Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:JURNAL, MEMORIAL, BICENTENAR, CENTENAR, CRONICĂ, EVENIMENȚIAL, MERGE, NARAȚIUNE, SEMICENTENAR, SINCRONIC ... Mai multe din DEX...

EVENIMENT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

EVENIMÉNT, evenimente, s.n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. - Din fr. événement.

Sursa : DEX '98

 

EVENIMÉNT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement)

Sursa : neoficial

 

evenimént s. n., pl. eveniménte

Sursa : ortografic

 

EVENIMÉNT \~e n. 1) Întâmplare importantă în viața socială ori particulară; fapt remarcabil. \~ istoric. 2) Întâmplare dramatică într-o operă literară. /evénement

Sursa : NODEX

 

EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire - a se întâmpla].

Sursa : neologisme

 

evenimént (-te), s.n. - Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. évènement, încrucișat cu it. avvenimento.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruEVENIMENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 68 pentruEVENIMENT.

Ion Luca Caragiale - Situațiunea Europei

Ion Luca Caragiale - Situaţiunea Europei Situațiunea Europei de Ion Luca Caragiale Săptămâna aceasta în Europa a fost ca toate săptămânile... de șapte zile tocmai. În aceste șapte zile s'au petrecut fapte multe și mărunte, - dar numai două singure evenimente de adevărat calibru european s'au arătat pe orizontul politic, spre a face caracteristica săptămânii: apariția Claponului în București și declararea neutralității Spaniei în chestia Orientului. Lumea politică a primit cu bucurie arătarea acestor două fenomene, cari sunt de natură a exercita o înrâurire neașteptată asupra situației actuale. Toate cabinetele europene au felicitat telegraficește foarte călduros pe redactorii noștri de nemerita idee politică ce au avut, când dânșii au declarat cu energie și pe față neutralitatea Spaniei; - precum și toți cititorii Claponului au rămas pe deplin mulțumiți de întreprinderea literară, plină de talent, a guvernului M. Sale Alfons XII, prin scoaterea la lumină a acestei foițe foarte hazlie. ...Aceasta numai și numai, pentrucă atât noi cât și guvernul spaniol, am avut lealitatea a ne pune mai presus de sistema nenorocită, urmată până acum în diplomația europeană. Ce ne-am zis noi ?... Nimic mai mult decât, ...

 

George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul

George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul de George Topîrceanu Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini. Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente. Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormaliâ€� au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație... Sfinxul își intitulează și dna Hortensia Papadat-Bengescu noua sa carte de feminități. În treacăt fie zis, ceea ce vrea să sugereze acest titlu ușor ostentativ poate fi însă obiect de controversă pentru spiritul vremii în care intrăm. Se pare că omul acestei vremi va întinde, în sfârșit, antagonistei sale de până ieri o mână de împăcare și de ajutor: „Ai fost roabă umilită, ai fost sfinx idolatrizat. Fii de acum înainte om, și vino alături de mine...â€� Idolatrizarea îngrozită a femeii nu se potrivește cu o structură virilă robustă și armonioasă. Pentru un bărbat echilibrat, femeia nu poate fi nici idol, nici enigmă. Să ne înțelegem. Într-un anume sens, orice ...

 

Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan

Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan Către Ioan G. Pelivan de Alexei Mateevici Satul Zaim 6 octombrie 1906 Dragă domnule Ioane, Am primit scrisoarea d-tale și imediat m-am și așezat să-ți dau răspuns la ea, căci, deocamdată, n-am alte ocupații decât scrisul și cititul. Mare bucurie mi-a dat mie această scrisoare, mulțumită acelui ton călduros și cordial ce o pătrunde. Sunt convins că, cu toata rușinea la care am ajuns azi noi, băsărăbenii, ne trebuie mai mulți oameni de felul d-tale, și atunci Basarabia e scăpată de sclavie și poate cu dreptate visa la acel strălucit viitor de aur, ce i-a prezis poetul Bolintineanu și care, desigur, acolo, deja se împlinește. Însă la noi, în Basarabia, …parcă te iau fiorii, când începi povestea suferințelor poporului nostru moldovean și a acelor înjosiri, ce i-a fost scris să îndure. Însă poporul deja se deșteaptă; soarele renașterii a început să arunce și asupra românimii băsărăbene razele sale strălucitoare și înviorătoare. Și fără îndoială, la urma urmelor, cu ajutorul generoșilor și înțelepților săi conducători, și ea se va porni pe calea luminii și ...

 

Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei

Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei Împrumutarea formei de Garabet Ibrăileanu În Originalitatea formei din numărul trecut am spus că împrumutarea formei nu e un fenomen ce ar răsturna explicația noastră în privința legăturii dintre formă și fond, dar că, dimpotrivă, această împrumutare întărește încă această explicație. Pentru a vedea aceasta, vom analiza eminescianismul și, arătând pricinile lui, vom înțelege de ce împrumutarea formei nu răstoarnă cele spuse de noi în articolul trecut. Eminescienii sunt de două feluri: cei fără talent și cei cu talent. Acei care nu-s poeți, adică simplii muritori, nu zic că nu vor fi simțind nimica, căci toți oamenii simt mai mult ori mai puțin și toți au simțământul frumosului, dar simțirea lor n-atinge gradul acela, de la care mai în sus începe a fi poet cineva. Toți simțim, dar nu toți simțim așa de tare ca să putem fi poeți. Acești poeți eminescieni, fără darul poeziei, citind pe Eminescu și găsind într-însul expresia tendințelor și simțămintelor lor, devin admiratorii marelui poet, firește. Până aicea ajungem toți. Însă unora dintre noi, muritori de rând, ne vine și nouă gustul să facem poezii, și cum Eminescu a întrupat așa ...

 

Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei

Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei Înrâurirea artei de Garabet Ibrăileanu Că arta are înrâurire, asta nici nu se poate discuta. Că arta poate avea și o înrâurire rea, ca și una bună, asta iarăși nu mai are nevoie de dovadă. Este însă chestia: care-i înrâurirea artei? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să avem în vedere ce este un artist. Un artist este un om care, din pricina organizației sale nervoase, simte mai mult decât noi și are și puterea de a întrupa în forme alese și sugestive simțirea sa. Artistul, prin urmare, ne sugerează simțirea sa. Este întrebarea: artistul poate sugera, poate captiva pe oricine? Poate avea înrâurire asupra oricui? Desigur că nu, căci pentru ca să-ți sugereze simțirile sale trebuie ca tu însuți să fii sugestibil de aceste simțiri, adică să ai o stare sufletească asemănătoare cu a artistului. De aicea nu urmează că trebuie să ai o stare sufletească identică, căci atunci un artist n-ar avea înrâurire asupra nimănui, căci nu sunt doi oameni cu o identică stare sufletească, precum nu sunt doi oameni cu o figură identică. A avea aceeași stare sufletească însemnează ...

 

Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate

Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate Omul - o celulă a organismului numit societate de Garabet Ibrăileanu 1. Omul poartă centrul lumii fizice în orice punct cuprins în spațiul ocupat de trupul său; centrul lumii sentimentale și intelectuale îl poartă în conștiința sa (luând cuvântul în înțelesul său psihologic, nu moral). 2. În lume, nu vorbesc numai de artiști, sunt două feluri de oameni: oameni care apreciază, care au simpatii și antipatii, dar la care aprecierea aceasta, simpatiile și antipatiile nu devin un motiv de luptă. Ei nu luptă pentru ceea ce cred ei că e bine și nu luptă împotriva a ceea ce cred ei că e rău. Majoritatea oamenilor e așa. A trage însă concluzia că acești oameni sunt ,,impasibili", ,,impersonali", ar fi o mare greșeală și nimene, de fapt, n-o face. Dar sunt alți oameni care fac din simpatiile și antipatiile lor motive de luptă, care își fac un ideal (pe care-l urmăresc) de a stârpi ceea ce cred ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni ,,luptători"'. 3. ,,Multe dureri-s, puține ...

 

Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei

Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei Originalitatea formei de Garabet Ibrăileanu Cînd vorbim despre formă, nu trebuie să ne închipuim că avem a face cu ceva existent de sine, că ar fi o deosebire obiectivă între formă și fond, căci atunci am face o mare greșeală, am cădea în metafizică. Deosebirea între formă și fond e mai mult o deosebire logică, menită a ne ușura analiza în chestiile de estetică. Din punct de vedere obiectiv, ea nu există, căci o bucată literară, o poezie, de pildă, nu-i altceva decât exprimarea unei stări sufletești, iar o stare sufletească exprimată e un fenomen pe care îl putem descompune numai din punct de vedere logic, dar nu-l putem, în mod obiectiv, tăia în două, în formă și fond, căci una fără alta nu poate exista și nimeni n-a vazut nici formă, nici fond separate. Ceea ce noi numim formă e chipul de a exprima cutare sau cutare stare sufletească, cu alte cuvinte, chipul în care se manifestă în afară o stare sufletească oarecare... Dacă este așa, atunci e evident că între ceea ce numim formă și între fond există o legătură, un paralelism ...

 

George Topîrceanu - Mihail Sadoveanu: Cocostârcul albastru

... un scriitor. Iar dacă unul din volumele dlui Sadoveanu ar apărea sub semnătura unui necunoscut sau chiar scriitor cu oarecare reputație, am avea un răsunător eveniment literar. Dar de la dl Sadoveanu ne-am obișnuit să primim atâtea creații fermecătoare, încât ni se pare acum foarte natural ca noi să așteptăm ...

 

Gheorghe Asachi - Datine naționale

Gheorghe Asachi - Datine naţionale Datine naționale de Gheorghe Asachi Preste toată fața pământului, atât de variată prin clime și producte, locuiesc oameni fericiți. Arșițele cocitoare a ecvatorului, ghețurile amorțitoare a polurilor nu-i îndeamnă a se strămuta aiure, deși, macar din auz, li sunt cunoscute țările mai frumoase și stâmpărate în care o climă paradisită răvarsă mană și plăcere. Di ce nu se oțărăște eschimoul de câmpiile coperite cu giulgiurea unui vecinic omăt și de noapte neîntreruptă de câteva luni? Etiopul di ce sufere săgetarea soarelui și se desfătează în miezul câmpiilor de arină? Pronia dumnezeiască au aprins în inima omului scânteia cea sfântă al amorului de patrie, care îl leagă cătră pământul unde au văzut lumina vieței, unde răposază părinții cătră carii dorește și el a uni a sa țărână. Ist sentiment, de Dumnezeu însuflat find împărtășit de mii conviețuitori a unei țări, au produs legătura cea puternică a naționalităței, care se nutră și se păstrează prin relighie, limbă, istorie, port și datine. Evenimentele au adeverit că un popor, de demult apus din orizonul politic, carele au știut păstra un asemene paladium, au triumfat ...

 

Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici

Ion Luca Caragiale - Grămătici şi măscărici Grămătici și măscărici de Ion Luca Caragiale Boierii noștrii odinioară, afară de rare excepțiuni, nu se prea dedeau la învățătură de carte. Pentru aceea, aveau în genere nevoie de grămătici, copii, mai mult sau mai puțin deștepți, ieșiți din rândurile mojicimii și procopsiți cu carte și condei la umbra mănăstirilor grecești. Slujba grămăticilor era să ție socotelile curții boierești, să scrie zapisele, corespondența și jelbile boierului către divan și la domnie. Un bun grămătic era mâna dreaptă a boierului, mai cu seamă la cele politicești. Afară de grămătic, însă, orice boier care se respectă mai avea încă un alt slujbaș intelectual, tot atât de neapărat unei curți boierești cu întinse relații sociale. Pe atunci, când nu se pomenea de viață publică și când elita socială și high-life se numea protipendadă, boierul, în loc de Capșa și de Bar, avea sindrofie și chefuri acasă, numa-n ișlicel și-n meși; în loc de Hugo, avea un taraf de lăutari și un măscărici. Slujba acestuia era să spuie caraghioslâcuri la chef, să păcălescă pe musafiri și chiar pe stăpânu-său și să spună pe grecește cocoanelor ceea ce damele aud azi pe ...

 

Ion Luca Caragiale - Resbelul 1877

Ion Luca Caragiale - Resbelul 1877 Resbelul 1877 de Ion Luca Caragiale Dintre toți anii trecuți, cu drept cuvânt acesta se poate numi un an caraghios, deși s'au petrecut în cursul lui lucruri foarte serioase, tocmai așa precum adunările legiuitoare sunt niște așezăminte foarte serioase, deși se petrec în ele prea adesea lucruri caraghioase. În acest an, târîș grăpiș, ar fi mers treburile foarte bine dacă n'ar fi mers rău de tot; politica iarăși nu s'ar fi încurcat așa de mult dacă ar fi fost pace, și mulți onorabili deputați și senatori au dovedit elocent, la Idee, că ar fi fost desigur pace dacă nu era războiu; apoi, întemeiați pe această matură judecată, membrii Clubului Lătrătorii la Lună s'au rostit în ședință solemnă, că dacă nu se făcea războiu era să fie pace bună. Aceasta poate da o idee, deși slabă în adevăr, despre logica care a predomnit la mersul spiritului public în capitală. Războiul - iată evenimentul cel mare ! Noi am zis-o și o susținem sus și tare: Vapoarele turcești umblă pe apă, și când nu umblă... stă pe loc; - oastea rusească stă pe uscat, și când nu stă... umblă. Aceasta produce senzație ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruEVENIMENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 152 pentruEVENIMENT.

JURNAL

JURNÁL , jurnale , s . n . 1. Publicație periodică având apariție zilnică ; ziar , gazetă . 2. ( De obicei în sintagma jurnal de modă ) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii . 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate , de obicei , de viața sa ; însemnări zilnice ale unor observații științifice . 4. ( Ieșit din uz ) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj , rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj , care prezintă evenimente , știri , informații de strictă actualitate . 5. ( Cont . ) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești , evenimentele supuse evidenței

 

MEMORIAL

... care a participat cineva sau care s - au petrecut în timpul vieții cuiva . 2. ( Înv . ) Memorandum ( 1 ) . 3. ( Livr . ) Monument ridicat în amintirea unui eveniment sau a unei personalități . II. Adj . 1. Care este înregistrat în minte ; din memorie ( 1 ) . 2. Care servește pentru a aminti ...

 

BICENTENAR

... durează de două secole , care a împlinit două sute de ani . 2. S . n . Împlinire a două secole de la un eveniment ( important ) ; a doua suta aniversare a unui eveniment

 

CENTENAR

... CENTENÁR , centenare , s . n . Împlinire a o sută de ani de la un eveniment însemnat ; celebrarea acestui eveniment

 

CRONICĂ

CRÓNICĂ , cronici , s . f . 1. Lucrare cu caracter istoric , obișnuită mai ales în evul mediu , care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale , politice și familiale ; letopiseț , hronic . 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice , sociale și culturale de

 

EVENIMENȚIAL

EVENIMENȚIÁL , - Ă , evenimențiali , - e , adj . 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor ( 1 ) . 2. Care se referă la descrierea evenimentelor ( 1 ) . [ Pr . : - ți -

 

MERGE

MÉRGE , merg , vb . III . Intranz . I. 1. A se mișca deplasându - se dintr - un loc în altul ; a se deplasa , a umbla . 2. A pleca , a porni , a se duce ; a se îndrepta ( spre . . . ) . 3. A însoți , a întovărăși , a acompania . II. 1. ( Despre întinderi de pământ , drumuri etc . ) A se întinde până la . . . ; a duce la . . . 2. ( Despre știri , evenimente etc . ) A ajunge la cunoștința cuiva ; a se răspândi ; a se propaga , a se generaliza . III. 1. ( Despre acțiuni , evenimente , fenomene etc . ) A se desfășura , a evolua , a decurge . 2. ( Despre ființe ) A o duce , a - i fi ( bine sau rău ) . 3. A înainta , a progresa , a se dezvolta . IV. 1. ( Despre materiale , mai ales despre alimente ) A fi necesar , a se consuma , a se întrebuința ( într - o anumită cantitate ) . 2. ( Înv . și pop . ) A se calcula , a se socoti . ...

 

NARAȚIUNE

... NARAȚIÚNE , narațiuni , s . f . Expunere , relatare a unui fapt , a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente într - o desfășurare gradată ( și în formă literară ) ; povestire . [ Pr . : - ți - u - . - Var . : ( înv . ) naráție s ...

 

SEMICENTENAR

... SEMICENTENÁR , semicentenare , s . n . Jumătatea unui centenar , împlinirea a cincizeci de ani de la producerea unui eveniment ; celebrarea acestui eveniment

 

SINCRONIC

SINCRÓNIC , - Ă , sincronici , - ce , adj . 1. ( Despre fapte , fenomene sau evenimente ) Care există sau se petrec în același timp ; simultan , concomitent , sincron . 2. Care se referă la fapte , fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp . 3. ( Despre metode de studiu sau puncte de vedere ) Care nu se face în mod istoric ; independent de evoluția istorică ;

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...