Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BRETELĂ, EȘARFĂ, GABARDINĂ, OGIVĂ, ORTODIAGONAL, PIEZIȘ, REGINĂ, SERJ, VERIF ... Mai multe din DEX...

DIAGONAL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DIAGONÁL, -Ă, diagonali, -e, s.f., adj. I. S.f. 1. Segment de dreaptă care uneşte două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite. * Loc. adv. În diagonală = pe direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință; de-a curmezişul. ** Curea purtată de-a curmezişul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele. II. Adj. Care uneşte vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite; care este în formă de diagonală; curmeziș; cruciș. [Pr.: -di-a-] - Din fr. diagonal.

Sursa : DEX '98

 

DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care uneşte două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. o în ~ = de-a curmezişul. * (mil.) curea purtată de-a curmezişul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis)

Sursa : neoficial

 

DIAGONÁL adj., adv. înclinat, oblic, pieziș, (înv.) piezișat.

Sursa : sinonime

 

diagonál adj. m. (sil. di-a-), pl. diagonáli; f. sg. diagonálă, pl. diagonále

Sursa : ortografic

 

DIAGONÁL \~ă (\~i, \~e) Care ține de diagonală; propriu diagonalei. [Sil. di-a-] /diagonal

Sursa : NODEX

 

DIAGONÁL, -Ă adj. Care uneşte două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru; curmeziș. // s.n. (Text.) Împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. [< fr. diagonal, cf. lat. diagonalis < gr. dia - prin, gonia - unghi].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruDIAGONAL

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentruDIAGONAL.

Iacob Negruzzi - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

Iacob Negruzzi - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi) Hatmanul Baltag (operă bufă) de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] 1884 Cuprins 1 ACTUL I 1.1 TABLOUL I 1.1.1 SCENA I 1.1.2 SCENA II 1.1.3 SCENA III 1.2 TABLOUL II 1.2.1 SCENA I 1.2.2 SCENA II 1.2.3 SCENA III 2 ACTUL II 2.1 TABLOUL III 2.1.1 SCENA I 2.1.2 SCENA II 2.1.3 SCENA III 2.1.4 SCENA IV 2.1.5 SCENA V 2.1.6 SCENA VI 2.1.7 SCENA VII 3 ACTUL III 3.1 TABLOUL IV 3.1.1 SCENA I 3.1.2 SCENA II 3.1.3 SCENA III 3.1.4 SCENA IV 3.1.5 SCENA V 3.2 TABLOUL V ACTUL I TABLOUL I (Teatrul reprezentă un peisaj muntos. În stânga, din fund, până pe planul întâi, stânci acoperite cu pădure, toate practicabile. În fund, la stânga, deasupra stâncei celei mai nalte, turnul unui castel cu poartă de fier și punte. De la poartă pornește o potecă peste punte; poteca șerpuiește pintre practicabile până în avant-scenă. Stâncile se lasă în jos, descrescând până ...

 

Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi) Hatmanul Baltag (operă bufă) de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] 1884 Cuprins 1 ACTUL I 1.1 TABLOUL I 1.1.1 SCENA I 1.1.2 SCENA II 1.1.3 SCENA III 1.2 TABLOUL II 1.2.1 SCENA I 1.2.2 SCENA II 1.2.3 SCENA III 2 ACTUL II 2.1 TABLOUL III 2.1.1 SCENA I 2.1.2 SCENA II 2.1.3 SCENA III 2.1.4 SCENA IV 2.1.5 SCENA V 2.1.6 SCENA VI 2.1.7 SCENA VII 3 ACTUL III 3.1 TABLOUL IV 3.1.1 SCENA I 3.1.2 SCENA II 3.1.3 SCENA III 3.1.4 SCENA IV 3.1.5 SCENA V 3.2 TABLOUL V ACTUL I TABLOUL I (Teatrul reprezentă un peisaj muntos. În stânga, din fund, până pe planul întâi, stânci acoperite cu pădure, toate practicabile. În fund, la stânga, deasupra stâncei celei mai nalte, turnul unui castel cu poartă de fier și punte. De la poartă pornește o potecă peste punte; poteca șerpuiește pintre practicabile până în avant-scenă. Stâncile se lasă în jos, descrescând ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruDIAGONAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentruDIAGONAL.

BRETELĂ

BRETÉLĂ , bretele , s . f . Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele , constituit din două linii diagonale încrucișate , care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele

 

EȘARFĂ

EȘÁRFĂ , eșarfe , s . f . 1. Fâșie de lână , de mătase etc . care se înfășoară în jurul gâtului ( mai ales de femei ) ca podoabă . 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu , semn al unei funcții ( înalte ) sau al unei demnități . 3. Bandă de stofă , de pânză etc . care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată . [ Var . : eșárpă s .

 

GABARDINĂ

GABARDÍNĂ s . f . Stofă fină de lână cu legătura diagonală , care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele

 

OGIVĂ

... OGÍVĂ , ogive , s . f . 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice , format din intersecția a două arcuri de cerc dispuse diagonal , care formează osatura unei bolți . 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie , a unei bombe sau a unei ...

 

ORTODIAGONAL

ORTODIAGONÁL , - Ă , ortodiagonali , - e , adj . ( Despre o figură geometrică ) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept . [ Pr . : - di -

 

PIEZIȘ

... PIEZÍȘ , - Ă , pieziși , - e , adj . , adv . 1. ( Care este ) aplecat într - o parte , oblic , diagonal ; p . ext . strâmb . 2. ( Care se află ) în sau cu pantă ( foarte ) repede . 3. Fig . ( Care este , se face etc . ) ocolit , indirect ; p . ext . ( care ...

 

REGINĂ

REGÍNĂ , regine , s . f . 1. Femeie care deține prerogativele unui rege , fiind suverana unui regat . 2. Soție de rege . 3. Fig . Ceea ce deține o poziție privilegiată , importantă , dominantă , într - un anumit domeniu . 4. Compus : regina - nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe , roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut ( Nicotiana ) . 5. ( Entom . ) Albină femelă fecundă , care depune ouă : matcă . 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah , după rege , care poate fi mutată în orice direcție , atât în linie dreaptă cât și în diagonală ;

 

SERJ

SERJ , serjuri , s . n . Țesătură de mătase ( amestecată cu bumbac ) cu firul în diagonală , întrebuințată pentru căptușit

 

VERIF

VERÍF s . n . În verif ( În loc . adj . și adv . ; în legătură cu felul de a așeza , a îndoi sau a croi o stofă ) = ( așezat ) în diagonală ,