Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:NESOCOTIT, NESOCOTIRE, ȘTIRBI, ȘTIRBIT, ABSURD, ATENTA, CHIOMP, DEȘERT, DEPRECIA, DESFIDE ... Mai multe din DEX...

NESOCOTI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. - Ne- + socoti.

Sursa : DEX '98

 

A nesocotia respecta

Sursa : antonime

 

NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. disprețui. 3. v. con-traveni. 4. v. încălca.

Sursa : sinonime

 

nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nesocoteáscă

Sursa : ortografic

 

A NESOCOT//Í \~ésc tranz. (păreri, spuse, dispoziții, legi etc.) A trece în mod intenționat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru NESOCOTI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 73 pentru NESOCOTI.

Mihail Săulescu - Durerea lui Faust

Mihail Săulescu - Durerea lui Faust Durerea lui Faust de Mihail Săulescu Informații despre această ediție     Â« Știu eu?... Poate că 'n clipa asta,     Nu știu nimic din câte ar trebui să știu!     Â« Ce valuri se frământă pe-al mărilor pustiu,     Și mâna ce le poartă, nu-i nimeni să o știe,     Dece le face veșnic spre țărmuri ca să vie,     Dece le face veșnic să spumege în soare,     De-apururi neoprite și veșnic călătoare !...     Ce știu acum, nu este cu-adevărat ce știu?     Ce văd pe ceru' albastru — înmărmurit pustiu —     Ce văd în floarea asta ce tremură în glastră,     În valurile care frământă marea-albastră,     În Firea necuprinsă, cu mii și mii de forme,     Tot ce e sub puterea acestei vieți enorme, —     Cu-adevărat e astfel cum numai pare-a fi,     Ori numai un vis-umbră pe care-l voiu sfârși ?...     Și toată lumea asta enigmă poate n'are;     Ci este-așa cum este — nemărginită, mare,     Iar tu, o! biete suflet, tu ești atât de mic,     Că nu pot ști nimic, —     Că tot ce știi și câte vei ști de-aci 'nainte —     Va fi ca o poveste ce pururea te ...

 

Alecu Donici - Calul și măgarul

Alecu Donici - Calul şi măgarul Calul și măgarul de Alecu Donici Păstorul unor oi, pe lângă turma sa Avea un cal și un măgar. Din întâmplare el găsește o harșa, Cusută tot în fir și în mărgăritar. Harșaua, precum știu acei ce merg călare, Se cade calului spre înfrumusețare. Păstorul însă-au socotit Că calul e destul de fire-mpodobit Și au găsit cu cale, Stăpân fiind pe ale sale, Să puie pe măgar harșaua delicată. Dar au ieșit în faptă Că prostul de măgar, nesocotind ce poartă Și nedeprins a fi-mbrăcat, Cu scumpa lui harșa în bahnă au intrat; S-au tăvălit, s-au răcorit Și chiar ca un măgar de glod plin au ieșit. Din fabulă e lămurit, Cum că păstorul au greșit, Iar el o da la întâmplare. Eu însă socotesc: că calul, deși are Nărav de tăvălit când este asudat, Dar nu se bagă-n glod, și cum s-au ridicat Îndată de pe el tot colbu-i

 

Alexandru Macedonski - Geniurilor

... pigmeii putură să vadă      Că luptă în van! O! Geniuri! vouă această cântare Închin, căci voi singuri fuserăți în stare Invidia oarbă a nesocoti, Urmând înainte pe calea frumoasă Atâta de dulce ș-atât de spinoasă Ce-atâția cutează a disprețui! Și ție, junime, în care străluce ...

 

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni Psalmi moderni de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I - Oh! Doamne 2 II - Țărână 3 III - Iertare 4 IV - Dușmanii 5 V - Zburam 6 VI - Și-au zis... 7 VII - Cât am trudit... 8 VIII - Eram 9 IX - N-am în ceruri 10 X - Doamne, toate... 11 XI - M-am uitat I - Oh! Doamne Oh! Doamne, rău m-ai urgisit, În soarta mea m-am împietrit Rămân ca marmura de rece... Să plâng, să sufăr, am uitat. Am fost un cântec care trece, Și sunt un cântec încetat Rămân ca marmura de rece... Uscat e tot ce-a înflorit, Entuziasmul a murit, Și a mea inimă a-nghețat... Am fost un cântec care trece Și sunt un cântec încetat. II - Țărână Țărână — suntem toți țărână, E de prisos orice trufie... Ce-a fost, în veci are să fie... Din noi nimic n-o să rămână. Zadarnic falnice palate Sunt în pământ rădăcinate Nici o pieire nu s-amână. Despoți, cu frunți încoronate, Poeți, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de știință, Păgâni, vestiți prin necredință, Nici o pieire nu s-amână...     Țărână, suntem toți țărână. III - ...

 

Alexandru Vlahuță - Delendum

Alexandru Vlahuţă - Delendum Delendum de Alexandru Vlahuță Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gânduri, Și-mbrăcate-n za eternă întocmește-le în rânduri, Bate-te cu tine însuți, zbuciumă-te nopți întregi, Ca durerea ta în ritmul sfânt al versului s-o legi! Și m-așez să scriu la masa de hârțoage încărcată... Mintea-mi arde-nvălmășită tâmplele încep să-mi bată. Am atins abia condeiul, și m-au apucat fiori... Parcă văd cum stau la pândă, pătimași și cârtitori, Nevoiașii noștri critici spadasinii damblagii, Cari, neputând să muște, morfolesc arta-n gingii! Trebui să respecți bontonul, să-ți gătești versul în frac, Dacă ții ca prin saloane să poți fi lumii pe plac. Nu-ți lăsa simțirea caldă, plină, vie și întreagă Să zbucnească, și veșmântul, care-i vine, să-și aleagă; Ci ți-o-mbracă-n floricele, și-i dă-ncunjur pe departe. Plângi, urăște și blestemă după regula din carte. Fii galant nesocotește-ți patima-n care te zbați, Nu cumva să superi nervii criticilor delicați: Poezia e un cântec dulce, un parfum ceresc!... De-așa artă parfumată, o, vă foarte mulțumesc! Când mi-i inima-ncărcată, și când gândurile-n muncă Bat și rup zăgazul ...

 

Alexandru Vlahuță - Vierme fudul

Alexandru Vlahuţă - Vierme fudul Vierme fudul de Alexandru Vlahuță Lut însuflețit de raza vecinicei dumnezeiri, Aluat în care cerul cu pământu-i plămădit, Tainică verigă care leagă cele două firi: Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit. Vierme tăvălit în tină, care muști din cer cu dinții, Urieș semeț, pe care o suflare te doboară, Tu, a cărui mână scurmă măruntaiele științii Și a cărui cugetare ia nimicul drept comoară, În zadar te-ncerci a rupe pânza care te desparte De enigma nepătrunsă: Ce a fost? și ce va fi? Cartea facerii e noapte, iară cealaltă carte Nu e scrisă, sau de-i scrisă, nu ți-e dat a o citi. Ai în față și la spate două semne de-ntrebare, Tu-ți trudești, sărmane, mintea ca să afli vrun răspuns; Rătăcind ca un nemernic pe a vremurilor mare, Cerci zădarnică cercare în noianul nepătruns. Și când mintea ta zdrobită de nebuna-i alergare Abia poate să mai iasă din a vremii adâncime, Și când vezi că ziditorul n-a lăsat un drum pe care Să se urce orbul vierme pân la sfânta- ...

 

Alexei Mateevici - Fie voia ta!

Alexei Mateevici - Fie voia ta! Fie voia ta! de Alexei Mateevici (Povestire) Se ivea de după dealuri Noaptea-n umbre mohorâte, Scuturând întunecimea Din aripile urâte. Nu-i lumină nicăierea, Numa-ntr-un bordei pustiu Luminează-o luminiță, Ca un suflet de-abia viu. Și într-acel bordei, pe paie, Numa-n petice-nvelită, Zăcea mama celor patru Prunci, cu fața necăjită. Ea se zbate, se frământă, Mila Domnului o cere Și, privindu-și copilașii, Se sfârșește de durere. Și cucernica-i gândire, Din credință izvorâtă, Și-o îndreaptă către ceruri, Către Maica Preacinstită. Și se roagă cu căldură Pân' ce graiul i se curmă. Copilașii plâng de foame, Căci felia cea din urmă Au mâncat-o de-acu ziua, Le-a rămas numai o coaje; Biata mamă le-o-mpărțește Și-i îndeamnă să se roage; Iar ea cade-n pat zdrobită Și de milă, și durere. Și privirea i se stinge Și puterea toată-i piere... Copilașii plini de groază Plâng, se vaietă și zbiară; De-a lor țipete de groază Chiar și moartea se-nfioară. Toți o strigă și-o sărută Și-o dezmiardă fiecare: ,,Mamă, mamă, scumpă mamă, Vom fi buni, ...

 

Anton Pann - Călătorul și stejarul

Anton Pann - Călătorul şi stejarul Călătorul și stejarul de Anton Pann Un călător ostenind. Și la un stejar sosind, Subt umbra lui a șezut, Să răsufle un minut. Aci un bostan fiind Și în el pepeni zărind, Mergînd, unul a luat Și supt copaci l-a mîncat. Deci ochii-n sus ardicînd, Gîndea-ntru sine zicînd "Ce lucru nepotrivit Dumnezeu a rînduit! Că la un copaci asfel Să facă rod mititel, Iar la un vrej slab pe jos, Așa rod mare și gros!" Pe cînd aceste gîndea Și cu ochii-n sus privea, O ghindă s-a slobozit Și toma-n nas l-a izbit. Atunci el nasul suflînd Zise iar într-al său gînd: "Ce nesocotit sînt eu! Bine-a făcut Dumnezeu. Dar de nu era rod mic Ș-era pepene, cum zic, Așa-n cap de mă lovea, Aci-n loc mă adormea. Iar de era vrun dovleac, Apoi nu-mi mai dam de leac." Multe un fel să gîndesc Și altfel să potrivesc. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Țepeș și solii

Dimitrie Bolintineanu - Ţepeş şi solii Țepeș și solii de Dimitrie Bolintineanu Temerea domnește peste București; Popolul îneacă curțile domnești; Căci doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepes ștreang și mazilie. Toți boierii țării veseli însoțesc Și cu pompă mare spre palat pornesc. Tepeș îi primește într-a sa mândrie. Solii-naintează... — ,,Doamne, pace ție! Însă încetează de a mai domni. Sau te pregătește astăzi a muri!" La aceste vorbe toți sunt în unire Și toți trage pala spre a lui lovire. — ,,Ce? Și voi, răspunde domnul turburat, Cu dușmanii țării moarte mi-ați jurat? Ascultați, voi, care mai aveți simțire De români și lacrimi în nenorocire! Viață și domnie le nesocotesc Ale mele lupte vouă-o dovedesc; Însă țiu la țară, țiu la neatârnare; Țiu ca să-mi fac neamul lăudat și mare! Am fost foarte aspru, și-ale mele mâini Au vărsat atâta sânge de români! Dar al vostru sânge ce mi se tânjește, Îl plătea cu lacrimi cel ce vă vorbește. În mijlocul celor ce mă-nconjurau. Și pe o coroană țara lor trădau, Nu puteam într-altfel face eu unire, Ca să scap ...

 

George Coșbuc - Dintr-o poveste

George Coşbuc - Dintr-o poveste Dintr-o poveste de George Coșbuc Port străin și cărți străine, Tot ce din străini ne vine; A ne-ntrece cu ocara Și-a batjocori mereu Ori hulind pe Dumnezeu Și nesocotind bărbații Care ne ridică țara, Ori umblînd ca apucații Să ne batem vecinic pieptul: De-am fi oricît de nemernici, Să ne credem toți puternici, Toți cu cap și toți cu dreptul De-a fi călcători de lege Și-ntr-un sat fără de cîni: Astea sunt deocamdată Voi, iubiții mei români, Marfa cea mai căutată. O, dar nu te-nspăimînta: Nu la noi, se înțelege, Ci-ntr-o țară-ndepărtată Sub pămînt, pe undeva. (

 

Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români

Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji şi români Liberalii engleji și români de Ion Luca Caragiale Cartea albastră, pe care a publicat-o zilele acestea guvernul englezesc, deși cuprinde numai și numai documente privitoare la cestiunea afgană, are destulă importanță prin armele ce procură atât adversarilor cât și partizanilor guvernului cârmuit de lord Beaconsfield, pentru viitoarea luptă parlamentară. În privința depeșei, ce de curând lord Cranbroock, actualul ministru al Indiei, a trimis lordului Lytton, vice-regele Indiei, controversa există chiar acum. Acea depeșă cuprindea, după cum se știe, o expunere a politicii urmate de precedentul guvern în privința emirului din Cabul, și arăta în ce și pentru ce ministerul actual a adoptat o linie de purtare deosebită. Blamul implicit aruncat prin acest însemnat document asupra administrației d-lui Gladstone, nu se putea să nu provoace reclamații din partea membrilor acelor administrații. În deosebi ducele d'Argyll, care fusese secretar de stat la departamentul Indiei pe acea vreme, trebuia să se crează atins. În adevăr, el a și protestat cu putere și cu mult necaz prin coloanele ziarului Daily News. Depeșa lordului Cranbroock, după părerea ducelui d'Argyll, dă seama despre ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NESOCOTI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru NESOCOTI.

NESOCOTIT

NESOCOTÍT , - Ă , nesocotiți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care este lipsit de judecată , de socotință , de chibzuință în acțiuni ; nechibzuit , nesăbuit ; p . ext . ușuratic , imprudent . 2. Care nu este luat în seamă ; ignorat , desconsiderat . - Ne - +

 

NESOCOTIRE

... NESOCOTÍRE s . f . Faptul de a nesocoti ; ignorare , desconsiderare . - V. nesocoti

 

ȘTIRBI

... tăișului ; a se toci ; p . ext . a se ciunti . 3. Tranz . Fig . A diminua valoarea , prestigiul cuiva ; a nesocoti

 

ȘTIRBIT

ȘTIRBÍT , Ă , știrbiți , - te , adj . 1. Cu marginea știrbă ; tocit ; ciobit . 2. Fig . Micșorat , diminuat ca însemnătate , ca valoare ; ( despre o lege , un drept etc . ) încălcat , nesocotit . - V.

 

ABSURD

ABSÚRD , - Ă , absurzi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . Care contrazice gândirea logică , care nesocotește legile naturii și ale societății , contrar bunului - simț ; ilogic . 2. S . n . Ceea ce este absurd (

 

ATENTA

... o tentativă criminală , a comite un atentat . 2. Fig . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " la " ) A încălca , a nesocoti

 

CHIOMP

CHIOMP , CHIOÁMPĂ , chiompi , chioampe , adj . ( Reg . , adesea substantivat ) 1. Prost , nesocotit . 2. Care nu vede bine . [ Var . : chiomb , chioámbă , adj . ] - Et .

 

DEȘERT

... redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti

 

DEPRECIA

... DEPRECIÁ , depreciéz , vb . I . 1. Tranz . A aprecia ceva sub valoarea sa reală ; p . ext . a nesocoti , a minimaliza valoarea unui lucru . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) micșora , a ( - și ) pierde valoarea sau calitatea ; a ...

 

DESFIDE

... chema , a provoca pe cineva să dovedească un lucru , știut fiind că nu va reuși . 2. A înfrunta , a nesocoti

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...