|
|
||
PALEOCEN - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Prima epocă a paleogenului (1), caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] - Din fr. paléocène.Sursa : DEX '98 paleocén adj. m. (sil. -le-o-), pl. paleocéni; f. sg. paleocénă, pl. paleocéneSursa : ortografic paleocén s. n. (sil. -le-o-)Sursa : ortografic PALEOCÉN^1 n. Epoca inferioară a paleogenului. [Sil. -le-o-] /Sursa : NODEX PALEOCÉN^2 \~ă (\~i, \~e) Care ține de epoca inferioară a paleogenului; din epoca inferioară a paleogenului. [Sil. -le-o-] /Sursa : NODEX PALEOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. paléocène, cf. gr. palaios - vechi, kainos - recent].Sursa : neologisme PALEOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a paleogenului. (< fr. paléocène)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||