Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:TURCI, TURCA, TURCEȘTE, TURCIME, NAZÂR, TURCIRE, TURCISM, TURCIT, TURCOFIL, TURCULEȚ ... Mai multe din DEX...

TURC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TURC, -Ă, turci, -ce, s.m. și f., adj. 1. S.m și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. * Expr. Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea înțeleagă, a nu ține seama de nimic. Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. ** P. ext. Persoană de religie mahomedană. 2. Adj. Care aparține Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ** (Substantivat, f.) Limba vorbită de turci (1). - Din tc. türk.

Sursa : DEX '98

 

TURC s., adj. 1. s. (înv. și pop.) necredincios, (înv. și reg.) ciutac, (înv.) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, (ir.) șalvaragiu. 2. adj. turcesc, (înv.) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.

Sursa : sinonime

 

turc s. m., adj. m., pl. turci; f. sg. túrcă, pl. túrce

Sursa : ortografic

 

TUR//C^1 \~că (\~ci, \~ce) v. TURCESC. /<turc. türk

Sursa : NODEX

 

TUR//C^2 \~că (\~ci, \~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară din Turcia. /<turc. türk

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruTURC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 243 pentruTURC.

George Coșbuc - Pe pământul turcului

George Coşbuc - Pe pământul turcului Pe pământul turcului de George Coșbuc Cluj, 1885 Nu era în sat nevastă, ca frumoasa Veronica: Tânără și vorbăreață, silitoare ca furnica, Din neam bun, cu zestre multă; tinerel bărbat avea Și cu el în armonie și-nțelegere trăia. Constantin era din fire blând și pacinic pe tot locul: Om cu gânduri; ura foarte strugurii, pipa și jocul, Dar era cap de ispravă, cântăreț și se credea Fericit, știind prea bine, că nevastă-sa-l iubea Și din astă cauză dânsul nu știa decât să tacă, Iar nevasta-i putea face orișice voia să facă. Într-o toamnă-au ieșit ambii la holdă, la secerat. Lanul era chiar pe lângă drumul țării așezat! Deci mirare nu-i că ochii nevestei din când în când Rătăceau pe drum, să vază cine naiba-o fi trecând. Tu bărbate!... Vai de mine! of, privește cine trece! Lasă snopul în năpaste, seca-i-ar viața să-i sece! Constantin ridică ochii. Un flăcău tânăr trecea, Nalt ca fagul, lat în spate. Ești nebună, draga mea! Zise Constantin. Ce vorbă?! Eu, nebună! O, bărbate! Un voinic frumos, ca ăsta, nu găsești în șepte sate; Vezi cât de- ...

 

George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii

George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul şi turcii Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii de George Topîrceanu Oștile păgâne pasă la hotare. Mihai-vodă șade la o masă mare. Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc, Când deodată-n sală intră-un sol turcesc. — Padișahul nostru m-a trimis la tine Să-i plătești tributul ce i se cuvine!... Mihai-vodă tace. Oaspeți, mare-mic, Cu onor din teacă spedele-și ridic. Luna varsă raze dulci și auroase, Căpitanii-și scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoală doamna-i tinerică Rumenă, suavă ca o zambilică. Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i sân, Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngân, Părul pe-a ei frunte joacă grațios, Ochii cu tristețe cat-acum în jos: — Unde este timpul cel de altădată Când Mihai Viteazul știa să se bată? Cela ce-n primejdii stă și se gândește Inamicii țării jugu-i pregătește. Pentru tron, mărire, dulcea-i soțioară Gata-i să se ducă și-n locu-i să moară! Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi, Du-te, mori în luptă, dulcele meu mire, ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor pol

Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privinţa drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor de Dimitrie Bolintineanu În Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 37-38. În Eumenidele sau Satire Politice. Jurnal în versuri. I (1866), nr. 4 (Octombrie), p. 7.; S-a citit în Siècle, hava diș franțuz, Un articol mare, articol ursuz, Scris de a ta mână foarte celebie. Tu zici că românii sunt în barbarie Sunt haini cu totul și mai habitir Chiar decât felahii cei de la Misir, Căci gonesc evreii din acele părți Și le stric la havre și le ard la cărți. Bre! Credeți voi poate ca s-aveți în har Politice drepturi printr-un harmazar, Se fiți bei acolo cum nu s-a văzut Și aceste toate pentru-un împrumut! Dar se poate-acolo drepturi s-aveți voi Când aceste drepturi nu le-avem nici noi? Voi la țara-aceea încă mai aveți Havre și cu dânșii încă o duceți, Iar ...

 

Vasile Alecsandri - Ghemiș

Vasile Alecsandri - Ghemiş I Frunză verde de-aluniș: Tace cucul la răriș, La răriș, la cărpeniș De frica celui Ghemiș, Că de-i mic și ghemuit, Are fața de-ngrozit, Și de-i mare cât un ghem, [1] Turcii toți de el se tem. Cât a fost vara de mare, El a mas pe la coșare Cu vânăta cea frumoasă, Iapă scurtă și vânoasă, Cu dungi negre pe spinare, Și scântei de foc în nare. Ea-i ogarcă pe sub foale, [2] Cât aleargă, nu domoale Și-i lăcustă săritoare... Unde-o vede Ghemiș moare! Într-o zi Ghemiș punea Șapte buți alăturea, Cu vânăta le sărea, Pe vânăta o spetea! Iar Ghemiș ca un nebun O lega de un alun Și trei zile o plângea, Nici că se mai mângâia! Apoi, mări, se-ndrăcea, Colea-n vale se ducea, O falangă-n drum scotea, [3] Pe drumeți pe toți bătea Ca să-i spuie de știa Dacă-n lume cunoștea Alt fugar ca vânăta, Să-i se dreagă inima. Când la urma tuturor, Iat-un biet de cerșetor. [4] În spinare cu desag Și în mână c-un toiag. Iar Ghemiș cum îl vedea, ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Gruia

Ştefan Octavian Iosif - Gruia Gruia — Baladă din popor— de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Jos, sub nucul uriaș, Gruia adormise — Doarme ca un copilaș Legănat de vise. Paloșu-i atîrnă-n cui, Aninat de-o cracă ; Murgul paște-n voia lui, De urît să-i treacă. „Scoală, Gruio, drag copil, Scoală, Gruio dragă ! Au nu vezi cum vin tiptil Turcii și te leagă ? Turcii vin ș-aduc cu ei Funii de mătase, Funii răsucite-n trei Și-mpletite-n șase...â€� Bate vîntul cătinel, Pletele-i mîngîie — Turcii se-ngrozesc de el, Strîng de căpătîie. Bate vîntul mai avan, Pletele-i zburlește ; Turcii plîng: „Aman ! Aman !â€� Gruia se trezește. — Măi, dar greu ce-am fost dormit Zice și se miră. Ori păiangeni au venit Și mă înveliră ? Ia să mișc puțin din mîni, Poate m-oi desface — Alelei, pui de păgîni, Nu veniți încoace ?... Sar frînghiile în trei Și plesnesc în șase, Turcii fug ca vai de ei, Fug cu moartea-n oase. Saltă Gruia și — hai-hui ! — Sus pe cal s-aruncă, Clocotă pe urma lui Șapte văi și-o luncă. Tropotă copitele, Pulberea o scurmă ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Cahul

Dimitrie Bolintineanu - Cahul Cahul de Dimitrie Bolintineanu Stelele de aur prin eter luceau. Turcii și moldavii printre flori dormeau. Ionașcu trece noaptea în veghere; Își adapă dulce sufletu-n durere, Apoi zice-n sine: ,,Slabe muritor! Nu-i destul că soarta te-a supus la dor, Pentru ce chiar însuți îți urzești în lume Altă suferință care te supune? Viața și mărirea, fericiri lumești, Vine-o zi în care tu le părăsești, Iar a ta țărână viermilor e dată Cât de dalbă fie fala ce te-mbată!" Cheamă capii oștii și-astfel le-a vorbit — ,,Voi, cozaci ce-n lupte dalbe m-ați servit! Voi, feciori din țară ce, venind în lume, V-au scăldat cu lacrimi ale voastre mume, A sosit momentul jugul să zdrobim... Sau prin mândra moarte să ne nemurim! Puțin timp în lume un erou trăiește, Dar în scurta viață secoli viețuiește! Căci de dulce fală trece cununat Și, murind, în urmă-i nu va fi uitat. Cel dintâi muri-voi pentru-al țării bine! Cel dintâi lovi-voi cu-a mea călărime!" Zice. Dar sub cortu-i iată a părut Doamna ...

 

Vasile Alecsandri - Badiul

Vasile Alecsandri - Badiul Pe luciul Dunării, La scursurile gârlei, La cotitura mării, Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vâslind, Cu pânzele fâlfâind, Un caic mare, bogat, Cu postav roș îmbrăcat, Pe-n afară zugrăvit Și pe margini poleit. Da-n caic cine era? Era căpitan-Pașa, Baș-agaua turcilor, Măcelarul frâncilor, [2] Cu cincizeci de brăileni, [3] Și cincizeci de bosnieni, Brăileni din Brăila, Bosnieni din Bosnia. Ei, mări, cu toți veneau Și pe mal se coborau În cel sat mare, serbesc, Jumătate românesc, La casele Badiului, Badiului bulgarului, Frățiorul Marcului. ,,Dalbo, dalbă, jupâneasă! Cu ochi mari de puică-aleasă; De ți-e Badiul tău acasă, Zi-i degrabă ca să iasă, Iar de-i dus în deal la vie, Mergi de-i zi să nu mai vie, Că s-a trecut de glumie!" ,,Nu-i la vie, și-i în casă Cu paloșul gol pe masă. Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească!" Badiule, te ține bine, Că urdia-ntreagă vine! Turcii vin grămadă, claie, Capul tău să mi ți-l taie Și să-l ducă pe tipsie De peșcheș la-mpărăție. [4] Iată lupta se-ncleșta: Badiul singur ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V

... își plecară Grumazii și întinsără brață, Milă cerșind cu lacremi amară: ,,VĂ ileo, vai! (striga ei plângând) iacă, Pierit-au țigănia săracă!..." Într-acea-un turc la grămada-întie Țigănească de-aproape sosisă, Care-în mână țiind o hârtie Într-acest chip le ceti și zisă: ,,Fiindcă voi, cioare blăstămate, Ați ...

 

Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476

Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni şi pricinile ei, 26 iulie 1476 Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476 de Mihail Kogălniceanu Una din bătăliile cele mai însemnate din istoria Moldaviei este negreșit lupta eroică de la Războieni, între moldoveni sub Ștefan cel Mare și între otomani sub padișahul Mohamed II. Doi scriitori au tratat această bătălie, domnul Cantemir și aga Asachi; însă și unul și altul s-au înșelat în mai multe locuri. Cel dintâi zice că Ștefan cel Mare a domnit de la 1390 până la 1504, adică 114 ani, pretinde că lupta de la Războieni s-a întâmplat la 1390, în vremea împăratului Baiezit I, pe care-l amestecă cu Mohamed II [2]. Dl aga G. Asachi, cunoscând foarte bine anacronismul lui Cantemir, a căutat să-l dezvinovățească făcând din Baiezet I, dând, cum se vede, toată greșala asupra tipografului, care în loc de II a pus I; însă dumnealui iarăși au văzut că Baiezit II a venit în Moldavia de abia la anul 1484; și, dar, d [umnea] lui a scimbat epoha bătăliei și de la 26 iulie 1476 d [ ...

 

Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822

Constantin Stamati - Arderea Iaşului la 1822 Arderea Iașului la 1822 de Constantin Stamati Un episod din poema d-lui Beldiman, sub titlul Eteria grecilor Această închipuire se face ca cum un bătrân vier de la Miroslava, unde sunt podgorii de vii pe un deal peste râul Bahluiul, în preajma Iașului, privește cu nepotul său arderea Iașului, în vremea răscoalei grecilor în contra turcilor; dar bătrânul se află bolnav în casă, iar nepotul său șede pe prispă afară și spune moșului său aceea ce vede. Nepotul Moșule, viforul geme, pe cer noaptea se lățește, Peste frumoasa cetate pâclă și negreață pică; Fulgerul cu-nflăcărare ca un șarpe lung clipește, Scapără, vin’ de te uită, zimții zidurilor mișcă. Vântul frunza din crengi smulge, o spulberă ca pe paie, Vifor vântură cu groază, de cruce pe turn îndoaie, Iaca nourii se umflă, clocotesc, se tulbură, Moșule, trăsnet și fulger zidurile scutură... Bătrânul Ce-ți pasă de vifor ție? de cetăți ce-ți este scârbă? Las’ vântul să le dărâme, el cu noi nu are treabă; Căsuța noastră îi mică sub a copacilor umbră, Smerină și pitulită, mai nu se vede din iarbă; Vifor-trăsnetul nu sfarmă proaste cocioabele mele, Și ...

 

Vasile Alecsandri - Novac și corbul

Vasile Alecsandri - Novac şi corbul I Fost-a, cică, un Novac, Un novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai [1] Ce sărea pe șapte cai De striga Craiova vai! El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: ,,Fecioraș, Gruiuțul meu! Ascultă de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe În neagra străinătate. [2] Dacă sorții te-or purta Țările de-a vântura Și-n Stambul de a intra, Tu de asta nu uita: Vamă dreaptă să plătești, Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți primenești Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac, Că nu-i turcilor pe plac." Grue-n Țarigrad intra, Vamă dreaptă el nu da, De haine nu se schimba, Ci pe uliți se primbla Tot în haine novăcești Cum e drag ca să-l privești! Turcii toți cât îl zăreau, Între dânșii se grăiau: ,,Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Cara-Iflac!" [3] Și pe loc ei s-adunau, Și de Grue s-aninau, Și cu Grue se luptau Și pe Grue mi-l legau Cu trei funii de mătasă, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruTURC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 62 pentruTURC.

TURCI

TURCÍ , turcesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) asimila cu populația turcă ( și cu religia

 

TURCA

TÚRCA s . f . art . ( Pop . ) Capră ( 3 ) , brezaie ( 1 ) . - Et .

 

TURCEȘTE

TURCÉȘTE adv . Ca turcii , în felul turcilor ; în limba

 

TURCIME

... TURCÍME s . f . Mulțime de turci ; totalitatea turcilor . - Turc

 

NAZÂR

... NAZÂR , nazâri , s . m . 1. Înalt funcționar turc , șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman ; guvernator ( turc ) al unui oraș . 2. Slujbaș de rang superior în administrația țărilor românești ; căpetenie peste vătafii plaiurilor ; supraveghetor , administrator . 3. Vătaf de țigani ( domnești ) . [ Var . : nazír ...

 

TURCIRE

TURCÍRE , turciri , s . f . Acțiunea de a ( se ) turci . - V.

 

TURCISM

... TURCÍSM , turcisme , s . n . Element lexical ( sau de limbă ) împrumutat ( fără necesitate și fără a se fi asimilat ) din limba turcă . - Turc

 

TURCIT

TURCÍT , - Ă , turciți , - te , adj . Care a adoptat limba , obiceiurile și , în special , religia turcilor . - V.

 

TURCOFIL

... TURCOFÍL , - Ă , turcofili , - e , s . m . și f . Persoană care manifestă simpatie pentru poporul turc

 

TURCULEȚ

... TURCULÉȚ , turculeți , s . m . Diminutiv al lui turc . - Turc

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...