Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:OBICEI, ÎNTREBUINȚAT, ȘANTAJA, ȚAL, ACTIVIST, ADJUTANT, AGREGAT, AGROMINIM, ALIFIE, AMPLOIAT ... Mai multe din DEX...

UZ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

UZ, uzuri, s.n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. * Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... * Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai foloseşte. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. - Din lat. usus, it. uso.

Sursa : DEX '98

 

UZ, úzuri, s.n. 5. (Lingv.) Modalitate, consfințită prin tradiție, de folosire curentă a unităților de limbă în vorbire.

Sursa : NODEX

 

UZ s. 1. v. folosință. 2. circulație. (Cuvinte ieșite din \~.) 3. v. datină. 4. v. cutumă. 5. v. uzanță.

Sursa : sinonime

 

uz s. n., pl. úzuri

Sursa : ortografic

 

UZ \~uri n. 1) Aplicare în practică (pentru satisfacerea unor necesități); întrebuințare; folosire. * Scos (sau ieșit) din \~ care nu mai poate fi folosit. A face \~ a folosi. 2) v. UZANȚĂ. 3) lingv. Modalitate, consfințită prin tradiție, de folosire curentă a unităților de limbă în vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care aparține altei persoane. /<lat. usus, it. uso

Sursa : NODEX

 

UZ s.n. 1. Folosire, întrebuințare; folosință. ** (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< lat. usus, cf. fr. us, it. uso].

Sursa : neologisme

 

UZ s. n. 1. folosire, întrebuințare. 2. uzanță. 3. (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. (< lat. usus, it. uso)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruUZ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentruUZ.

Ion Luca Caragiale - O nouă societate română

Ion Luca Caragiale - O nouă societate română O nouă societate română de Ion Luca Caragiale Mai mulți domni și doamne din societatea aleasă ș-au propus să înființeze o societate pentru cultivarea limbii și literaturii naționale. Scopul lor este frumos și cu atât mai lăudabil cu cât este lipsit de orice intenție de câștig material, sperăm. Vom avea deci o societate în care nu se vor subscrie acțiuni, ci poezie sau proză frumoasă; nu se vor mai tăia cupoanele cu folos, ci versurile de prisos, și în adunarea generală, în loc de dividende, se vor împărți aplauze și complimente. Proiectul de statute obligă pe membrii de ambe sexe să nu mai vorbească nici în lume, nici în intimitate limbi străine și mai cu seamă limba franceză; ei sunt obligați a vorbi, cu copiii, cu amicii, la biserică, la five-o-clock-uri, la teatru, la baluri, numai românește. Dorința poetului: “O, vorbiți, scriți românește, pentru Dumnezeulâ€� va căpăta pentru membrii tinerii societăți putere de lege. Era în adevăr și timpul casocietatea noastră din straturile superioare să ajungă la convingerea că disprețul limbii naționale și uzul limbii franceze trebuiau să înceteze. A vorbi românește, ...

 

Mihai Eminescu - Cum negustorii din Constantinopol

Mihai Eminescu - Cum negustorii din Constantinopol Cum negustorii din Constantinopol de Mihai Eminescu Cum negustorii din Constantinopol Întind în piață diferite mărfuri, Să ieie ochii la efenzi și popol, Astfel la clăi de vorbe eu fac vârfuri De rime splendizi, să le dau de trampe, Sumut o lume ș-astfel ochii lor fur. Dactilu-i cit, troheele sunt stambe, Și-i diamant peonul, îndrăznețul. Dar astăzi, cititori, eu vă vând iambe, Și mare n-o să vi se pară prețul: Nu bani vă cer, ci vremea și auzul. Aprinde-ți pipa și așază-ți jețul La gura sobei, cum o cere uzul; Citește cartea ce îți cade-n mână Și vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul, Ce-n mână-l ai de-acum o

 

Urmuz - Emil Gayk

... orice răspuns, sări brusc asupra ei și o ciuguli de nenumărate ori; ceea ce-dânsa găsind că i s-a făcut contra oricărui uz internațional și fără nici un aviz prealabil, se consideră în stare de război, război care îi ținură angajați mai mult ca trei ani de zile ...

 

Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria

... se zice sporire de leafă. Numai nemții zic mai bine Erhöhung des Gehalts , în loc de Vergrösserung . Sunt forme de vorbire consacrate prin uz, pe care nu-i este permis unui autor să le prefacă fără nici o cauză binecuvântată. Ce am zice noi de un neamț care ar ...

 

Cincinat Pavelescu - Două epigrame

Cincinat Pavelescu - Două epigrame Două epigrame de Cincinat Pavelescu Se zvonise prin Brăila că va sosi în curând noul judecător de pace. Șeful meu, Victor A., fusese mutat la București. Pierdeam în el și un spirit de o înaltă distincțiune, și un camarad de elită. Așa că, în așteptarea noului judecător, nerăbdarea mea se amesteca cu o nuanță de melancolie. În camera de consiliu mare, rece și goală, rezolvam hârtiile curente. Lemnele umede nu voiau să ardă. Era o toamnă ploioasă și tristă. Avocații intrau și ieșeau, care cu afaceri, care cu amabilități profesionale, toți interesându-se de sosirea noului-numit. Pe când mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar necunoscut, izbucnește: - Hei, ce faci, Cincinat? Ridic ochii spre noul-venit. Nu-l cunoșteam. Îi răspund totuși văzându-l așa familiar, fiindcă se și așezase la celălalt birou și începuse să răsfoiască niște dosare: - Mulțumesc, amice, dar ...

 

Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune

Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune Ultima emisiune de Ion Luca Caragiale La răspântia unei mahalale mărginașe, strălucește de departe în fel de fel de fețe geamlâcul unei cârciume, razele lămpii din tavan trecând afară prin clondire pline cu deosebite vopseli străvezii. Afară e o vreme câinească; plouă ca prin sită și bate vânt rece. Începe iarna. A-nnoptat bine. Prin dâra de lumină, se vede o umbră înaintând cu pași grăbiți. Umbra urmează calea luminată, ferindu-se de băltoace, se apropie și intră în cârciumă. — Bună seara. — Bună seara, d-le Iancule, răspunde negustorul de la tarabă. — E cineva d-ai noștri p-aci? — Încă n-a venit nimeni. — Nici d. Tomița? — Nu... Pesemne s-a mai abătut pe undeva; dar trebuie să pice acuma. Persoana care a intrat și întreabă de domnul Tomița este domnul Iancu Bucătarul. E un om ca de șaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vârsta lui. A și pătimit multe. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe vremea lui, a învățat arta culinară de la tată-său, pe care l- ...

 

Paul Zarifopol - Proza lirică

Paul Zarifopol - Proza lirică Proza lirică de Paul Zarifopol Grigori Sturdza: Pygmalion, București, 1932 Asupra cuvântului roman sunt încă iritabili profesorii de literatură și criticii cu apucătură școlară. Ei cred a ști precis ce e un roman, după numărul de pagini și după natura cuprinsului; prin această credință situația lor este, astazi, paradoxală. În voia lumii și a timpurilor cuvântul acesta și-a lărgit cu mare libertate înțelesul. Colecții de scrisori și memorii; dialoguri politice, filozofice, religioase; voluminoase istorii de familii și povestiri dramatic strânse într-o sută de pagini, abundente expectorațiuni lirice se numesc, acum, liniștit, în subtitlu: romane. Uzul adevărat ne arată că acest cuvânt, după ce va fi concurat sinonimic, destulă vreme, cuvântul foileton, se va îndrepta să însemne poate: carte, simplu o întâmplare simetrică celei a cuvântului grec cu care europenii au ajuns a numi Sfânta Scriptură; numai că, la roman, mișcarea se face în sens opus, de la o semnificare specială spre una generală. Romanul este cartea favorită, e breviarul vremilor noi cum se vede și din format chiar. Supărările profesionalilor oficiali ai literaturii și obiecțiile lor sunt acum de mult alături cu drumul. ...

 

Dimitrie Anghel - Agora modernă

... pe drumuri de noapte, nenumitele gazuri ce-și dau întîlnire numai în anumite unghere, toate alambicatele parfumuri ce le poate distila un rinichi scos din uz intră să bată în retragere și cele din urmă pături de oxigen. Mirosurile, efluviile, extractele și chintesențele acestea alambicate, ce-au dormitat îndelung la gura ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul de Dimitrie Bolintineanu   Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut? Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut; În care sub cununa-i se-nalță palmierul Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul Așa ca o columnă de marmur minunat Ce sprijină un templu cu aur înstelat? În care dulcea Ibis de zefiri legănată, În silvele de cactus suspină amorată, În care zea Isis c-un grațios surâs În tristele deșerte crea un oasis; Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare Cu nici o altă țară? Loc curios în care Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii Contrastă cu evrea cu ochii azurii, Și palida arabă, cu fruntea visătoare, Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare? Pământ ce fecondează în fiecare lună, Și nici un timp n-abate splendida sa cunună! În care frunza cade sub soarele de foc, Și alta vine-ndată de ține al său loc. Aice rar se-ntâmplă să fulgere, să plouă; Un cer senin și splendid adapă cu-a sa rouă Pământul ce rodește și apele din Nil Îneacă ...

 

Gheorghe Sion - Corespondența lui Gheorghe Sion cu George Bariț

Gheorghe Sion - Corespondenţa lui Gheorghe Sion cu George Bariţ Corespondența lui Gheorghe Sion cu George Bariț de Gheorghe Sion Corespondența lui Gheorghe Sion cu George Bariț se păstrează la Biblioteca Academiei Române din București, ms. rom. 1002, f. 232r-274r. Marcăm în paranteze drepte numerotarea filelor manuscrisului. Cuprins 1 Scrisoarea 1 2 Scrisoarea 2 3 Scrisoarea 3 4 Scrisoarea 4 5 Scrisoarea 5 6 Scrisoarea 6 Scrisoarea 1 Cernăuți, 1848, iulie 14 Domnul meu, Pe când constituțiunea Valahiei ne aducea în deliruri de bucurie și ne hotăriam cu planuri pozitiv pozitive a intra în țară, deodată primim nuvela că la 11 a curgătoarei, în deseară, rușii, în număr de 5 mii și zece tunuri, au intrat în Moldova pe la Sculeni și au intrat în Iași. Asta e pozitiv, ne‑au spus oamani care i-au văzut cu ochii. Unia scriu că pe la Leova au intrat 25 mii, pentru Valahiea. Unia scriu că au intrat și turcii, pe la Galați, pentru ca să oprească venirea rușilor în Valahiea. Dv. aceste le veți fi știind mai sigur, fiindcă Valahiea e aproape. Ce vor face românii din Valahiea, nu știu. Sântem tare îngrijiți de jertfele care ...

 

Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX

Ion Luca Caragiale - Literatura şi artele române în a doua jumătate a secolului XIX Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX de Ion Luca Caragiale Încercare critică Cuprins 1 PREFAȚA 2 INTRODUCȚIE 3 Capitolul I - POEZIA - ROMANUL - NOVELA - DRAMA - CRITICA LITERARĂ 4 Capitolul II - PICTURA - SCULPTURA - ARHITECTURA 5 Capitolul III - MUZICA – TEATRUL 6 CONCLUZIE ȘI ENTUZIASM PREFAȚA Ramurile de activitate publică ale unei societăți se pot compara cu deosebitele organe de viață ale unui individ. De exemplu, economia și comerțul se pot compara cu organele de hrană, cu stomacul; armata - cu puterea musculară, cu pumnii șcl. Literatura frumoasă și artele se pot compara cu obrazul, cu acea parte dindărătul căreia stă mecanismul superior, aparatul gândirii. Precum un individ nu se prezintă într-o societate decât cu fruntea-nainte, iar nu cu burta sau altfel, asemenea o societate umană se prezintă în fața lumii întregi cu organele sale intelectuale, cu gândirea sa, a cărei expresie întreagă sunt literatura frumoasă și artele. Acestea sunt niște puteri menite să trăiască mai departe chiar decât societatea care le-a produs, ca și amintirea unei frumoase și ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruUZ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 135 pentruUZ.

OBICEI

... de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță , uz

 

ÎNTREBUINȚAT

... ÎNTREBUINȚÁT , - Ă , întrebuințați , - te , adj . De care s - a făcut ( mult ) uz

 

ȘANTAJA

... ȘANTAJÁ , șantájez , vb . I . Tranz . A face uz

 

ȚAL

... ȚAL , țali , s . m . ( Ieșit din uz

 

ACTIVIST

... ACTIVÍST , - Ă , activiști , - ste , s . m . și f . ( Ieșit din uz

 

ADJUTANT

... sau unui șef militar într - o unitate militară , îndeplinind atribuții similare unui secretar ; ofițer care face parte dintr - un stat - major ; aghiotant . 2. ( Ieșit din uz

 

AGREGAT

... AGREGÁT^2 , agregați , s . m . Profesor agregat ( Ieșit din uz , în sintagma ) = profesor universitar care funcționează pe lângă o catedră condusă de alt profesor . AGREGÁT^1 , agregate , s . n . 1. Grup de mașini care lucrează ...

 

AGROMINIM

... AGROMÍNIM s . n . ( Ieșit din uz

 

ALIFIE

... ALIFÍE , alifii , s . f . Preparat farmaceutic de uz

 

AMPLOIAT

... AMPLOIÁT , - Ă , amploiați , - te , s . m . și f . ( Ieșit din uz

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...