Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ANTENĂ, LABIUM, SCOLOPENDRĂ, STIGMAT, TRAHEE, URECHELNIȚĂ ... Mai multe din DEX...

MIRIAPOD - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MIRIAPÓD, miriapode, s.n. (La pl.) Clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau din inele și cu multe perechi de picioare; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -ri-a-] - Din lat. myriapoda, fr. myriapode.

Sursa : DEX '98

 

MIRIAPÓD s. (ZOOL.) diplopod.

Sursa : sinonime

 

miriapód s. n., pl. (sil. -ri-a-) miriapóde

Sursa : ortografic

 

MIRIAPÓD \~e n. 1) la pl. Clasă de nevertebrate terestre, cu corpul format din segmente sau inele și cu multe perechi de picioare (reprezentanți: urechelnița, scolopendra etc.). 2) Animal din această clasă. [Sil. -ri-a-] /<lat. myriapoda, fr. myriapodes

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIRIAPOD

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru MIRIAPOD.

ANTENĂ

ANTÉNĂ , antene , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte , al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț . 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric ( folosit în radiocomunicații ) . 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg , spre a ține o parte din pânzele unei corăbii . 4. ( Fam . ; adesea la pl . ) Sursă de

 

LABIUM

LÁBIUM s . n . Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode . [ Pr . : - bi - um . - Var . lábiu s .

 

SCOLOPENDRĂ

... SCOLOPÉNDRĂ , scolopendre , s . f . Mic animal miriapod

 

STIGMAT

STIGMÁT , stigmate , s . n . 1. Urmă lăsată de ceva ; spec . urmă rușinoasă , semn dezonorant . 2. ( Bot . ) Partea superioară a pistilului , pe care se prinde și încolțește polenul . 3. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheelor , așezate pe părțile laterale ale corpului unor insecte , miriapode

 

TRAHEE

TRAHÉE , trahei , s . f . 1. Tub elastic fibros și cartilaginos , la oameni și la animale , care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul necesar respirației din cavitatea bucală sau nazală în bronhii . 2. Fiecare dintre tubulețele subțiri , chitinoase , deschise la exterior și ramificate în corpul insectelor , păianjenilor și miriapodelor , care servesc drept organ de respirație . 3. Fiecare dintre vasele lemnoase în formă de tuburi capilare prin care circulă seva brută în interiorul plantelor superioare . [ Pr . : - he -

 

URECHELNIȚĂ

... Insectă de culoare castanie , cu corpul alungit , cu elitrele scurte , având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare ( Forficula auricularia ) . 2. Animal miriapod cu capul mare , cu antenele lungi , cu prima pereche de picioare mai lungă , transformată într - un fel de clești îndreptați îndărăt ( Lithobius forficatus ) . 3. Cârcăiac ...