Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BUNICUȚĂ, BUN, BUNIȚĂ, IACĂ, MAMĂ, MAMAIE, MOAȘĂ, RĂZBUNICĂ ... Mai multe din DEX...

BUNICĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BUNÍCĂ, bunici, s.f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. * Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. - Bună + suf. -ică.

Sursa : DEX '98

 

BUNÍCĂ s. mamă-mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bâtă, maică, mamancă, mamă bătrână, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă, (în limbajul copiilor) mamaie.

Sursa : sinonime

 

bunícă s. f., g.-d. art. bunícăi/bunícii/buníchii; pl. buníci

Sursa : ortografic

 

BUNÍ// \~ci f. 1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Femeie luată în raport cu nepoții săi; mama tatălui sau a mamei; mama-mare. * De (sau pe) când era \~ca fată (mare) de demult. [G.-D. bunicăi/bunicii/bunichii] /bun + suf. \~ică

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruBUNICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 52 pentruBUNICĂ.

Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu)

Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu) Bunica de Cincinat Pavelescu Bunica stă pe prag și toarce, Dar, pe când sfârâie fuiorul,  Cu visul ei care-și ia zborul Și tinerețea i se-ntoarce. Se vede-n horă legănată De-al lăutarilor suspin, Cu sânul tare, cald și plin, Sub cămășuța ei de fată. Și cum se-ncinge o bătută, O prinde Dinu de mijloc Și joacă lângă ea cu foc, Apoi din fugă o sărută. Târziu, când hora s-a sfârșit Și cerul s-a făcut ca plumbul, S-au dus alături și-n porumbul Din vale tainic s-au oprit. Dar nunta? Nicidecum paharul, Ci ochii lui au îmbătat-o... O, parcă-l vede pe primarul Și popa care-a cununat-o! Și cum se toarce-ntruna firul Și-n jurul fusului se prinde Nu știu ce spaimă o cuprinde De-și pierd și visurile șirul. Într-un amurg pe când apusul Pălea sub norii-nsângerați, Doi prunci își vede îngropați, Și-o lacrimă îi arde fusul. Și când, trezindu-se din vise, Văzu că-i noapte și târziu, La luna care răsărise Lătra un câine a

 

Ștefan Octavian Iosif - Bunica (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Bunica (Iosif) Bunica de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cu părul nins, cu ochii mici      Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici      Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus,      Din zori și pînă-n seară ; Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus      În portu-i de la țară... Căta la noi așa de blînd,      Senină și tăcută ; Doar suspina din cînd în cînd La amintirea vreunui gînd      Din viața ei trecută. De cîte ori priveam la ea,      Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea Asemuind-o-n mintea mea      Duminecii

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) Bunica de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. ...

 

Ion Luca Caragiale - Tatăl nostru (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Tatăl nostru (Caragiale) Tatăl nostru de Ion Luca Caragiale Bunica s-a sculat de dimineață cu spatele-n sus. Nepoțica ei s-a sculat din contra foarte bine dispusă. Bunica o spală, o gătește ș-o piaptănă; nepoțica, la fiecare trăsătură a pieptenului, se strâmbă. Gata... Bunica: Așa. Acu zi Tatăl nostru. Nepoțica (stând dreaptă-n picioare și cu o figură gravă, plină de componcțiune): „Tatăl nostru carele ești... carele ești... ești în..." B.: În ce, proasto? N.: „...carele ești în...!" B.: Iar ai uitat! N.: N-am uitat, bunico! B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ți-e gândul? începi iar! „Tatăl..." N.: (repede): „Tatăl nostru, carele ești în ce..." B.: „...ruri!..." N.: „...ruri!..." B.: Ei? N.: „...sfințească-se numele tău, vie... vie... vie..." B.: Ce să vie, urâto?... Vezi că iar nu știi?! N.: Ba știu, bunico! B.: (pe același ton): Apoi, dacă știi, de ce nu spui, ciumulico? N.: (reculegându-se): „Facă-se voia ta!..." B.: Hoho! nu așa, strâmbo! „Vie-mpărăția ta, facă-se voia ta, precum în cer și pe pământ..." N.: ...

 

Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit

... sărman de părinți tocmai când se făcuse copil de-nvățătură... De una, mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui. Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraș și l-a dat la școală. A-nvățat Cănuță ... te-ntreb, loază. Câte râuri are Europa? - Mă duc să le număr, domnule... Și a plecat Cănuță. S-a dus la bunică-sa acasă și i-a spus că nu mai merge la școală măcar să-l taie. Bunică-sa a alergat la dascăl, și dascălul i-a spus: - Babo, dă-l la meșteșug. Poate meșteșugul să-i dea de ... ziuă când, rupt de oboseala trupului și mai ales de a sufletului, înghețat de atâta umblet pe frig, bătea în geam la cocioaba bunică-sii, în fundul unei mahalale de la marginea orașului. Baba se deșteptase, își aprinsese candela la icoane și se-n-china. - Cine e? - Eu bunico ...

 

Emil Gârleanu - Călătoare! ...

... și de la alții, știa că pe oameni, mai ales, cu greu îi poți cunoaște pe dinafară. Iar în buzunarul unui om, îi povestise o bunică a ei că picase odată peste un pumn de ouă furate dintr-un furnicar; bunica dăduse de veste numaidecât, întreg neamul furnicesc venise ...

 

Dimitrie Anghel - Rochia bunicei

Dimitrie Anghel - Rochia bunicei Rochia bunicei de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , IV, 1267, 27 iunie 1912, p. 2. Alb ca un caier era capul bunicei, o spumă ridicată pe creste îi era părul, o zăpadă ce nu putea s-o mai topească nici o primăvară îi împodobea statornic fruntea. Noaptea de odinioară în zi albă se prefăcuse, întunerecul în lumină, în argint curat, abanosul. O mireasă timpurie fusese, măruntă la trup încă, aproape de copilă, pășise în fața altarului. De subt cununa de lămîiță spumegat ca un torent și albă ca o coadă de cometă, sub șuvoiul de aur al betelei, vălul de borangic îi cobora pînă la călcîie, iar de la călcîie, poala lungă a rochiei ei de mireasă scria pe pămînt valuri obosite, înflorite de spumă, pe unde trecea. Tînăr, gîtul gol și nevrîstnicii umeri, nerotunziți încă, se vedeau din tăietura dibace a foarfecei ce despicase cu meșteșug faiul alb. Curba sînului abia ridica pieptărașul, șoldurile ascuțite se străvedeau prin rochie, și faldurile, dinainte pînă în josul piciorușelor mici, cădeau rigide, triste, funerare aproape, cum trebuie să cadă de-a lungul trupului unei vestale. O cingătoare largă, făcută dintr-o ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă...

Ştefan Octavian Iosif - Păduri şi cîmpuri se-nvesmîntă... Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 23 aprilie 1895 Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă Cu flori, — s-a desprimăvărat... Voioasă ciocîrlia cîntă Sus, în văzduhul fermecat. Tresare inima-mi pustie Din toropeala-i de mormînt, Și tu mă faci, o ! ciocîrlie, Să plîng încet, și trist să cînt... Ea-mi strigă gingaș din tărie: — ce tot îngîni acolo-ncet? — un cîntec, dragă ciocîrlie, Și-s ani de cînd îl tot repet ! Îl cînt pe cîmpuri vara-ntreagă, De mult durerea mi-l urzi, Și chiar, o ! ciocîrlie dragă, Bunica ta mi-l

 

Ștefan Octavian Iosif - Sonete antimusicale

Ştefan Octavian Iosif - Sonete antimusicale Sonete antimusicale de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Informații despre această ediție I Ah, pentru-a suta oară iar „Traviataâ€�! În dreapta iarăși Marșul din „Profetulâ€�! În stânga, „Walzertraumâ€�! Iar, sus, poetul Cum vreți să dee manuscrisul gata?! Dar dac-ar fi să scriu „Mahabarataâ€�? Eu care nu-mi pot scri măcar sonetul? Nu mi-ar ajunge nici cât trăi bietul Bunicu-meu, bunica și cu tata! Nu pot să scriu, să dorm, nu-mi aflu loc.., Ah, pentru ce nu sunt un diplodoc: Ce proașc-aș da cu coada prin orhestre... De nu vrei să m-asvârlu pe ferestre, Fă, Dumnezeul meu, un hocus-pocus Și schimbă-mă pe-un ceas în diplodocus! II Pe-un afluent al râului Iordan Stetea a Ierichonului cetate Cu ziduri tari și turnuri crenelate Ce-a fost de mulți asediată-n van. Dar nu mi-aduc aminte în ce an Veni în fruntea unei mari armate Un șef de orchestră Josua, sau poate Un alt ales al neamului jidan Și când văzu că nu-și ajunge scopul Nici cu berbecii, nici cu târnăcopul, A ...

 

Constantin Negruzzi - Balade (Negruzzi)

Constantin Negruzzi - Balade (Negruzzi) Balade de Victor Hugo Traducere de Constantin Negruzzi - 1839 Balada I: O Zână Balada II: Silful Balada III: Bunica Balada IV: La Trilby, zburătorul D'Argail Balada V: Uriașul Balada VI: Domnul I. F. Logodnica trâmbițașului Balada VII: Vălmășeala Balada VIII: Domnului L. Boulanger. Amândoi arcașii Balada IX: Mărturisirea castelanului Balada X: La un trecător Balada XI: Vânătoarea Burgrafului Balada XII: Pasul de arme a Regelui Ioan Balada XIII: Domnului L. Boulanger. Cazania călugăriței Balada XIV: Domnului Charles N. Hora Sabatului Balada XV: Zâna și

 

Constantin Negruzzi - Victor Hugo

Constantin Negruzzi - Victor Hugo Victor Hugo ()  n. 26 februarie 1802 , Besançon  d. 22 mai 1885 , Paris  Poet, dramaturg, romancier și prozator, cel mai important scriitor romantic francez, pair al Franței din 1845, senator al Parisului, membru al Academiei Franceze din 1841.    Biografie în limba română    Citate în limba română    Multimedia la Commons Victor Hugo (1802 - 1885) Cuprins 1 Biografie 2 Operă 2.1 Poezii 2.2 Teatru Biografie English Français Română Operă Poezii Balade (traducere de Constantin Negruzzi - 1839) Balada I: O Zână Balada II: Silful Balada III: Bunica Balada IV: La Trilby, zburătorul D'Argail Balada V: Uriașul Balada VI: Domnul I. F. Logodnica trâmbițașului Balada VII: Vălmășeala Balada VIII: Domnului L. Boulanger. Amândoi arcașii Balada IX: Mărturisirea castelanului Balada X: La un trecător Balada XI: Vânătoarea Burgrafului Balada XII: Pasul de arme a Regelui Ioan Balada XIII: Domnului L. Boulanger. Cazania călugăriței Balada XIV: Domnului Charles N. Hora Sabatului Balada XV: Zâna și Peri Pentru săraci (traducere de Constantin Stamati ) Zburătorul la zăbrea (traducere de Constantin Stamati ) Cântecul Gafiței (traducere de Constantin Stamati ) Serenadă (traducere de Mihai Eminescu ) Teatru Maria Tudor (traducere de Constantin Negruzzi - 1837) Angelo, tiranul Padovei (traducere de Constantin

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruBUNICĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruBUNICĂ.

2 Timotei Capitol 1

2 Timotei Capitol 1 1 Timotei 6 2 Timotei Capitol 1 1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Isus, 2 către Timotei, copilul meu prea iubit: Har, îndurare și pace dela Dumnezeu Tatăl, și dela Hristos Isus, Domnul nostru! 3 Mulțămesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moși strămoși, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte. 4 Căci mi-aduc aminte de lacrămile tale, și doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. 5 Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s`a sălășluit întîi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice, și sînt încredințat că și în tine. 6 De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mînilor mele. 7 Căci Dumnezeu nu ne -a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. 8 Să nu-ți fie rușine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu. 9 El ne -a mîntuit și ne - ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruBUNICĂ

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentruBUNICĂ.

BUNICUȚĂ

... BUNICÚȚĂ , bunicuțe , s . f . Diminutiv al lui bunică . - Bunică

 

BUN

... dimineață ) = cândva , odată ; pe neașteptate . VII. Adj . ( Despre legături de rudenie ) De sânge , adevărat . Tată bun . VIII. S . m . și f . ( Înv . și pop . ) Bunic , bunică . IX. S . n . 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a - i asigura existența , bunăstarea . 2. ( Mai ales la ...

 

BUNIȚĂ

... BUNÍȚĂ , bunițe , s . f . Bunică

 

IACĂ

... IÁCĂ^2 s . f . ( Înv . și reg . ) Bunică

 

MAMĂ

... se adresează copiilor ei sau , p . ext . unei persoane mai tinere . Florico , mamă , să ne scrii ! . 3. ( În sintagmele ) Mamă mare ( sau , pop . , bătrână , bună ) = bunică . Mamă soacră = soacră . 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu ( sau despre ) o femeie ( în vârstă ) . 5. Compus : mama ...

 

MAMAIE

... MAMÁIE s . f . ( Pop . și fam . ) 1. Mamă ( 1 ) . 2. Bunică

 

MOAȘĂ

... MOÁȘĂ , moașe , s . f . 1. Femeie ( cu pregătire specială ) care asistă și îngrijește femeile la naștere . 2. ( Pop . ) Bunică

 

RĂZBUNICĂ

... RĂZBUNÍCĂ , răzbunici , s . f . ( Pop . ) Străbunică . - Răz - + bunică