Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PURTAT, PORTIȚĂ, ȘORȚ, SCUFIE, ZĂBUN, ȚAR, ȚAREVICI, ȚINE, BARETĂ, BURNUZ ... Mai multe din DEX...

PURTA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PURTÁ, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. * Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac. (Înv.) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut. ** A trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul) * Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi. ** (Despre vehicule) A transporta, a căra. ** (Despre animale) A trage după sine. 2. Tranz. A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând); a însoți. ** (Înv. și pop.) A induce în eroare; a amăgi, a păcăli. * Expr. A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna. ** (Pop.) A mânui o unealtă. 3. Tranz. A-și duce sarcina, a avea făt în pântece. ** Fig. A suporta, a suferi, a răbda. 4. Refl. (Reg.) A umbla (de colo până colo), a circula, a merge. 5. Tranz. A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție. ** A face se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta. 6. Tranz. A avea, a poseda, a deține; a conține, a ascunde. ** A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. * Loc. vb. A purta dușmănie (sau pică) = a duşmăni. A purta interes = a se interesa de... (Reg.) A purta frică de... = a se teme de... 7. Tranz. A avea, a moșteni sau a transmite un nume. 8. Tranz. A avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranz. A pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etc., a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. * Loc. adj. De purtat = care serveşte ca îmbrăcăminte (de fiecare zi). * Expr. A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte. ** A avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etc.) Poartă un coc monumental. * Expr. (Fam.) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie. (Refl. impers.) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern. ** Refl. A se conforma unei anumite mode. ** Tranz. A aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etc. într-un anumit fel. Poarta părul peste cap. 10. Tranz. A suporta cheltuielile, grija cuiva; a întreține. * Expr. A purta de grijă cuiva = a îngriji. A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva. 11. Tranz. A deține o funcție, un post, un titlu. * Expr. A purta răspunderea = a fi răspunzător. 12. Tranz. A întreține, a duce, a susține. * Loc. vb. A purta (o) discuție = a discuta. A purta (o) conversație = a conversa. A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război. 13. Tranz. (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. 14. Refl. A se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel). - Lat. portare.

Sursa : DEX '98

 

PURTÁ vb. v. apuca, câștiga, cuceri, deplasa, desfășura, dobândi, duce, evolua, grăbi, iuți, îndrepta, îndura, întâmpla, lua, merge, mișca, obține, orienta, păși, pătimi, păți, petrece, pleca, porni, răbda, realiza, repurta, suferi, suporta, trage, umbla, zori.

Sursa : sinonime

 

PURTÁ vb. 1. v. căra. 2. a transmite, a trece. (\~ paharul din mână în mână.) 3. a avea, a ține. (\~ în mână un buchet de flori.) 4. a ține. (O \~ de talie.) 5. v. duce. 6. a sprijini, a susține, a ține. (Vom merge cât ne-or \~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara \~ o bluză subțire.) 8. a avea. (\~ pantofi galbeni.) 9. v. comporta. 10. a avea, a deține, a poseda. (\~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (\~ cele mai bune sentimente pentru ...) 12. a păstra, a reține. (\~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreține. (A \~ o corespondență vie cu ...) 14. a da, a desfășura, a duce, a susține, (înv.) a sta. (Au \~ o luptă continuă cu inerția.) 15. a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a \~ cu minciuni.)

Sursa : sinonime

 

purtá vb., ind. prez. 1 sg. port, 3 sg. și pl. poártă

Sursa : ortografic

 

A PURTÁ port tranz. I. 1) (ființe sau lucruri) A deplasa ținând (în brațe, pe spate, într-un loc special amenajat în acest scop etc.); a duce. \~ ghiozdanul. * \~ (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grijă deosebită (față de cineva). \~ arma a mânui arma pentru a da onorul. 2) fig. (greutăți de ordin moral) A răbda simțind inutilitatea protestului; a îndura. Poartă cu greu ura dușmanului. * \~ jugul a fi împilat, exploatat. 3) (ființe sau lucruri) A duce dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a căra. Trenul l-a \~t prin multe orașe. 4) (ființe) A duce cu sine sau după sine. Poartă copilul la lucru. Îl poartă de mână. * \~ cu vorba (pe cineva) a tărăgăna realizarea celor promise. 5) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte, podoabe etc.) A avea cu sine. El poartă barbă. Port cercei de aur. * \~ sarcină a fi gravidă. 6) (acte, bani etc.) A ține la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat în calitate de semn distinctiv. Documentul poartă antetul instituției. * Poartă numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau poreclă, titlu). 8) (corpul sau părți ale lui) A mișca dintr-un loc în altul sau dintr-o poziție în alta; a deplasa; a dirija. Își purta mâna deasupra capului meu. 9) (unelte și instrumente) A pune în funcțiune operând (dibaci) cu mâinile; a mânui; a manipula. Poartă cu iscusință bisturiul. 10) A face se poarte. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerând ideea de menținere a unei stări de spirit). \~ (cuiva) de grijă, \~ grija cuiva v. GRIJĂ. \~ răspunderea a răspunde de ceva. \~ dușmănie (sau pică) a duşmăni. \~ cuiva sâmbetele a purta pizmă cuiva. \~ interes v. INTERES. Interesul poartă fesul v. FES. A-i \~ frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerând ideea de conducere și de organizare) \~ gospodăria a avea în grijă sa treburile gospodăriei. \~ război (sau lupte) a se război. \~ o discuție a discuta. \~ biruință a birui. /<lat. portare

Sursa : NODEX

 

A SE PURTÁ port intranz. A avea un anumit fel de conduită; a se comporta. \~ grosolan. /<lat. portare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PURTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1112 pentru PURTA.

Marius Marian Șolea - Timpul mă poartă afară

Marius Marian Şolea - Timpul mă poartă afară Timpul mă poartă afară de Marius Marian Șolea Timpul mă poartă afară din el însuși și văd că gestul omului e mascaradă a omului, vreau să determin ceva fără a fi sclavul determinării mele. aleg cuvîntul!... cu poezia renegată de tăcere, pe umeri, mă dor și rostirea cuvîntului și neputința de a crede că tăcerea clădește. iubesc lumea, dar pot să o ucid. împins de ceea ce văd în propria-mi respirare, mă uit pe mine însumi în cîmpiile de mac ale istoriei, în care în voaluri se zbenguie lumea ca o fecioară pierdută din patul palatului

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Noaptea de ianuarie de Alexandru Macedonski I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău; M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior... Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni, Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător, Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor. Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase Mi-a văzut a vieții navă ...

 

George Coșbuc - Fata craiului din cetini

George Coşbuc - Fata craiului din cetini Fata craiului din cetini de George Coșbuc Un colț întreg de lume s-a fost înspăimântat De spada și curajul lui Tabără-mpărat, Domn mare și puternic din țara cu nenorii. El trece-n șir de taberi cum trec secerătorii Prin holdele răscoapte; cu brațul său robust Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust Și zboară fortunatec prin rândurile dese Și-n veci cu biruință din grele taberi iese. Deci dusu-mi-s-a veste prin lume și prin țări Și s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul și de-a latul, Voinic nu poți să afli ca Tabără-mpăratul! Dar totodată veste și vorbă s-a pornit, Că Tabără-i om dosnic și-i trist necontenit Și cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbește, Cât parcă ceva-l doare și nu știu ce-i lipsește; Că-i tot mereu pe gânduri și-i vecinic supărat. Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele, Frumoși în zi de pace ...

 

Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată

Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată După această întâmplare minunată de Mihai Eminescu ........................................ ...După această întâmplare minunată, Cavalerul meu își grăbi calul spre măgura unui deal depărtat, ca să treacă bălțile și mlaștinele periculoase ale Bugeagului. Dar abia isprăvise jumătatea drumului și drumuri multe veneau în cruce și ori încotro se-ntorcea nu vedea în zare decât ponor, ponor pustiu și sur îl înconjura și nici nu mai știa încotro s-o apuce. Îl apucă noaptea. Era una din acele nopți negre în care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată în toată puterea ei, pentru a lumina șesul sur și pustiu, pentru a dispărea iar pe ceasuri întregi. Îi era frică de hârtopuri și gropi, calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel, când auzi parecă, încet, dogit, adânc un sunet de clopot... el tresări. Își întoarse ochii de unde i se păru c-auzise sunet și văzu o lumină turbure și pâlpâitoare parecă. Apucă atunci calul de frâu și-ncepu să meargă în pas ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de martie

Alexandru Macedonski - Noaptea de martie Noaptea de martie de Alexandru Macedonski Trebuia într-acea noapte ca să sufle vântul rece, Ca să viscolească-afară, ca și azi, neapărat, Iar copacii printre crivăț la pământ să se aplece Când mă-mpinse-n astă lume pântecul ce m-a purtat. Maica-mea, de-a lungu-ntinsă, de abia scăpă cu zile... Moartea groaznică, ce-n umbră mulțumirea și-o rânjea, Înghețată sărutare-și-aplecase peste ea Și pe-obraz îi scuturase flori de vinete zambile. Doctorul, care-o scăpase, în acea învălmășeală, Vrând să șeadă pe un scaun, doborât de osteneală, Ca pe-o minge de nimica mă turtea nemijlocit, Dacă doica ce, prin leafă, se afla interesată, Nu sărea ca o leoaică să-l oprească deodată     Printr-un țipăt ascuțit. Toți îmi fură împotrivă, numai doctorul, săracu'! Se-ncercase, făr' să știe, să mă scape de nevoi, -- Doctore, primi-te-ar sfântul, și pe tine, doică, dracu', Că mă nasc fără de voie nu puteați ghici și voi? Voi puteați băga de seamă, când cuprinși de turburare, Că de voie nu se iese încleștat de două fiare, -- Și-mi făcusem datoria de-a voi ...

 

George Coșbuc - Cântec (Coșbuc, 3)

George Coşbuc - Cântec (Coşbuc, 3) Cântec de George Coșbuc A venit un lup din crâng Și-alerga prin sat să fure Și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu c-o nuia: "Lup flămând cu trei cojoace, Hai la maica să te joace" — Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: —"Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac!" Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu și i-am spus: —"Puiul meu e bun și tace Nu ți-l dau, și du-te-n pace! Ești sărac dar n-am ce-ți face! Du-te, du-te!" și s-a dus. Și-a venit un negustor Plin de bani, cu vâlvă mare, Cumpăra copii pe care Nu-i iubește mama lor. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit și l-am certat: —"N-ai nici tu, nici împăratul Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie

... a fost născut, Când cutare s-a-nsurat, Când aia s-a măritat, Când vro puică a ouat; Purta vorba peste tot Ș-o schimba cum îi venea, Soți, amicii dezbina. Azi se săruta în bot Și pieziș își da la coate, Mâine ocăra ...

 

Mihai Eminescu - Confesiune

... fost ca să o poarte o omenire toată, Prea grea pentru un om e... ea trebuie sfărmată În mii bucăți, ca astfel să o puteți purta

 

Vasile Alecsandri - Alba de la munte

... mi cosească fân cu floare, Ca să-mi fie de răcoare La cap și la țâțișoare. Zică lumea, că-i dau pace, Eu m-oi purta și voi face După cum lui badea-i place. Zică lumea ce va zice, Ea n-a putea să ne strice, Dragostea să ...

 

Ion Creangă - Punguța cu doi bani

... a făcut case mari și grădini frumoase și trăia foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinăriță, iară pe cucoș îl purta în toate părțile după dânsul, cu salbă de aur la gât și încălțat cu ciuboțele galbene și cu pinteni la călcâie, de ți se părea ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Artiști

Ştefan Octavian Iosif - Artişti Artiști de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Trei vagabonzi la poartă-mi vin ; Artiști — o mică trupă : Copiii după ei se țin, Și cîinii dau să-i rupă... Sunt doi micuți, e mama lor ; Ea, cu flașneta-n spate. E-o zi de toamnă, pic de nor, Dar cât de triste-s toate ! Cu ochii duși, ca în extaz, Ea cîntă, și ei joacă. Îi cade părul pe obraz Și praful o îneacă. Ei joacă, sar și se-nvîrtesc, Împiedicați în zdrențe ; Răsuflă greu cînd se opresc Și fac la reverențe. Întinde piciul istovit O pălărie spartă : Comèdia s-a isprăvit, De-acu — la altă poartă... Pe urma celor ce s-au dus Vîrtej de frunze-aleargă... Că mulți mai poartă Cel-de-sus Pe lumea asta

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 458 pentru PURTA.

PURTAT

... Despre oameni ) Umblat ( prin lume ) ; cu experiență . 3. S . f . art . Numele unui dans popular din Ardeal ; melodie după care se executa acest dans . - V. purta

 

PORTIȚĂ

PORTÍȚĂ , portițe , s . f . Diminutiv al lui

 

ȘORȚ

ȘORȚ , șorțuri , s . n . 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte , peste haine , femeile , muncitorii etc . în timpul lucrului , pentru a - și proteja îmbrăcămintea . 2. Obiect de îmbrăcăminte ( cu mâneci ) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine . 3. ( În portul popular femeiesc ) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac , de obicei împodobită cu broderii , care se poartă peste

 

SCUFIE

SCUFÍE , scufii , s . f . 1. Căciuliță de formă specială , care se leagă sub bărbie , purtată mai ales de sugari ; bonețică . 2. Bonetă de pânză , de stofă etc . , care se poartă mai ales noaptea , în timpul somnului ; tichie , căciulită . 3. Căciulită rotundă , de culoare neagră , pe care o poartă

 

ZĂBUN

ZĂBÚN , zăbune , s . n . 1. Haină bărbătească purtată de țărani , făcută din lână sau din bumbac , de obicei lungă , cu sau fără mâneci , împodobită cu cusături . 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări . 3. ( Înv . ) Haină lungă , fără mâneci , confecționată din stofă scumpă , pe care o purtau boierii . [ Var . : zobón s .

 

ȚAR

... ȚAR , țari , s . m . Titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave ; persoană care purta

 

ȚAREVICI

... ȚARÉVICI , țarevici , s . m . Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron ; persoană care purta

 

ȚINE

... a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A ... vânzare ( o marfă în prăvălie ) . VI. Tranz . 1. A suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case , unei gospodării etc . 2. A purta cuiva de grijă , a avea grijă de cineva , a îngriji pe cineva . 3. ( Pop . ) A fi căsătorit cu cineva ...

 

BARETĂ

BARÉTĂ^2 , barete , s . f . ( Rar ) Bonetă de postav sau de catifea , în trei sau patru colțuri , purtată de preoții catolici și , în trecut , de unii soldați din Occident . BARÉTĂ^1 , barete s . f . 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof . 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal ( tabacheră , decorație etc . ) . 3. Panglică de decorație ; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul

 

BURNUZ

BURNÚZ , burnuzuri , s . n . 1. Manta de lână cu glugă , pe care o poartă arabii . 2. ( Reg . ) Scurteică pe care o poartă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...