Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNDOCA, ÎNDOCAT, ȘOVAR, AISBERG, AMBARCAȚIE, ANCORA, BUZDUGAN, COȘCOV, COCIOC, DERIVA ... Mai multe din DEX...

PLUTITOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PLUTITÓR, -OÁRE, plutitori, -oare, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil. * Pod plutitor = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație. ** Care se menține în văzduh. ** (Înv.; despre ape curgătoare) Navigabil. 2. S.n. Corp care pluteşte la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ** Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care serveşte la măsurarea vitezei unui curent de apă. 3. S.n. Construcție care pluteşte, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație. 4. S.f. (Bot.) Rourică. 5. S.f. (Bot.; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. - Pluti + suf. -tor.

Sursa : DEX '98

 

PLUTITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) plutind. (Nave \~oare.) 2. adj. flotabil, flotant. (Corp \~.) 3. s. v. flotor. 4. adj. zburător. (Păsări \~oare.)

Sursa : sinonime

 

PLUTITÓR adj. v. navigabil.

Sursa : sinonime

 

plutitór adj. m., pl. plutitóri; f. sg. și pl. plutitoáre

Sursa : ortografic

 

plutitór (obiect) s. n., pl. plutitoáre

Sursa : ortografic

 

PLUTIT//ÓR^1 \~oáre (\~óri, \~oáre) 1) Care pluteşte. * Pod \~ v. POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavând rădăcini fixate, pluteşte pe apă; natant. 3) Care se mișcă lin prin aer; care se menține mult timp în aer. Nourași \~ori. /a pluti + suf. \~tor

Sursa : NODEX

 

PLUTIT//ÓR^2 \~oáre n. Dispozitiv care pluteşte la suprafața unui lichid dintr-un recipient, indicând (și reglând) nivelul lichidului. /a pluti + suf. \~tor

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruPLUTITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 50 pentruPLUTITOR.

Gheorghe Asachi - Imn (Asachi)

... de Gheorghe Asachi Doamne-a lumei scutitor, Ce din timp îndelungat Pe-a Moldaviei popor Păn-acum ai apărat, Vasul patriei plutitor, Din turbatul ocean, Să-l conduci cu-al tău favor La un fericit liman! Ruga și al nostru dor Azi depunem pe altar, Pe a ... azi să-i fie de lucor. Cerul fie-ni sănin, Mănos patriei pământ, Și uniți în cuget lin Să rugăm pe Zeul sfânt: Vasul patriei plutitor

 

Alexandru Vlahuță - Dormi în pace

Alexandru Vlahuţă - Dormi în pace Dormi în pace de Alexandru Vlahuță Dormi, iubito, dormi în pace. N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici să plâng... La ce-am mai plânge pe-adormiții întru Domnul! Am venit să cuget. Uite, nicăiri nu pot mai bine Gândurile să-mi desfășur, și să stau la sfat cu mine În mai bun răgaz. Aicea, simt că-s mult mai înțelept, Ș-ale lumii toate parcă le văd limpede și drept. Cât de clare mi se-nșiră toate din trecut, în minte, Când de-a crucii muche rece îmi lipesc tâmpla fierbinte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E uscat-acuma țărna ce te copere, și mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că ești dusă pe vecie. Uneori te țin departe și mă-ntreb de ce nu-mi scrii... Dornic căutând în cale-ți, parcă tot aștept să-mi vii. A, cât de pustie-i lumea și viața fără tine! Câteodată, stând aicea, la mormântul tău, îmi vine Ca o furie nebună. Ș-aș voi atunci, aproape, Față-n faț-acolea, lângă piatra astei triste groape, Să-mi descind-acela care, cu puternica lui dreaptă, Lumile le cârmuiește, și-n văzduh ...

 

Artur Stavri - În țintirm

Artur Stavri - În ţintirm În țintirm de Artur Stavri Rînd pe rînd și'ncet în tristul țintirim bătrîn și sfînt Lăcrămează liliacul clătinat de-al noptei vînt; Peste pietre de morminte așternute-s flori uscate Coperind atîtea viețe drăgălașe și uitate; Ici și colo liniștite roș ard candelele sfinte Rumenind în taina nopții cripta tristelor morminte; Iară luna printre nouri plutitoare și senină Împînzește peste toate argintiea ei lumină — Și'n bogata-i frumuseță înșirînd vederei noastre Un popor întreg ce zace adormit sub flori albastre. Voiu muri și eu... în tristul țintirim bătrîn și sfînt Lăcrăma-va liliacul legănat de-al nopții vînt; Peste lespedea greoaie ce de-asupră-mi o să șadă De pe creangă floarea moartă răvășită o să cadă — Și la căpătăiul groapei arde-or candelele sfinte Rumenind pănă departe cripta tristelor morminte; Iară luna o s'arăte din senin vederei voastre Un popor întreg de gînduri adormit sub flori

 

Dimitrie Anghel - În furtună...

Dimitrie Anghel - În furtună... În furtună... de Dimitrie Anghel Publicată în Grădina Hesperidelor , nr. 1—2, 1912, p. 1—3. Pe marginea dunei, acolo unde forfotesc valurile în veșnic neastîmpăr, pescărușii iubitori de furtună își înalță aripele, rămîn neclintiți plutitori între cer și apă ca și cum ar fi atîrnați de un fir nevăzut, recad și se fac una cu o creastă de val, în stropi argintii se înalță din nou, se alungă în spațiu, se ajung înfrățindu-și zborul în rotocoale, cu cenușiu și alb pătează văzduhul și lămuresc cu țipete stridente anunțînd îndepărtata primejdie ce călătorește pe creste. Iubitorii de furtună, cenușii ca și talazurile și pătați de spuma ce o nasc frămîntările, ei singuri nu mai au hodină acum cînd obloanele toate pe la case sunt închise și fantasticul fum se risipește despletit de pe marginea ogeagurilor, înfrățindu-se cu negurile ridicate din abisuri. Abătut de funebre gînduri, cu albele foi dinainte, eu mi-am întrerupt poemul început în care am încercat să-mi încheg visurile mele născute din furtună și, fără să vreau, mi-am lipit fruntea de geamuri, privind nebunele arabescuri ce le scriu aripele. Credeam în visurile mele și, necăutînd decît în adîncul ...

 

Dimitrie Anghel - Himera (Anghel)

... dulcele glas omenesc. Grele aripele însă deodată stătură inerte Și cătră mine și-a-ntors Pajura ciocul flămînd: Astfel o clipă-am rămas plutitor între două prăpăstii, Amenințat să recad dacă nu am ce-i jertfi: Inima mea mi-o cerea ca să poată zbura mai departe ! Fără să ...

 

Dimitrie Anghel - Visul sepiei

Dimitrie Anghel - Visul sepiei Visul sepiei de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 22 iul. 1907 Sunt singură, și casa o am pe-un vîrf de stîncă Și ca să-mi uit urîtul visez lîngă ferestre... Ce mici și ce sărace-s splendorile terestre Pe lîng-acele-ascunse în marea mea adîncă. Semiramida însăși, de-ar fi putut să știe Ce mîndră e o lume de alge plutitoare, Și-ar fi sădit desigur grădinile în mare, Și-ar fi uitat că-i Doamnă pe-o vastă-mpărăție. I-ar fi părut cunună de vicleim, cununa Purtată-n naltul frunții, și c-un surîs pe buze Ar fi zvîrlit-o-n valuri, ca să-și aleagă una Urzită-n curcubeie de mîndrele meduze. Balene monstruoase s-ar fi-nvoit să vină, S-o ieie și s-o plimbe, cînd noaptea stă să-nceapă, S-o plimbe, și să-și joace coloanele de apă, S-arate-n aer calea urmată de regină. Și-ar fi păzit-o crabii cu-armurele lor lucii Și stelele de mare, și mii de lampioane Ar fi aprins pe ape și-n aer noctilucii, Ca-n timpul unei mîndre serbări venețiane. Iar eu aș fi urmat-o ...

 

Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure

Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure O noapte în pădure de Duiliu Zamfirescu Peste codri varsă luna Clarul feței visătoare, Luminînd ca-ntotdeauna Taina apei din izvoare. Unda se oprește-n maluri Și se umflă, se ridică, Crește, geme, bate-n valuri Și deodată se despică. Se desface apa-n două, Iese-o zînă din bolboacă Cărei ramurile plouă Sărutări de promoroacă. Rîd stejarii, fioroșii, Scot din flori mirezme teii, Ies din veacuri Făt-Frumoșii Și din cremene ies zmeii. Mura tremură pe viță, Ard din aripi licuricii, Vin zmeriți către Domniță Uriașii și piticii: Sîsîilă și Gînganul Vin călări pe rîși de munte, Caragață căpitanul Pe-un haram cu corn în frunte; Badea Vulpe din Straoane Vine în olac cu coadă, Bate patru lighioane De gîndești că le deznoadă; Ursu , vameș de prisacă, Ține hîțele lui slabe: Scoate sabia din teacă Și salută-n două labe. Vin cu toții, mic și mare, Și purtînd la coifuri mîna, Stau la front în nemișcare, Așteptînd să treacă Zîna. Zîna trece plutitoare În lumina albăstrie, Legănîndu-și pe izvoare Scurta ei călătorie. Și cum trece și se duce Ca o stea pe valea vremii, Ies voinicii la răscruce Din versetele poemii: ...

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ...

 

Emil Gârleanu - Mărinimie

Emil Gârleanu - Mărinimie Mărinimie de Emil Gârleanu În revărsat de zori, pe baltă, lumina face minuni. Pe fața apei sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n niște potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subțiri ca niște lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare, și răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorință decât să-și scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi. Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuță a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși, cată la cumplitul dușman. În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul ...

 

Emil Gârleanu - Singuraticii

Emil Gârleanu - Singuraticii Singuraticii de Emil Gârleanu Pe lacul luciu din grădina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestrăbătute de nici un foșnet, pe lacul adormit că pare o uriașă lespede de cristal ce acoperă o altă grădină fermecată, lebăda — bărbatul rămas singur — trece ca o închipuire, alb ca zăpada, cu aripile ca două scoici de argint, cu gâtul lăsat între ele, subțire, ondulat ca toarta unei amfore. Pasărea plutește lin, și în ea parcă poartă, rătăcit, sufletul unei ființe duse de pe lume. Sus, pe bolta adâncă, stelele au pălit; în haosul albastru, luceafărul sclipește tainic, strălucitor, purtând parcă în văpaia lui viața tuturor lumilor cerești, a lumilor veșnic călătoare în necuprinsul firii. Și cum, jos, lebăda sidefează fața apei, sus, luceafărul luminează întinsul tăriei. Numai ei doi sunt pâlpâirile nopții acesteia, în care lumea pare adâncită într-un somn de moarte. Amândoi rătăcesc singuri, amândoi străjuiesc singurătatea, mistuindu-se în tăcere, mândri, deopotrivă de reci, deși unul, bulgăre de gheață, celălalt, pară de foc. Și se cunosc, se văd în fiecare seară, merg unul către altul și se-ntâlnesc: din înalt, luceafărul își coboară raza jos, în adâncul apei, unde ...

 

George Coșbuc - Brâul Cosânzenii

George Coşbuc - Brâul Cosânzenii Brâul Cosânzenii de George Coșbuc Avea Ileana ochi de soare Și galben păr, un lan de grâu; Vestmânt avea țesut în floare Și-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. El noaptea da lumini ca focul, Și-n brâu sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vrăjit era că, de-l va pierde, Norocul ei să piară-n veci, Nici flori mai mult să n-o dezmierde, Să n-afle umbră-n codrul verde Și verile să-i fie reci. Dar Sfântul Soare ziua-ntreagă Pândește brâul l-ar fura. Că lui de mult i-e fata dragă, Iar fata nu vrea să-nțeleagă, Și el acum și-ar răzbuna! Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori și doarme-n văi, Iar păzitor pe vânt îl are Întreaga viață vis îi pare Și joc își bate de flăcăi. Dar Făt-Frumos zâmbind s-arată, Și-n drumul lui umblând de-atunci Simțea de-ajuns frumoasa fată Că viața noastră nu ni-e dată De dragul unor flori din lunci. Din ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruPLUTITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentruPLUTITOR.

ÎNDOCA

... ÎNDOCÁ , îndochez , vb . I . Tranz . A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor

 

ÎNDOCAT

... ÎNDOCÁT , - Ă , îndocați , - te , adj . ( Despre nave ) Care a fost ridicat pe un doc plutitor

 

ȘOVAR

ȘOVÁR s . m . 1. Nume dat mai multor plante : a ) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă ( Sparganium ramosum ) ; b ) plantă erbacee din familia gramineelor , cu paiul subțire și aspru , cu flori mici , verzi ( Poa trivialis ) ; c ) papură ; d ) rogoz . 2. Fân cu mult rogoz . [ Var . : șuvár s .

 

AISBERG

... Bloc ( mare ) de gheață desprins din calotele glaciare polare , care plutește pe oceane spre zona caldă , influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația ; ghețar ^2 plutitor

 

AMBARCAȚIE

... AMBARCÁȚIE , ambarcații , s . f . Vas plutitor

 

ANCORA

... ANCORÁ , ancorez , vb . I . 1. Intranz . A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore ; p . ext . a se opri , a ajunge ( definitiv ) undeva . 2. Tranz . A lega ...

 

BUZDUGAN

BUZDUGÁN , buzdugane , s . n . 1. Măciucă sau ghioagă de fier ( cu măciulia țintuită ) , folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești . 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare , cu flori verzi - alburii și cu fructe în formă de măciucă ; capul - ariciului , șovar ( Sparganium

 

COȘCOV

CÓȘCOV , - Ă , coșcovi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre pereți ) Coșcovit . 2. S . f . ( Reg . ) Loc gol , mai ales în malurile apelor , pe sub rădăcini , unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii . 3. S . f . Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură , care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor ;

 

COCIOC

COCIÓC , cocioace , s . n . 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură ( care formează mici insule plutitoare ) . 2. Baltă mică , izolată , în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare , care nu - și poate împrospăta apa . [ Pl . și : cociocuri ] - Et .

 

DERIVA

... albia ei naturală în altă albie sau într - un canal . 3. Tranz . ( Mat . ) A calcula derivata unei funcții . 4. Intranz . ( Despre un vas plutitor ) A se abate , a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent ; a ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...