Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BANDAJ, COLAC, CUZINET, FEEDBACK, FOARFECE, GALET, INEL, MANDRINĂ, MANDRINA, PACHER ... Mai multe din DEX...

INELAR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s.m., s.n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S.m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S.n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S.m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. - Inel + suf. -ar.

Sursa : DEX '98

 

INELÁR s. (ENTOM.; Gastropacha sau Malacosoma neustria) fluture-inelat.

Sursa : sinonime

 

inelár adj. m., pl. inelári; f. sg. ineláră, pl. ineláre

Sursa : ortografic

 

inelár (fluture, fabricant) s. m., pl. inelári

Sursa : ortografic

 

inelár (deget) s. n., pl. ineláre

Sursa : ortografic

 

INELÁR^3 \~i m. Fluture dăunător care își depune ouăle pe ramurile pomilor fructiferi sub formă de inele. / inel + suf. \~ar

Sursa : NODEX

 

INELÁR^1 \~ă (\~i, \~e) Care se aseamănă cu un inel; de forma unui inel. /inel + suf. \~ar

Sursa : NODEX

 

INELÁR^2 \~e n. Al doilea deget de la mână, care urmează după degetul cel mic și pe care se poartă, de obicei, inelul. / inel + suf. \~ar

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INELAR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru INELAR.

BANDAJ

BANDÁJ , bandaje , s . n . 1. Fâșie de pânză sau tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului . 2. Îmbrăcăminte inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe obada unei roți de vehicul pentru a o feri de

 

COLAC

COLÁC , colaci , s . m . 1. Un fel de pâine , de obicei în formă de inel , împletită din mai multe suluri de cocă . 2. Obiect de metal , de lemn , de cauciuc etc . de formă inelară . 3. Rotocol de fum ( de

 

CUZINET

CUZINÉT , cuzineți , s . m . 1. Piesă inelară sau din două bucăți semiinelare din metal moale , care îmbracă în interior lagărul și vine în contact direct cu fusul sau axul unei mașini . 2. Element de construcție confecționat din beton armat , piatră dură etc . așezat între un bloc de fundație si un stâlp și având ca scop transmiterea greutății la blocul de fundație

 

FEEDBACK

FEEDBACK s . n . ( Cib . , Psih . ) Retroacțiune ( 1 ) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme ( biologice , tehnice etc . ) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare ; retroacțiune inversă , conexiune inversă , cauzalitate inelară , lanț cauzal închis . [ Pr . : fídbec ] - Cuv .

 

FOARFECE

... foarfece , s . n . 1. Unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat , acționată manual sau mecanic , compusă din două lame tăioase suprapuse , având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub . 2. ( Ec . ; în sintagma ) Foarfeca sau foarfecele prețurilor = decalaj între diferite prețuri . 3. Nod marinăresc ...

 

GALET

GALÉT^2 , galeți , s . m . v . galetă . GALÉT^1 , galeți , s . m . 1. Fragment dintr - o rocă sau dintr - un mineral , șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării , a torentelor , a ghețarilor etc . 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire . 3. ( Text . ) Piesă de la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare . 4. ( Tehn . ) Bobină inelară . 5. ( Tehn . ) Secțiune a unui comutator

 

INEL

INÉL , inele , s . n . 1. Cerc mic de metal ( prețios , cu pietre scumpe ) care se poartă ca podoabă pe deget . 2. Obiect în formă de cerc , având diverse întrebuințări practice ; verigă , belciug . 3. Arteră de circulație , cu traseu circular sau poligonal , care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate . 4. ( La pl . ) Zone inelare concentrice care se observă într - o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime . 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor

 

MANDRINĂ

MANDRÍNĂ , mandrine , s . f . 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină - unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare . 2. ( Tehn . ) Priboi ^1 ( 1 ) . 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa . [ Var . : mandrín s .

 

MANDRINA

MANDRINÁ , mandrinez , vb . I . Tranz . 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă . 2. ( Tehn . ) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul

 

PACHER

PACHÉR , pachere , s . n . Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...