Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:FACTITIV, ABSOLUT, ECHIVALENȚĂ, TRANZITIVITATE ... Mai multe din DEX...

TRANZITIV - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Gram.) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2. Adj. Care are însușirea de tranzitivitate (2). - Din fr. transitif, lat. transitivus.

Sursa : DEX '98

 

Tranzitivintranzitiv

Sursa : antonime

 

tranzitív adj. m., pl. tranzitívi; f. sg. tranzitívă, pl. tranzitíve

Sursa : ortografic

 

TRANZITÍV \~ă (\~i, \~e) (despre verbe) Care admite un complement direct; cu acțiune care trece în mod direct asupra obiectului. /transitif, lat. transitivus

Sursa : NODEX

 

TRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. * (Log.; mat.) Relație tranzitivă = relație între elementele unei mulțimi, care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. [Cf. fr. transitif, lat. transitivus].

Sursa : neologisme

 

TRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. (< fr. transitif, lat. transitivus)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRANZITIV

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru TRANZITIV.

FACTITIV

... FACTITÍV , factitive , adj . Verb ( tranzitiv ) factitiv ( În sintagma ) ( și substantivat , n . ) = verb tranzitiv

 

ABSOLUT

... sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv

 

ECHIVALENȚĂ

ECHIVALÉNȚĂ , echivalențe , s . f . 1. Egalitate de valoare , de semnificație , de sens ; calitatea a ceea ce este echivalent . 2. ( Med . ) Denumire dată unei crize de natură epileptică , care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă . 3. ( Mat . ) Relație simetrică , reflexivă și tranzitivă între elementele unei

 

TRANZITIVITATE

TRANZITIVITÁTE s . f . 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive ( 1 ) . 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare , prin termenii intermediari , între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei