Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ANTITEZĂ, DOGMĂ, IDEE, TEZIST, ANTINOMIE, AUTOREFERAT, CAZUISTIC, COMPLEMENTARISM, CORAN, DOGMATISM, HOLISM ... Mai multe din DEX...

TEZĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. * Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. ** (Fil.) Idee, propoziție care formează primul termen al unei antonimii (în filozofiile raționaliste de tip kantian) sau al unei contradicții de tip dialectic (în filozofiile hegeliană și marxistă). 2. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. * Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). - Din fr. thèse, lat. thesis.

Sursa : DEX '98

 

TÉZĂ s. 1. v. concepție. 2. (în logica simbolică) teză logică, tautologie, expresie identic-adevărată, expresie validă, lege logică.

Sursa : sinonime

 

téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze

Sursa : ortografic

 

TÉZ//Ă \~e f. 1) Afirmație enunțată într-o discuție sau într-o lucrare. 2) mai ales la pl. Idee principală a unei concepții, formulată concis, urmând a fi dezvoltată și demonstrată. 3) la pl. Culegere care inserează astfel de idei. 4) log. Enunț care urmează fie demonstrat. 5) Lucrare științifică prezentată pentru a fi susținută public în vederea obținerii unui grad științific; disertație. 6) Lucrare scrisă de elevi la sfârșitul unei perioade de studiu. /these, lat., ngr. thesis

Sursa : NODEX

 

TÉZĂ s.f. 1. Afirmație, propoziție care trebuie demonstrată. ** Susținere; idee principală dezvoltată într-o scriere oarecare, într-o cuvântare. 2. (În filozofia lui Hegel) Prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (3) [în DN]. 3. Lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. dată de elevi în clasă în prezența profesorilor. ** Lucrare scrisă, făcută în vederea susținerii unui examen de licență, de doctorat etc. [< fr. thèse, cf. lat., gr. thesis].

Sursa : neologisme

 

TÉZĂ^1 s. f. 1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității. * (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor. * lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență. (< fr. thèse, lat. thesis)

Sursa : neoficial

 

-TÉZĂ^2 elem. "așezare", "susținere, prezentare". (< fr. -thèse, cf. lat., gr. thesis)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruTEZĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentruTEZĂ.

Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu

... mai mult decât pe tărâmul popularizării istoriei noastre naționale, de care eu, de asemenea, mă ocup. Asta mă face și acum, la alegerea subiectului de teză, să mă opresc asupra Elementelor religioase ale folclorului moldovenesc și să mă îndrept către bunătatea d-tale cu călduroasa rugăminte de a mă ...

 

Alexei Mateevici - Către Simeon Murafa

... aceea te-am întrebat de Ciobanu. Vreau să-i scriu să-mi trimită cărticelele sale despre Maica Domnului, precum și cărțile românești folositoare pentru această teză. Va vrea sau ba? Te-aș ruga și pe mata să-i scrii ca să-mi dea tot ajutorul trebuincios în acest lucru, chiar și ...

 

Dorin Ștef - Miorița s-a născut în Maramureș

Dorin Ştef - Mioriţa s-a născut în Maramureş Miorița s-a născut în Maramureș de Dorin Ștef Editura Dacia, colecția Universitaria, seria Philologica, Cluj-Napoca (2005), ISBN 973-35-1923-5 . O posibilă definiție I. Istorie și globalizare 1. Momente decisive ale istoriei exegetice I. “ Preistoria ". Germenii interesului pentru folclor (Herder, Școala Ardeleană, Cea mai veche variantă, Pașoptiștii) / Descoperirea baladei. Alecu Russo / Prima publicare a baladei. V. Alecsandri II. Istoria exegetică A. Folcloristica de tip eseistic. 1852- 1920. Alecsandri. 1. Momentul 1852. V. Alecsandri. J. Michelet – prima traducere / A. M. Marienescu- Judecata păstorilor / Al. Odobescu / Manuale. 2. Momentul 1866. V. Alecsandri. T. Maiorescu / Orientul / Columna lui Traian / B.P. Hasdeu / M. Eminescu – Timpul / A. Densușianu / D. Zamfirescu / N. Iorga / Th. D. Speranția B. Primele teoretizări și analize sistematice. 1921- 1946. Perioada interbelică. Caracostea / Blaga. 3. Momentul 1924. D. Caracostea. O. Densușeanu / M. Sadoveanu – Baltagul / I. Mușlea / Fântâna Miorița â–  1930. Ion Diaconu. Ținutul Vrancei / H. Sanielevici. 4. Momentul 1936. L. Blaga. â–  1941. G. Călinescu. Mit / V. Eftimiu â–  1946. C. Brăiloiu. La Mioritza C. Monografii și interpretări globale. 1950- 2000. Fochi / Eliade / ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger

Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger Către N. Rădulescu-Niger de Constantin Stamati-Ciurea Domnule Rădulescu-Niger! Neavând onoarea de a Vă cunoaște în persoană și neștiindu-Vă adresa, îmi iau permisiunea de a Vă spune prin „Gazeta Bu­covinei“ părerea asupra lucrărilor literare ale D-voastre, cele trei volume Rustice , pe care le-am citit cu mare plăcere. Am rămas uimit de însemnatul talent ce aveți a păstra limba în toată naivi­tatea și neprihănirea ei. Deci altă comparație nu-mi vine a Vă face, decât să Vă numesc un BĂ©ranger1 român. Admirabilă este dibăcia cu care puneți în ritmuri gusturile, ospețele, șăgile și toate naivitățile însușirilor țăranului român, fiind scrierile caracteristice și fiziologice. Dară chestia este a limbii, chestie foarte însemnată în privința reformei filologilor români moderni, care țintesc să curețe idio­mul de vechile cuvinte ca de o rugină, dându-i lustrul unei limbi civilizate. Vă întreb însă: o veche monedă nu va pierde valoarea sa neprețuită, atunci când ea va fi curățită și din nou poleită? Să nu uităm că națiunea noastră tocmai în antichitatea sa are preponderență asupra altor națiuni ...

 

Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F

Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F Oare teatrul este literatură? de Ion Luca Caragiale Articol publicat în Epoca din 8 august 1897 ; reprodus după I. L. Caragiale, Opere , ediția critică citată, E.P.L., 1965, vol. IV, p. 315-317. Principiul fundamental al artei în genere este intenția de a transmite o concepțiune prin mijloace convenționale de la om la om; încercarea de a realiza acea intenție constituie opera de artă: ori de ce fel ar fi concepțiunea, - înaltă sau joasă, rafinată sau primitivă, sacră ori profană, - numai cîtuși de puțin să fie o izvorîre nu voită, ci pornită firește din adîncimea, infinită ca și natura ce se oglindește în ea, a creierului omenesc, ea merită să se arate lumii, numai să poată cum; și dacă poate cum trebuie, atunci se va impune înțelesului altor minți omenești, numai capabile să fie a înțelege. Aci stă rațiunea finală a artei umane: înțelesul omenesc. Dar cîte sunt mijloacele convenționale pentru transmiterea unei intenții artistice? Sunt desigur multe și mulți critici au căutat să le clasifice. Din cîți am citit pînă acuma, nu am găsit în nici unul o părere deosebită în ...

 

Ion Luca Caragiale - Un articol regretabil

... nu-mi pasă, când e vorba de literatură, cum am avut onoarea a o spune și altă dată, de intenție, de tendență, de teză, de morală, de Motru, de Gion, de fin de siècle, de abracadabrant, mirobolant, bizar, straniu și celelalte; mie îmi pasă daca pe autor îl ...

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale) Amintiri literare: Ion Luca Caragiale de Cincinat Pavelescu Maestrul Iancu Caragiale a fost figura cea mai proeminentă a literaturii noastre dinainte de război. Azi cărțile lui sunt în toate mâinile și reputația marelui umorist, dramaturg și neîndurat tălmăcilor al numeroaselor noastre imperfecții fizice și sociale, a intrat de mult în conștiința publică. Dar dacă cititorii răspândiți în toate colțurile României mari pot să-i admire perfecția matematică a stilului, verva scânteietoare și finețea observației de o ironie uneori amară, sunt foarte puțini aceia care l-au cunoscut personal și au putut să-i prețuiască mobilitatea fizionomiei, dominată de vioiciunea unor ochi sclipitori de duh, și acel zâmbet neuitat ce-i îndulcea uneori amărăciunea sarcastică a gândirii. Încă de la debuturile sale, Caragiale, scriitorul, a fost depășit de imensitatea personalității sale individuale. S-a zis despre Oscar Wilde, că și-a trăit viața mai mult decât și-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenționismul și tezismul în artă

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenţionismul şi tezismul în artă Tendenționismul și tezismul în artă [1] de Constantin Dobrogeanu-Gherea Mărturisesc, îmi pare bine și îmi pare rău totodată de prilejul ce mi-a dat dl Roman, să vorbesc despre mine însumi. Îmi pare rău, pentru că voi fi nevoit să vorbesc despre persoana mea, lucru ce aș fi dorit să nu fac, îmi pare însă bine, pentru că astfel voi putea desluși unele puncte din articolele mele. Și acuma trec la chestie. Dl Roman zice că nu se unește în totul cu mine în privința artei, însă e foarte departe de a lămuri în ce și cum; e așa de puțin deslușit, încât mărturisesc că n-am putut pricepe în totul ce vrea să spună d-sa. Chiar la începutul broșurii, d-sa arată deosebirea între noi astfel: ,, D-sa (adică eu) pune ideea socială pe planul întâi, iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim... Literatura însă, și în special poezia, după părerea noastră, trebuie să rămâie în primul loc economiști poeți, ca și poeți economiști. Ce înțelege oare prin aceste fraze? Să fi înțelegând că e rău a scrie în versuri un ...

 

George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul

George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul de George Topîrceanu Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini. Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente. Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormaliâ€� au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație... Sfinxul își intitulează și dna Hortensia Papadat-Bengescu noua sa carte de feminități. În treacăt fie zis, ceea ce vrea să sugereze acest titlu ușor ostentativ poate fi însă obiect de controversă pentru spiritul vremii în care intrăm. Se pare că omul acestei vremi va întinde, în sfârșit, antagonistei sale de până ieri o mână de împăcare și de ajutor: „Ai fost roabă umilită, ai fost sfinx idolatrizat. Fii de acum înainte om, și vino alături de mine...â€� Idolatrizarea îngrozită a femeii nu se potrivește cu o structură virilă robustă și armonioasă. Pentru un bărbat echilibrat, femeia nu poate fi nici idol, nici enigmă. Să ne înțelegem. Într-un anume sens, orice ...

 

Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX

Ion Luca Caragiale - Literatura şi artele române în a doua jumătate a secolului XIX Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX de Ion Luca Caragiale Încercare critică Cuprins 1 PREFAȚA 2 INTRODUCȚIE 3 Capitolul I - POEZIA - ROMANUL - NOVELA - DRAMA - CRITICA LITERARĂ 4 Capitolul II - PICTURA - SCULPTURA - ARHITECTURA 5 Capitolul III - MUZICA – TEATRUL 6 CONCLUZIE ȘI ENTUZIASM PREFAȚA Ramurile de activitate publică ale unei societăți se pot compara cu deosebitele organe de viață ale unui individ. De exemplu, economia și comerțul se pot compara cu organele de hrană, cu stomacul; armata - cu puterea musculară, cu pumnii șcl. Literatura frumoasă și artele se pot compara cu obrazul, cu acea parte dindărătul căreia stă mecanismul superior, aparatul gândirii. Precum un individ nu se prezintă într-o societate decât cu fruntea-nainte, iar nu cu burta sau altfel, asemenea o societate umană se prezintă în fața lumii întregi cu organele sale intelectuale, cu gândirea sa, a cărei expresie întreagă sunt literatura frumoasă și artele. Acestea sunt niște puteri menite să trăiască mai departe chiar decât societatea care le-a produs, ca și amintirea unei frumoase și ...

 

Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele

Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele Istoria ideilor mele [1] de Alexandru Dimitrie Xenopol I. E. Torouțiu, Studii și documente literare . Vol. IV. Junimea. (București: Inst. Arte grafice Bucovina, 1933), pp. 368-428 Note de Torouțiu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 Izvoare 12 NOTE I A RIRIA Comment veux tu que Je comprenne Quand mon amour est si gĂ©ant Quand il me tire du nĂ©ant NĂ©ant de l'âme oĂ¹ j'ai vĂ©cu Jusqu'Ă  ce que je t'ai connu? Comment veux-tu que je comprenne? 6 AoĂ»t 1901 Vörishofen [2] Mai mulți oameni, cari au găsit hrana sufletului lor în lumea cugetării, au scris amintirile vieții lor personale. În paginile ce urmează stau cuprinse acele ale desfășurării zilelor mele, însă privită aproape numai din punctul de vedere al desvoltării ideilor asupra lucrurilor și a lumii. Deși idealismul nu e product al individualității, și aceasta nu poate fi pe deplin cunoscută fără cercetarea fiziologică și psichologică a ființei ce-i dă naștere, voiu căuta să, desfac, pe cât se ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruTEZĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentruTEZĂ.

ANTITEZĂ

... ANTITÉZĂ , antiteze , s . f . 1. Opoziție dialectică între două fenomene , idei , judecăți etc . 2. ( Fil . ) Momentul al doilea al triadei teză

 

DOGMĂ

... DÓGMĂ , dogme , s . f . 1. Învățătură , teză etc . fundamentală a unei religii , obligatorie pentru adepții ei , care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții . 2. Teză

 

IDEE

... IDÉE , idei , s . f . 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoașterii logice ; noțiune , concept . 2. Principiu , teză cuprinzătoare , teză fundamentală , concepție , gândire , fel de a vedea . 3. ( În expr . ) Idee fixă = imagine , gând delirant izolat , intens și durabil , lipsit de rațiune . 4 ...

 

TEZIST

... TEZÍST , - Ă , teziști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care enunță , susține , ilustrează o anumită teză în artă , în literatură etc . 2. S . m . și f . Persoană care practică tezismul . - Teză

 

ANTINOMIE

ANTINOMÍE , antinomii , s . f . Contradicție aparent insolubilă între două teze , două legi sau două principii ( filozofice ) , care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate , fiecare în parte , la fel de

 

AUTOREFERAT

AUTOREFERÁT , autoreferate , s . n . Expunere ( scurtă ) făcută de cineva asupra unei lucrări proprii ( mai ales în vederea susținerii tezei de doctorat ) . [ Pr : a - u - ] - Auto ^1 - + referat ( după rus .

 

CAZUISTIC

CAZUÍSTIC , - Ă , cazuistici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe cazuistică ( 2 ) , privitor la cazuistică . 2. S . f . Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr - un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice , devenite cu vremea pură sofistică ; p . ext . argumentare subtilă , abilă , sofistică a unor teze false sau

 

COMPLEMENTARISM

... COMPLEMENTARÍSM s . n . ( Fil . ) Teză

 

CORAN

CORÁN s . n . Carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia , precum și diferite precepte religioase , etice și juridice , legende și

 

DOGMATISM

DOGMATÍSM , s . n . Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic , considerate valabile în orice condiții și

 

HOLISM

HOLÍSM s . n . ( Filoz . ) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale , socotind drept " factor integrator " al lumii un principiu imaterial și

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...