Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PROȚĂPEL, CÂRCEIE, CĂRĂUȘ, FĂLCEA, JIGLĂ, LAMBĂ, PISC, RUDĂ, TÂNJALĂ ... Mai multe din DEX...

PROȚAP - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PROȚÁP, proțapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. * Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ** Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. - Din sl. proc?p?, bg. procep.

Sursa : DEX '98

 

PROȚÁP s. 1. v. oiște. 2. v. pârghie. 3. pârghie. (\~ la fântână.)

Sursa : sinonime

 

PROȚÁP s. v. căluș.

Sursa : sinonime

 

proțáp s. n., pl. proțápuri

Sursa : ortografic

 

PROȚÁP \~uri n. 1) Lemn lung și gros de care se fixează jugul la carul cu boi. 2) Prăjină, de obicei, despicată la unul din capete, având diferite întrebuințări. \~ pentru oale. * A umbla (sau a veni) cu o jalba în \~ a veni cu o plângere; a se plânge; a se jelui. 3) Instalație primitivă, formată din două bețe despicate la un capăt și înfipte în pământ, între care se pun la fript alimente (carne, pește etc.). /proțepu, bulg. procep

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PROȚAP

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru PROȚAP.

Ion Luca Caragiale - Termitele...

... Rochelle, palatul prefecturii și toate locuințele dimprejur au fost prăpădite. Acolo nu mai erau oamenii stăpâni, erau stăpâne termitele. Nu mai putea pune omul un proțap, ori lăsa o scândură pe brazdă, în grădină, că a doua ori a treia zi erau nimicite. Proptelele dela copăcei, și ...

 

Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi

... Blestemul părintesc Un suflet nobil Lagărul de la Cotroceni și trădarea Alesandru Ipsilant și Eteria grecească Cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba-n proțap

 

Vasile Alecsandri - Nevasta bătută

Vasile Alecsandri - Nevasta bătută Aoleu! mă-mă doare spata, Că m-a bătut cu lopa-pata. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare gâtul, Că m-a bătut rău urâtul. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare mâna, Că m-a bătut cu pră-prăjina. Suflețelul cât colea. Aoleu! mi-a-mi-a frânt piciorul, Că m-a bătut cu to-toporul. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare șoldul, C-a dat în mine cu-cu boldul, Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare cotul, C-a dat cu lemnul ne-netotul. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare capul Că m-a lovit cu pro-

 

Ion Creangă - Prostia omenească

... gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a ...

 

Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp

... faci hatârul Să-mi iei fata-n însoțire; Știu că ai să fii catârul Peste nazuri, fasolire, Ba să poate să te-adoarne Cu frumos proțap de coarne Și să-ți puie și urechi. Cine poate s-o întoarne Când așa-i menit din vechi? Că, să vezi, și-mpărăteasa... De ...

 

Ion Creangă - Dănilă Prepeleac

... car mi-a trebuit, car am găsit! Apoi cu mare greu hartoiește carul într-o parte, îl oprește în loc, se pune pe proțap și se așterne pe gânduri. — Mă!... asta încă-i una! De-oi fi eu Dănilă Prepeleac, am prăpădit boii; iar de n-oi fi ...

 

Petre Ispirescu - Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei

Petre Ispirescu - Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat și o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă și frumoși. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniți și amărâți că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa de pe la vraci și vrăjitoare nu-i folosise întru nimic. Împăratul și împărăteasa se puseră pe post și pe rugăciune, cu gând ca doară îi va asculta Dumnezeu și le va da și lor un copil. După trecere de câteva zile, într-una din seri, când petrecură ei o parte din noapte rugându-se mai fierbinte, se culcară și mai târziu. Cum puse capul pe perină, adormiră îndată, parcă-i lovise cineva cu muchea în cap. Nu trecu mult și împărăteasa dete un țipăt, răsărind din somn. - Da ce ai, draga mea împărăteasă, zise împăratul, de țipi așa de grozav? - Ce să am, mărite împărate, iacă am văzut un vis frumos și minunat. Ascultă, că voi să ți-l povestesc: Se făcea că eram într-o grădină, frumoasă, frumoasă, cum n-am mai văzut. Erau niște ...

 

Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea

... zicea el, de câte ori am legat pe doi, am dezlegat pe douăzeci! Pentru mulți se suise dânsul în trăsură și pornise cu jalba în proțap la Vodă. — Bine, mă Iorgule, îi spuse odată Vodă-Cuza, mulți mai ai de luat sub ocrotirea ta? — Măria ta, deie Dumnezeu să ...

 

Ioan Slavici - Pădureanca

Ioan Slavici - Pădureanca Pădureanca de Ioan Slavici Tribuna , nr. 63, 1/13 iulie - 11/23 august 1884 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX 20 XX 21 XXI 22 XXII I Fă trei cruci și zi „Doamne-ajută!â€� când treci pragul casei, fie ca să ieși, fie ca să intri, căci lumea din întâmplări se alcătuiește, iar întâmplarea e noroc ori nenorocire, și nimeni nu știe dacă e rău ori bun ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea ce-și pune de gând. Busuioc însă, bogătoiul, era om care știe ce voiește. Pe vrute, pe muncite, pe chibzuite, el ajunsese gospodar ce ară cu patru pluguri zece zile de-a rândul și seamănă brazdele numai cu grâu bob ales, și de aceea se putea simți destoinic a scoate la capăt lucruri pe care alții nici măcar de gând a și le pune nu se încumetau. Se ivise holeră-n țară, iar Busuioc ...

 

Calistrat Hogaș - La Pângărați

Calistrat Hogaş - La Pângăraţi La Pângărați de Calistrat Hogaș — Ei, cum ți se pare Nectarie? mă întrebă Grigoriță, tovarășul meu de drum, pe când scoboram dealul Bisericanilor, spre Viișoara. — Cum să mi se pară?... Un om de toată isprava, da nu-nțeleg, ce minte la dânsul să se călugărească? Un om în puterea vârstei, frumos în puterea cuvântului, voinic, fără nici un beteșug și, mai presus de toate, cu o fire așa de veselă și de deschisă, nu pricep cum de i-a trăsnit prin gând să-și puie capul sub comanac? — Ei, cum!... Dragostea bre, dragostea, pârdalnica de dragoste, mânca-o-ar cânii!... răspunse Grigoriță cu ciudă oarecum și cu parapon. — Cum dragostea?... — Cum!... iac-așa; or fi vreo zece ani, a-ndrăgit o fată frumoasă din Huși, și-au jurat credință veșnică unul altuia, fata a murit, el s-a ținut de cuvânt și s-a călugărit. — Da?... Ei bine, atunci, măi Grigoriță, eu sunt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămână stingheri; căci, mai la urma, numai așa cred eu că pot ajunge să facă ...

 

Ioan Slavici - Gura satului

Ioan Slavici - Gura satului Gura satului de Ioan Slavici Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I Nu-i vorbă, răi sunt oamenii, încât mai răi nici n-ar putea să fie. Chiar și acela pe care toată lumea îl știe de bun își are ceasurile de răutate, și nu avem decât să-l atingem unde-l doare pentru ca să-l facem mai dârz decât alții. Dar nenea Mihu tot om bun rămâne. Se și cuvine însă unui om din oameni, ca dânsul, să fie de bună chibzuială, să cumpănească vorbele și să umble mai mult călare decât pe jos. Acasă, asta-i altă vorbă! Oamenii s-au obișnuit a zice mai bucuros "La Mihu Saftei" decât la "Safta Mihului" fiindcă... așa-i lumea! Când oamenii nu au ce face, ei scormonesc o vorbă și își petrec vremea cu ea. Să te ferească Dumnezeu să nu cazi pe gura satului. Pentru aceea, când Safta începe să facă gură, nenea Mihu își pune mâinile în cap și-i zice: — Nevastă! nu mă da pe gura golanilor. Iar apoi caută să-i facă pe plac, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROȚAP

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru PROȚAP.

PROȚĂPEL

... PROȚĂPÉL , proțăpele , s . n . ( Pop . ) Diminutiv al lui proțap . - Proțap

 

CÂRCEIE

... CÂRCÉIE , cârceie , s . f . Piesă de lemn sau de fier de la car , cu care se leagă tânjala de proțap

 

CĂRĂUȘ

... CĂRĂÚȘ , cărăuși , s . m . 1. Căruțaș . 2. ( Art . ) Numele unei stele mici din Carul - Mare , situată lângă a doua stea din proțap

 

FĂLCEA

... de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului ; e ) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap ( când se înjugă patru boi ) ; f ) cele două brațe de lemn ale piscului ( la car ) ; g ) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul ...

 

JIGLĂ

... JÍGLĂ , jigle , s . f . ( Reg . ) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap

 

LAMBĂ

LÁMBĂ , lambe , s . f . 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei ; vătrai . 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă ; feder . 3. Vergea lată de lemn care se introduce ( cu fiecare jumătate din lățimea ei ) în ulucele a două scânduri pentru a le

 

PISC

PISC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări , mai ales al puilor de pasăre . - Onomatopee . PISC ^2 , piscuri , s . n . 1. Vârf ascuțit ( și golaș ) de munte sau de deal , dominând o vale sau o depresiune ; piscan . 2. Capătul din față , ascuțit și încovoiat în sus , al unei ambarcații . 3. ( Pop . ) Parte a carului ( sau a saniei ) de care se fixează proțapul . - Et .

 

RUDĂ

... RÚDĂ^2 , rude , s . f . ( Reg . ) 1. Prăjină , par , drug . 2. Oiște , proțap . RÚDĂ^1 , rude , s . f . 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane , unite între ele prin legături de sânge sau prin ...

 

TÂNJALĂ

... TÂNJÁLĂ , tânjeli , s . f . Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug , pentru a lega de jug uneltele ...