Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul INTEGRALA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: INTEGRALĂ,INTEGRAL

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului INTEGRALA: INTEGRALĂ, INTEGRALĂ.

 

INTEGRALA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INTEGRÁL//Ă \~e f. mat. 1) Funcție ce reprezintă soluția unui sistem diferențial. 2) Funcție a cărei derivată este chiar funcția dată. 3) Semn ce indică o operație de integrare. /intégral

Sursa : NODEX

 

INTEGRÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție depinzând de elemente arbitrare (constante și funcții) și care reprezintă soluția unui sistem diferențial. ** Simbol matematic care indică operația de integrare. [< fr. intégrale].

Sursa : neologisme

 

INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. * Făină integrală = făină brută obținută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. Adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 3. S.f. (Mat.) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. ** Simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare. - Din fr. intégral.

Sursa : DEX '98

 

INTEGRÁL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) întreg, complet. o făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale. * simbol matematic care indică operația de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis)

Sursa : neoficial

 

Integral ≠ parțial

Sursa : antonime

 

INTEGRÁL adj., adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. și pop.) sadea. (Calul era \~ alb.) 5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupețit.

Sursa : sinonime

 

integrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli; f. sg. integrálă, pl. integrále

Sursa : ortografic

 

INTEGRÁL \~ă (\~i, \~e) 1) și adverbial Care nu a suferit nici o vătămare; cu integritatea neatinsă; întreg; intact. * Făină \~ă făină brută. 2): Calcul \~ ramură a matematicii care se ocupă cu studiul integralelor. [Sil. -te-gral] /intégral

Sursa : NODEX

 

INTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpărțit, complet. * Făină integrală = făină obținută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grișul și făina albă. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferențial, care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer - întreg].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.