

Sursa : neoficial

 

FONÉM s. v. sunet.

Sursa : sinonime

 

foném s. n., pl. fonéme

Sursa : ortografic

 

FONÉM \~e n. lingv. Unitate a sistemului fonologic prin care se deosebesc între ele unitățile semnificative ale limbii (morfemele și lexemele). /phoneme

Sursa : NODEX

 

FONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcția de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. [Pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FONEM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru FONEM.

ARHIFONEM

ARHIFONÉM , arhifoneme , s . n . ( Fon . ) Unitate fonologică superioară fonemului , caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme

 

ORTOFONIE

... ORTOFONÍE s . f . Pronunțare considerată normală sau corectă a unui fonem

 

ALOFON

... ALOFÓN , alofone , s . n . ( Fon . ) Variantă pozițională a unui fonem

 

FONEMIC

... FONÉMIC , - Ă , fonemici , - ce , adj . ( Lingv . ) Privitor la fonem

 

FONOLOGIC

FONOLÓGIC , - Ă , fonologici , - ce , adj . Care ține de fonologie sau de foneme , privitor la fonologie ;

 

FONOLOGIE

FONOLOGÍE s . f . Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale , stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante ; fonetică

 

LITERĂ

... LÍTERĂ , litere , s . f . 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi , corespunzând în general unui fonem ; slovă . 2. Fig . Înțelesul strict , textual al unui fragment , al unui paragraf , al unui articol ( de lege ) etc . 3. ( La pl . ) Studiul literaturii . 4. ( La ...

 

MONOFONEMATIC

... MONOFONEMÁTIC , - Ă , monofonematici , - ce , adj . ( Lingv . ; despre grupuri de sunete ) Care are valoarea unui singur fonem

 

MORFONEM

... MORFONÉM , morfoneme , s . n . ( Lingv . ) Fonem

 

POLIFONEMATIC

POLIFONEMÁTIC , - Ă , polifonematici , - ce , adj . ( Despre unele consoane ) Care are valoarea mai multor

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...