Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CRITIC, ADĂUGITĂ, PRINCEPS, REEDITA, BIBLIOMAN, EDIȚIUNE, LECȚIE, LETRINĂ, MONOLINGV, REEDITAT ... Mai multe din DEX...

EDIȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

EDÍȚIE, ediții, s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. * Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității lui obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3.Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. [Var.: edițiúne s.f.] - Din fr. édition, lat. editio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

EDÍȚIE s. f. 1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. o ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat. * versiune. 2. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă. (< fr. édition, lat. editio)

Sursa : neoficial

 

EDÍȚIE s. (înv.) tipărire. (A doua \~ a unei cărți.)

Sursa : sinonime

 

edíție s. f. (sil. -ți-e), art. edíția (sil. -ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

EDÍȚI//E \~i f. 1) Totalitate a exemplarelor unei lucrări tipărite cu același zaț tipografic. \~ completă. Prima \~. 2) Competiție sportivă sau artistică care face parte dintr-o serie periodică stabilă. [G.-D. ediției; Sil. -ți-e] /édition, lat. editio, \~onis

Sursa : NODEX

 

EDÍȚIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrări publicate o dată și la care s-a folosit același zaț tipografic. * Ediție critică = ediție comentată a unui text (mai ales clasic, vechi); ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ediție princeps v. princeps; ediție specială = ediție suplimentară a unui ziar, a cărei apariție a fost determinată de un eveniment însemnat. ** Versiune. 2. Serie de întreceri sportive care se repetă periodic. [Gen. -iei, var. edițiune s.f. / cf. fr. édition, it. edizione, lat. editio].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru EDIȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 376 pentru EDIȚIE.

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...

 

Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu

Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu Către Ioan Bianu de Alexei Mateevici 10/IV 1913, Kiev Stimate domnule, La scrisoarea colegului Berechet adaug rândurile mele personale. Sunt român din Basarabia, „studențesc“ la Academie de la 1910, când am absolvit Seminarul din Chișinău. Mă aflu în anul al III-lea, în ajunul tezei de licență (pe rusește, „candidăție“). Din copilărie am avut multă dragoste pentru poporul părinților mei, ignorat de stăpânii săi de astăzi și de știința lor oficială chiar până la tăgăduirea existenței sale etnice și până la confundarea lui ba cu tătarii ba cu țiganii. M-a atras totdeauna [cu] o putere deosebită folclorul românilor noștri, datinile, poveștile strămoșești, frumoasele legende și cântece poporane... Am și scris câte ceva prin ediții rusești și românești din Basarabia (ziarul „Basarabia“ din 1906—1907). Dar nevoia cea mare mi-a fost că n-am avut cărți trebuincioase spre călăuză. Am fost cu totul izolat de literatura folcloristică din Regat, de bogatele culegeri ale părintelui Marian, de cercetările adânci ale dlor Șăineanu, A. și O. Densusianu și alții, dintre care și acum multe le cunosc mai mult pe nume. Îmi aduc ...

 

Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884)

... Maiorescu către Eminescu (februarie 1884) â†� Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu din februarie 1884 de Titu Maiorescu Informații despre această ediție Scrisoarea trimisă de către Titu Maiorescu , în care îi răspundea scrisorii scrise de Mihai Eminescu în timpul internării sale la spitalul din Viena. Domnului Eminescu ...

 

Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș

... de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă Maramureș, Baia Mare, 1980. Bârlea, Ion, Literatură populară din Maramureș , Ediție îngrujită și studiu introductiv de Iordan Datcu, Editura pentru Literatură, București, 1968, vol. I-II. Bilțiu, Pamfil, Bilțiu, Maria, Izvorul fermecat. Basme, povești, legende, povestiri ... colecția 2001-2006. Olos, Ana, Folclor din Maramureș , Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2004 (ediție bilingvă). Papahagi, Tache, Graiul și folklorul Maramureșului, ediția a II-a, în Grai, folklor, etnografie, Editura Minerva, București, 1981. Poezii populare ...

 

Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist

Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist Manifestul Partidului Comunist Karl Marx și Friedrich Engels Apărut în 1848 O stafie umblă prin Europa - stafia comunismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii: Papa și Țarul, Metternich și Guizot, radicali francezi și polițiști germani. Există oare vreun partid de opoziție care să nu fi fost defăimat, ca fiind comunist, de către adversarii săi de la putere? Există oare vreun partid de opoziție care să nu fi răspuns la rîndul său atît elementelor mai înaintate ale opoziției, cît și adversarilor săi reacționari zvîrlindu-le în față imputarea stigmatizantă de comunist? Din acest fapt reies două lucruri. Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca o putere. A venit timpul ca comuniștii să-și expună deschis, în fața lumii întregi, concepția, scopurile, tendințele și să opună basmului despre stafia comunismului un manifest al partidului însuși. În acest scop s-au întrunit la Londra comuniști de diferite naționalități și au redactat următorul „Manifestâ€�, care se publică în limbile: engleză, franceză, germană, italiană, flamandă și daneză. Cuprins 1 Burghezi și proletari 2 Proletari și comuniști 3 Literatura socialistă și comunistă 3.1 Socialismul reacționar 3. ...

 

Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață

Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele româneşti:Prefaţă Prefață de Alexandru Odobescu ( Scene istorice din cronicele românești ) PREFAȚA EDIȚIEI DIN 1860 După titlul și după cuprinderea acestui mic volum, fieșcine va vedea c-am avut drept model frumoasa nuvelă istorică a domnului C. Negruzzi asupra lui Alexandru Lăpușneanu. Ca orce imitație, încercările mele sunt, negreșit, cu mult mai prejos de acel mic cap d-operă; în lipsa talentului, m-am silit cel puțin să păstrez, pre cât s-a putut, formele și limba Letopisițelor naționale, cu care, în dreptate, se poate lăuda mai vârtos Țara Moldovei; să adun datine, numiri și cuvinte bătrânești, spre a colora aceste două episoduri culese din cronicele vechi [1] . Faptele istorice ale unei țări sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu când traiul și ideile, obiceiele și graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul romanțelor istorice este, în parte, d-a ni le arăta; ăsta este și folosul lor instructiv. Cei ce pot mult izbutesc a caracteriza, într-asemenea scrieri ușoare, o epocă, sau o nație; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! ...

 

Dorin Ștef - A treisprezecea elegie

Dorin Ştef - A treisprezecea elegie A treisprezecea elegie de Dorin Ștef Editura Dacia, colecția Discobolul, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2007, ISBN 978-973-35-2206-5 Cuprins 1 Notă asupra ediției 2 Scrisori din Hiperboreea 3 A 13-a elegie 4 Evanghelia după Nichita 5 Lecția de la Săliștea de Sus 6 Bibliografie Nichita Stănescu Notă asupra ediției Scrisori din Hiperboreea I. Ars poetica II. În căutarea pietrei filosofale III. Cina cea de taină A 13-a elegie Elegia întâia Elegia a doua. Getica A treia elegie A patra elegie A cincea elegie A șasea elegie A șaptea elegie Elegia a opta, hiperboreeana Elegia oului, a noua Omul-fantă Elegia a zecea. Sunt A unsprezecea elegie Evanghelia după Nichita Lecția de la Săliștea de Sus Bibliografie Nichita Stănescu Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de

 

Dorin Ștef - Istoria folcloristicii maramureșene

Dorin Ştef - Istoria folcloristicii maramureşene Istoria folcloristicii maramureșene de Dorin Ștef Notă asupra ediției → Editura Ethnologica, Baia Mare (2006), ISBN 973-87117-9-7 Notă asupra ediției I. Primele atestări documentare Secolul al XVII-lea. Codicele Petrovay (1672) / Secolul al XVIII-lea. Cronicarii moldavi și Școala Ardeleană. II. Epoca veche (1800-1900) Copiști maramureșeni: Uibardi, Botezat Lupu, Dumitru Țicală, Ioan Koman / 1869. Orientul. Ioniță Bădescu; S. Botezanu. Familia / Primii culegători maramureșeni: 1871.Teodor Michnea, A.P. Alexi; 1878. Grigore Balint, Ilie Pop; 1879. T. Mărgineanu; 1884. Colecție lăpușeană în manuscris; 1886 /1887. Florian Danciu; 1887/1888. Gavril Timiș, Ioana Bonațiu, Simion Sabo, Emil Bran; 1889. Ioan P. Coman, Gutinul; 1891/1892. Sieoanul; 1894. Petre Dulfu; 1897. Colecție anonimă. III. Epoca clasică (1900-1950) 1903-1904. Vasile Goja / 1906. Alexandru Țiplea / 1908. Tit Bud / 1909. Ion Bârlea / 1910-1913. T. Brediceanu, B. BartĂ³k, I. Bârlea / 1923. BĂ©la BartĂ³k, Pompei Hossu-Longin / 1924. Ion Bârlea / 1925. Tache Papahagi / 1931. Andrei Grobei / 1938. Petre Lenghel Izanu / 1945. Gheorghe Dăncuș IV. Epoca modernă (1950 – 2005) Urgia comunistă / Folclorul de tip nou / 1956. Centrul Creației Populare / 1957. Tiberiu Brediceanu / 1962. Folclor din Transilvania (culegere colectivă): N.I. Dumitrașcu, Petre Lenghel Izanu, ...

 

Garabet Ibrăileanu - Scriitori și curente

Garabet Ibrăileanu - Scriitori şi curente Scriitori și curente de Garabet Ibrăileanu Cuprins 1 Prefețe 2 Mihai Eminescu 3 Mihail Sadoveanu 4 Ioan Al. Brătescu-Voinești 5 Vasile Cârlova Prefețe Prefață (la ediția I) Prefață (la ediția a II-a) Mihai Eminescu Curentul eminescian O prelucrare a lui Eminescu Postumele lui Eminescu Mihail Sadoveanu Morala dlui Sadoveanu Amintirile căprarului Gheorghiță Mormântul unui copil La noi, în Viișoara Vremuri de bejenie Însemnările lui Neculai Manea Țara de dincolo de negură Ioan Al. Brătescu-Voinești În lumea dreptății Vasile Cârlova Vasile

 

Garabet Ibrăileanu - Spiritul critic în cultura românească

Garabet Ibrăileanu - Spiritul critic în cultura românească Spiritul critic în cultura românească de Garabet Ibrăileanu Prefață (la ediția I) Prefață (la ediția a II-a) Momentele introducerii culturii apusene, înainte de veacul al XIX-lea Veacul al XIX-lea. Factorii culturii românești din acest veac Recunoașterea necesității criticii. Cauzele pentru care spiritul critic apare în Moldova Amestec de curente contradictorii: G. Asachi Evoluția spiritului critic - Locul "Junimii" în această evoluție Evoluția spiritului critic - Deosebirile dintre vechea școală critică moldovenească și "Junimea" Primul junimist: Costache Negruzii Un junimist patruzecioptist: Vasile Alecsandri Evoluția spiritului critic - Critica socială extremă: Eminescu Evoluția spiritului critic - Critica socială extremă: Socialiștii Spiritul critic în Muntenia - Sinteza de criticism și patruzecioptism: A. Odobescu Spiritul critic în Muntenia - Critica socială extremă: Caragiale

 

George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui

... nevoie de îndrumare — Eminescu cel clasic nu mai există. În alte țări, opera marilor scriitori caută să fie limpezită, degajată și selecționată, cu fiecare ediție nouă. La noi s-a întâmplat pe dos. Urmașii lui Eminescu i-au încurcat toată opera, așa încât criticii viitorului vor trebui s ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EDIȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru EDIȚIE.

CRITIC

... comentariilor etc . , introduse la editarea unui text , cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediția respectivă . Ediție critică = ediție a unui text sau a unei lucrări însoțită de un aparat critic . 2. Care se referă la un punct sau la ...

 

ADĂUGITĂ

... ADĂUGÍTĂ , adăugite , adj . Ediție adăugită ( În sintagma ) = ediție

 

PRINCEPS

... PRÍNCEPS adj . invar . , s . m . invar . 1. Adj . invar . ( În sintagma ) Ediție princeps = prima ediție

 

REEDITA

... REEDITÁ , reeditez , vb . I . Tranz . 1. A publica într - o nouă ediție o lucrare , o operă etc . ; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor , a retipări . 2. Fig . A readuce în discuție , a pune din nou în ...

 

BIBLIOMAN

BIBLIOMÁN , - Ă , bibliomani , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care are pasiune excesivă pentru cărți , pentru raritatea , legătura , edițiile lor etc . [ Pr . : - bli -

 

EDIȚIUNE

... EDIȚIÚNE s . f . v . ediție

 

LECȚIE

LÉCȚIE , lecții , s . f . 1. Formă de bază a organizării activității instructiv - educative din școală , desfășurată cu o clasă de elevi , într - un timp determinat , sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu . 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar ( acasă ) la recomandarea învățătorului sau a profesorului . 3. ( În forma lecțiune ) Forma sub care se prezintă un text , în diferitele lui manuscrise sau ediții , datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor ; citire comparativă a unui text în scopul de a - i stabili versiunea autentică . 4. Sfat , povață , regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor ; p . ext . mustrare , dojană . 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute . [ Var . : lecțiúne s .

 

LETRINĂ

LETRÍNĂ , letrine , s . f . ( Tipogr . ) Literă majusculă ( de obicei ornată ) folosită la început de capitol în ediții

 

MONOLINGV

MONOLÍNGV , - Ă , monolongvi , - e , adj . ( Despre dicționare , ediții etc . ) Într - o singură limbă ;

 

REEDITAT

... REEDITÁT , - Ă , reeditati , - te , adj . 1. ( Despre opere literare , științifice , muzicale etc . ) Publicat într - o nouă ediție

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...