Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CERBER, CULUCCIU, EUNUC, GARDIAN, GHERETĂ, PÂNDAR, PĂTUL, PĂZITOR, PARCAGIU, RAITĂ ... Mai multe din DEX...

PAZNIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PÁZNIC, paznici, s.m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. - Pază + suf. -nic.

Sursa : DEX '98

 

PÁZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E \~ pe câmp.) 2. v. gardian.

Sursa : sinonime

 

páznic s. m., pl. páznici

Sursa : ortografic

 

PÁZNI//C \~ci m. Persoană care are sarcina de a păzi ceva. /pază + suf. \~nic

Sursa : NODEX

 

páznic, páznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului și dulgherului. 2. deschizătură făcută la marginea laterală a osiei (a plasei de prins pește).

Sursa : arhaisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PAZNIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru PAZNIC.

Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran

Ion Luca Caragiale - Între Stan şi Bran Între Stan și Bran de Ion Luca Caragiale Nici Dumnezeu nu poate mulțumi pe toată lumea, de vreme ce chiar doi frați buni, unul grădinar și altul cărămidar, i se roagă totdeodată, unul de ploaie, și altul de secetă... Pe oricare l-o împăca mai întâi, o să-și auză vorbe dela celălalt... Dacă nici Dumnezeu nu poate, darmi-te bietul om muritor ! Când te pui, cum te trage inima, să faci, după putere, o slujbă spre folosul cuiva, să nu te mai gândești la ce are să zică altcineva despre fapta ta; căci folosul unuia poate fi spre paguba altuia, și, firește, dacă ai să cauți și la supărarea celui din dreapta, cât și la folosul celui din stânga, atuncea trebue să stai frumos la mijloc ținându-ți mâinile încrucișate și zâmbind cu nevinovăție, când ăstuia, când ăstuilalt. Cum am zice, nici nu jicnești, nici nu slujești, - rămâi om bun ca zahărul, pe gustul tutulor, și al lui Stan și al lui Bran, deopotrivă dulce, și nepăsător și nefolositor pentru amândoi. Și mulți cred că omul cuminte așa trebue să se poarte'n lume, și nu le merge rău. La o ...

 

Alexei Mateevici - Hristos au înviat

Alexei Mateevici - Hristos au înviat Hristos au înviat de Alexei Mateevici Se așternuse piatra pe proaspătul mormânt Și noaptea coborâse, acoperind cetatea. Se liniștise neamul vânzării. Pe pământ Era o taină mare... minune-apropiată. Au stat tăcuți de pază cei doi ostași străjari Ne-atinși de măreția adâncurilor firii, Nepresimțind venirea minunii celei mari Ce-avea să schimbe fața și rostul omenirii. Și iată miezul nopții, de stele-mpodobit; Un tunet lung s-aude, pământu-n el vuiește, Adânci puteri îl mișcă, izbindu-l. Zguduit, Mormântul se deschide: scriptura se-mplinește. Lumini lucesc la gura mormântului deschis, Întunecimea piere o clipă-n toată firea... Hristos învie!... Paznici, să fie vouă vis, Lumina vă orbește, v-a înlemnit uimirea! Lumină din lumina cerescului cuprins Lucește-acum pe chipu-i, Îl-nalță biruința. Și, lepădând pământul, îi lasă foc nestins Pe calea mântuirii: nădejdea și credința. Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat, Ne-au dat El nouă pildă a marii jertfi de Sine, Cu moartea Sa pe moarte călcând au înviat Spre învierea vieții în faptele de bine. Cântați cu bucurie acelui Ce-au scăpat Pe om și omenirea de moarte sufletească. Îi Paștele! Viață! Hristos ...

 

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor Calvarul florilor de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 5—6, iunie-iulie 1910, p. 334—336. Cine a trăit mult timp în preajma grădinilor și s-a deprins să urmărească jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează în suflet melancolia înduioșată, ce trebuia s-o resimtă întîiul om după raiul pierdut. Eu am trăit mult în preajma lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu ...

 

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicişilor La fîntîna Medicișilor de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XV, 81, 10 [23] aprilie 1911. p. 23—24. Un fragment Trecutul e o împărăție moartă. Locurile unde ai trăit mulți ani și ai putut să fii fericit nu căuta să le revezi, dacă ai o dragoste nouă în suflet, căci ele nu te vor recunoaște și-ți vor rămîne străine. Privește din depărtare la toate și închipuiește-ți că ai visat, căci numai visul poate să-ți dea mulțumire. Închipuiește-ți că după linia curbă ce închide orizontul nu mai e nimic, că nourii ce aleargă într-acolo sînt niște simple fantasme, că în sufletul tău deșirul de imagini, unele umbrite ori altele trandafirii, sînt tot ca și goana aceasta de nouri. Vîntul, acest fantastic și capricios artist, îi adună de pe fața cerului, clădește palate, zugrăvește continente imaginare, lăsînd pe alocuri spațiuri goale și senine, ca niște închipuiri de oceane, îi resfiră apoi și-i preface în turme nesfîrșite, care pasc pe nesfîrșita cîmpie a cerului, îi alungă cînd vrea într-o Fantazia nebună de cavaleri ce-aleargă pe cai năpraznici cu mantalele albe fluturînd pe umeri ; și apoi, cînd ...

 

Dimitrie Anghel - Scrisoare (Anghel)

... E-așa hursuz și jalnic, încît mă-ntreb de-s eu, Sau am murit ș-acuma trăiesc iar, cine știe, Și nu-s decît un paznic

 

Duiliu Zamfirescu - Barza

Duiliu Zamfirescu - Barza Barza de Duiliu Zamfirescu Sus, pe Argeș, pe la munți, Au rămas codrii cărunți; Jos, pe vale, prin zăvoi, Se cobor turme de oi, Iar un cuc cu pană sură Și-a spus numele din gură: “Cu-cu!â€� De prin garduri, de prin vii, Cintezoii aurii Zis-au din ciripitură Unei tufe de răsură: “Soro fă, deșteaptă-te Și spre soare-ndreaptă-te, So-ro!â€� Iar prin crânguri s-aud semne Ghionoaia taie lemne, Gaița, într-o gârneață, Se proclamă cântăreață, Iar din mreaja somnului Ies gândacii Domnului Ro-șii!... Chiar și hanul de la drum, Iarna fără fir de fum, Vara făr-de călători, Toamna făr-de cântători, S-a umplut de rândunele Ce-au adus vara cu ele Cal-dă. Iar prin lanul răsărit Merge vestea c-a sosit Craiul diminețelor, Paznicul fânețelor, Și-ar fi tras pe-un vârf de leasă Jos la doamna preoteasă... Ci-ne-i? (

 

Duiliu Zamfirescu - Boul

Duiliu Zamfirescu - Boul Boul de Duiliu Zamfirescu De-a pururi trist, în mijlocul câmpiei, Voinicul bou privește înainte, Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei. Și parcă-ar vrea să spuie prin cuvinte Că a rămas el paznicul moșiei, Căci toți s-au dus în lumea veciniciei, Iar Lațiul e țară de morminte. Trec norii, trec, spre asfințit de soare, Înveșmântând senina lui tăcere Într-un mister de umbre călătoare. El pleacă trist să cate mângâiere Urmând pe jos un lung șir de cucoare Ce cântă-n zbor o notă de

 

Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)

Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Adevărul de Iancu Văcărescu VI     Nimic nu e nou,     Nimica neștiut     Din cîte arăt vouă :     Lumina nouă nu e,     Dar ea desființează     Grămada-ntunecimei.     Cercarea am pornit-o,     V-am dat făgăduială ;     Dar n-alerg să vă-mbăt.     Precum fac demagoghii,     Ce, îmbătați de fumul     Atotputerniciei,     Umblă ș-înșală lumea     Cu jertfe, mîglisire     Sub fățăria     Blîndeței, omeniei     Și facerii de bine,     Cît izbutesc d-ajunge     Aleși să stăpînească ;     Îndată dau de față     Cumplita tiranie,     Cheamă pre înțeleșii     Ministri să slujească.     A lor deșertăciune.     Adun, ascund comori     Din biruri înfocate,     În sfaturi tot greșite,     Mii izvodiri fac nouă ;     Vor să dezgroape morții,     Cînd nu le mai ajunge     A viilor avere.     În lupta desfrînării     Iubirii de domnire,     Se-nșală între dînșii,     Se rod în vicleșuguri,     Se luptă să apese     Strigarea pătimirii !     Stau pînă cînd vîlvoarea     Odată-i prididește ;     Atunci tiranul vina     Descarcă pre ministri,     Ministrii pe tiran ;     Cuvinte de-ndreptare     De joc, de rîsul lumei !     Întărîtînd norodul     Pînă cînd se deșteaptă,     Și cere socoteală,     Și răzbunare cere,     Groaznică-n sfîrșit vine,     Nu de la cer pedeapsa,     Ci de la harnici oameni :     Oameni ce s-înțeleg     Ca dumnezeii vieții !     Vrednici de închinare,     Dar prea ...

 

Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului

... adapă Cu o mult prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochi obraznic, Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune că mult au îndrăgit P-un chip pe care singur cu mâna-i la cioplit: Sărută,-mbrățișază el propria ...

 

Petre Ispirescu - Hoțu împărat

Petre Ispirescu - Hoţu împărat Hoțu împărat de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat mare și puternic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dinpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept și temător de Dumnezeu. Pentru aceasta, el făcu mult bine poporului său. Și toți într-un gând și într-o glăsuire dete mărire Domnului că s-a îndurat a le da un moștean al împărăției. Acest împărat puse de gând ca pe fiul său să-l dea să învețe toate meseriile și toată procopseala cărturarilor. Fiul împăratului creștea într-o lună cât alții într-un an. Când fu de opt ani, părea că este de optsprezece. Daca văzu așa, tată-său, împăratul, îl dete la carte; după ce învăță filosofia și citirea pe stele, de la cei mai iscusiți dascăli, îl dete la cel mai meșter vraci, de învăță și meșteșugul leacurilor. Văzând tată-său, împăratul, că fiu-său are ținere de minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se arată, ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)

... Unde-acel nume era înscris. A lor ființe se prefăcură Una-ntr-un dulce, blând serafim, Alta c-o sfântă, repede-arsură, În paznic strașnic, bun heruvim. Unul d-aproape era-mpăcare Și mângâiere la ce lucram; Alta de cuget sfântă mustrare Îmi zicea vina și mă-ndreptam. Geniuri ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PAZNIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru PAZNIC.

CERBER

... m . 1. ( În mitologia greacă ) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete , care stătea la porțile infernului și păzea intrarea . 2. Fig . ( Livr . ) Paznic

 

CULUCCIU

... CULUCCÍU , culuccii , s . m . ( Turcism înv . ) Paznic

 

EUNUC

... EUNÚC , eunuci , s . m . ( La turci ) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic

 

GARDIAN

... GARDIÁN , gardieni , s . m . Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local , a unei instituții , a unui oraș etc . ; paznic

 

GHERETĂ

... GHERÉTĂ , gherete , s . f . 1. Construcție mică ( de lemn ) în care se poate adăposti o santinelă , un paznic

 

PÂNDAR

... PÂNDÁR , pândari , s . m . Persoană care păzește o pădure , o vie , o holdă etc . ; paznic

 

PĂTUL

PĂTÚL^2 , pătuli , - e , adj . Măr pătul ( În sintagmele ) ( și substantivat , m . ) = specie de măr cu fructele galbene - verzui ( cu pete roșii ) . Măr pătul ( și substantivat , n . ) = fructul mărului mai sus definit . PĂTÚL^1 , pătule , s . n . 1. Construcție cu pereții din șipci , din nuiele împletite etc . , ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului , care servește la păstrarea porumbului ( în știuleți ) ; p . gener . hambar pentru cereale . 2. ( Pop . ) Coteț ( construit pe pari sau într - un copac ) pentru păsările de curte ; coteț pentru porumbei . 3. ( Pop . ) Culcuș improvizat din frunze , din paie , din fân etc . , care servește pentru dormit ; p . ext . pat rudimentar ( și mic ) . 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei , de pe care se pescuiește . 5. Pătuiac . 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci , care servește ca loc de observație ( pentru paznici , pentru vânători

 

PĂZITOR

... PĂZITÓR , - OÁRE , păzitori , - oare , s . m . și f . Paznic

 

PARCAGIU

... PARCAGÍU , parcagii , s . m . ( Rar ) Paznic

 

RAITĂ

RÁITĂ , raite s . f . , interj . 1. S . f . ( Fam . ) Parcurgere a unui drum fără oprire ( mari ) , trecere în grabă pe undeva , vizită scurtă . 2. Interj . ( Înv . ; în forma raita ) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte , când se apropiau unul de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...