Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AUTOȘASIU, AUTOÎNCÂNTARE, AUTOȘENILĂ, AUTOȘENILETĂ, AUTOÎNCĂRCĂTOR, AUTOÎNSĂMÂNȚARE, AUTOIMUNITATE, AUTOTRACȚIUNE, AUTOABROGARE, AUTOACCIDENTA ... Mai multe din DEX...

AUTO - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AUTO^1- Element de compunere însemnând "de la sine", "prin mijloace proprii" și care serveşte la formarea unor substantive, adjective și verbe. [Pr.: a-u-] - Din fr. auto-.

Sursa : DEX '98

 

AUTO^2 1. S.n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând "automobil", "automat" și care serveşte la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care priveşte automobilele. [Pr.: a-u-] - Din fr. auto.

Sursa : DEX '98

 

ÁUTO s. v. automobil, mașină.

Sursa : sinonime

 

áuto s. n., adj. invar. (sil. a-u-)

Sursa : ortografic

 

ÁUTO adj. invar. Care ține de automobil; propriu automobilului. [Sil. a-u-] /auto

Sursa : NODEX

 

ÁUTO^3 s.n. (Fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracțiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ** De automobil. [Pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto].

Sursa : neologisme

 

ÁUTO s.n. (Lit.) Dramă sacră într-un act, întâlnită în Spania și Portugalia în sec. XV. [Pron. a-u-. / < sp., port. auto, cf. lat. auctum - acțiune dramatică].

Sursa : neologisme

 

AUTO^1- Element prim de compunere savantă pentru cuvinte care arată noțiunea se referă la subiect sau acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine. [Pron. a-u-. / < fr., it. auto-, cf. gr. autos - însuși].

Sursa : neologisme

 

AUTO^2- Element prim de compunere savantă cu semnificația "automat" sau "automobil". [Pron. a-u-. / < fr. automobile].

Sursa : neologisme

 

auto- Prefix care intră în compunerea a numeroşi termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adăuga unui cuvînt semnificația "prin sine". Gr. ????? "el însuși" direct începînd cu sec. XVII (cu forma înv. avto-) și apoi prin intermediul fr. Cităm în continuare cuvintele care circulă numai în compunere cu auto-: autobuz, s.n.; autocefal, adj.; autocefalie, s.f.; autoclavă, s.f.; autocrat, adj.; autocratic, adj.; autocrație, s.f.; autogen, adj.; autohton, adj.; automat, s.n.; automatic, adj.; automatism, s.n.; autonom, adj.; autonomie, s.f.; autonomist, s.m.; autopsie, s.f.; autotipie, s.f.

Sursa : etimologic

 

ÁUTO^2 I. s. n. automobil. II. adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil. (< fr., germ. auto)

Sursa : neoficial

 

AUTO-^1 elem. aut^2(o)-.

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruAUTO

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruAUTO.

Urmuz - Pâlnia și Stamate

... cele șapte emisfere ale lui Ptolemeu, iar în timpul zilei doi oameni cum coboară din maimuță și un șir finit de bame uscate, alături de Auto-Kosmosul infinit și inutil... A doua încăpere, care formează un interior turc, este decorată cu mult fast și conține tot ceea ce luxul ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruAUTO

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 150 pentruAUTO.

AUTOȘASIU

... AUTOȘASÍU , autoșasiuri , s . n . 1. Șasiu pentru autovehicule . 2. Șasiu lipsit de caroserie . [ Pr . : a - u - ] - Auto

 

AUTOÎNCÂNTARE

... AUTOÎNCÂNTÁRE s . f . Automulțumire . [ Pr : a - u - ] - Auto

 

AUTOȘENILĂ

AUTOȘENÍLĂ , autoșenile , s . f . Autovehicul de transport care are ca organe de rulare șenilele . [ Pr . : a -

 

AUTOȘENILETĂ

AUTOȘENILÉTĂ , autoșenilete , s . f . Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față . [ Pr . : a -

 

AUTOÎNCĂRCĂTOR

... AUTOÎNCĂRCĂTÓR , autoîncărcătoare , s . n . Vehicul care încarcă automat o marfă , un obiect . [ Pr : a - u - ] - Auto

 

AUTOÎNSĂMÂNȚARE

... AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE , autoînsămânțări , s . f . ( Bot . ) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor . [ Pr . : a - u - ] - Auto

 

AUTOIMUNITATE

... f . ( Biol . ) Proces patologic care constă în producerea de anticorpi îndreptați împotriva propriilor constituenți ai organismului . [ Pr . : a - u - to - i - ] - Auto ^1 - + imunitate ( după fr . auto

 

AUTOTRACȚIUNE

... AUTOTRACȚIÚNE s . f . Tracțiune care se face cu mijloace auto ^2 proprii . [ Pr . : a - u - to - trac - ți - u - ] - Auto

 

AUTOABROGARE

... s . f . ( Jur . ) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei . [ Pr . : a - u - to - a - ] - Auto

 

AUTOACCIDENTA

... AUTOACCIDENTÁ , autoaccidentez , vb . I . Refl . A se accidenta involuntar . [ Pr . : a - u - to - ac - ] - Auto

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...