Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ANGHINĂ, CORONARITĂ, OPRESIUNE, PREINFARCT, PRIMAT, RÂNDUNICĂ, SIMIAN ... Mai multe din DEX...

PECTORAL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PECTORÁL, -Ă, pectorali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se foloseşte ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S.n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marele preot la evrei. - Din fr. pectoral, lat. pectoralis.

Sursa : DEX '98

 

pectorál adj. m., (mușchi) s. m., pl. pectoráli; f. sg. pectorálă, pl. pectorále

Sursa : ortografic

 

pectorál (pieptar, ornament) s. n., pl. pectorále

Sursa : ortografic

 

PECTORÁL \~ă (\~i, \~e) 1) Care ține de piept; propriu pieptului. Durere \~ă. Os \~. 2) Care este folosit în tratarea bolilor de piept. Infuzie \~ă. /pectoral, lat. pectoralis

Sursa : NODEX

 

PECTORÁL, -Ă adj. 1. Privitor la piept, al pieptului; (și s.m.) (Mușchi) al pieptului. 2. Care se foloseşte în bolile de piept. [< fr. pectoral, lat. pectoralis].

Sursa : neologisme

 

PECTORÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la piept. * (s. m.) (mușchi) al pieptului. 2. în bolile de piept. II. s. n. 1. pieptar de metal, piesă a armurii romane. 2. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei. (< fr. pectoral, lat. pectoralis)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PECTORAL

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PECTORAL.

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

Anton Holban - O moarte care nu dovedeşte nimic O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorându-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: “Întotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spusâ€�. Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzând-o indiferentă? În orice caz, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PECTORAL

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru PECTORAL.

ANGHINĂ

ANGHÍNĂ , anghine , s . f . 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația . 2. ( În sintagma ) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare . [ Var . : angínă s .

 

CORONARITĂ

CORONARÍTĂ , s . f . Inflamație a arterelor coronare ale inimii , constituind uneori cauza anghinei pectorale sau a infarctului

 

OPRESIUNE

OPRESIÚNE , opresiuni , s . f . 1. Asuprire , oprimare , împilare . 2. ( Înv . ) Greutate în respirație ( însoțită de dureri

 

PREINFARCT

PREINFÁRCT , preinfarcte , s . n . ( Med . ) Insuficiență coronariană care se manifestă prin aspecte intermediare între anghina pectorală și infarctul miocardic propriu - zis . [ Pr . : pre -

 

PRIMAT

PRIMÁT^3 , primați , s . m . Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice . PRIMÁT^2 , primate , s . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere superioare , plantigrade , cu degetul mare opozabil , cu mamele pectorale , cu creierul foarte dezvoltat , din care fac parte omul și maimuța ; ( și la sg . ) animal care aparține acestui ordin . PRIMÁT^1 s . n . Importanță primordială ; întâietate ,

 

RÂNDUNICĂ

RÂNDUNÍCĂ , rândunici , s . f . 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată , cu pene albe - gălbui pe burtă și negre - albăstrui pe spate ( Hirundo rustica ) . 2. Compus : rândunică - de - mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale ( Trigla lucerna ) . 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg , așezată în vârful acestuia . - Rândun [ ea ] + suf . -

 

SIMIAN

SIMIÁN , simieni , s . m . ( La pl . ) Subordin de mamifere primate cu encefalul foarte dezvoltat , orbita separată de cavitatea temporală , o pereche de mamele pectorale și fața expresivă ( Simioidea ) ; ( și la sg . ) mamifer care face parte din acest subordin . [ Pr . : - mi -