Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNFIORA, ÎNFIORĂTOR, ÎNFIORAT, ÎNFURNICA, CUTREMUR, FREAMĂT, MIRUȚĂ, RĂCOARE, TURICEL, VERIGEL ... Mai multe din DEX...

FIOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FIÓR, fiori, s.m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: -or. - Pl. și: fioruri] - Lat. febris.

Sursa : DEX '98

 

FIÓR s. 1. scuturătură, (rar) scutur. (Un \~ de frig.) 2. (la pl.) răcori (pl.). ( trec \~ii.) 3. înfiorare, (fig.) cutremur. (\~ de groază.) 4. v. freamăt.

Sursa : sinonime

 

fiór s. m., pl. fióri

Sursa : ortografic

 

FIÓR \~i m. 1) Senzație neplăcută, provocată de frig. 2) Emoție puternică pricinuită de o reacție nervoasă. [Sil. fi-or] /<lat. febris

Sursa : NODEX

 

fiór s.m. (reg.) jneapăn, ienupăr, jep.

Sursa : arhaisme

 

fiór (-ri), s.m. - Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Puşcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora "febră". Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebr?re.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FIOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 290 pentru FIOR.

Traian Demetrescu - Fior de moarte

... Traian Demetrescu - Fior de moarte Fior de moarte de Traian Demetrescu E pace peste dealuri Și umbre mari pe văi; Visează, dorm și uită Și buni și răi... O margine de ...

 

Gheorghe Asachi - Laura (lieti fiori...)

Gheorghe Asachi - Laura (lieti fiori...) Laura de Gheorghe Asachi Imitație dupre Petrarca (Lieti fiori...) Ferice flori și ierburi tinerele, Ce primblând vă-atinge multe oare Pasul cel lin frumoasei doamne mele, În voi tipărind urmele ușoare! Câmpie ce-asculți dulce-i cuvințele, O vioară de amor mirositoare, Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele Faceți plăcute ascunsuri și răcoare. Limpede apă, dintre munți născută, Ce ochii uzi și blânde a sale fețe, Care cu a lor grație te-mprumută, De voi ferice despre-a ei frumˇsețe! Nu-i stâncă ce diuoasă amu făcută De-a arde l-al meu foc să nu s-

 

Dimitrie Anghel - Sonata lunii

... ca pe un frate ce-i seamănă și ochii lui se închid, să nu mai vadă trista imagine... Nepăsătoare și albă, aducînd cu ea un fior necunoscut, impalpabila lumină a mortului astru crește însă pe nesimțite. Albă, albă, neînchipuit de albă, ca și cum ar fi trecut printr-un ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul privighetoarei

Alexandru Macedonski - Rondelul privighetoarei Rondelul privighetoarei de Alexandru Macedonski Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori, Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. E ca-ntr-o albă sărbătoare Printre-ale pomilor ninsori Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori. Și printre tihna lucitoare Ce-și varsă luna din comori, De viață e redătătoare Pentru-orice searbezi muritori, Privighetoarea-

 

Alexandru Vlahuță - Delendum

Alexandru Vlahuţă - Delendum Delendum de Alexandru Vlahuță Haide, suflete, ridică-ți leghioanele de gânduri, Și-mbrăcate-n za eternă întocmește-le în rânduri, Bate-te cu tine însuți, zbuciumă-te nopți întregi, Ca durerea ta în ritmul sfânt al versului s-o legi! Și m-așez să scriu la masa de hârțoage încărcată... Mintea-mi arde-nvălmășită tâmplele încep să-mi bată. Am atins abia condeiul, și m-au apucat fiori... Parcă văd cum stau la pândă, pătimași și cârtitori, Nevoiașii noștri critici spadasinii damblagii, Cari, neputând să muște, morfolesc arta-n gingii! Trebui să respecți bontonul, să-ți gătești versul în frac, Dacă ții ca prin saloane să poți fi lumii pe plac. Nu-ți lăsa simțirea caldă, plină, vie și întreagă Să zbucnească, și veșmântul, care-i vine, să-și aleagă; Ci ți-o-mbracă-n floricele, și-i dă-ncunjur pe departe. Plângi, urăște și blestemă după regula din carte. Fii galant nesocotește-ți patima-n care te zbați, Nu cumva să superi nervii criticilor delicați: Poezia e un cântec dulce, un parfum ceresc!... De-așa artă parfumată, o, vă foarte mulțumesc! Când mi-i inima-ncărcată, și când gândurile-n muncă Bat și rup zăgazul ...

 

Alexei Mateevici - Cântarea slavei

... în sus, proslăvind Nespusa a Domnului slavă. * În voi își deșteaptă plânsorile lor Pădurile-n toamna târzie, Pe când le apucă al luptei fior Și-a vântului groază, mânie, Și mare vi-i jalea, când vânturi străbat Prin tainica voastră dumbravă, Dar vifori, furtuni și chiar frunze ...

 

Alice Călugăru - Șerpii

... Își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu-mi departe zvârli întâiul lui fior, Deodată fiecare-n codru lăsat-a cuibul singuratic, Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic, Își măsurară-n ritmu-mi ... întragă-mi este roabă, Ea, ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama-i grea, De-acum împărăția-i toată de teamă și fior

 

Emil Gârleanu - Grivei

... ajunse în marginea ei, intră în cel dintâi stufiș, și acolo, între crengile care îi ascundeau vederea, își făcu culcușul. Și așteptă. Spre seară, un fior îi zvârcoli trupul, apoi altul. Și-ncă unul, cel de pe urmă. Și-n clipa în care-și dete sufletul, se ridică pe picioarele de ...

 

George Coșbuc - De profundis (Coșbuc)

George Coşbuc - De profundis (Coşbuc) De profundis de George Coșbuc Pe sub dealurile Plevnei Doarme spaima și fiorul, Soarele-și ascunde fața Și-ngrozit se-ntoarce norul Să se ducă-ntr-alte părți. O, a fost acolo-n vale Moarte și pierire-odată, Iar amara ei cumplire Scrisă vreme-ndelungată Povesti-se-va prin cărți. Umblă mai încet cu plugul, Tu țăranule, cu grapa, Poartă-te să dai țărâna Mai deoparte-ncet cu sapa Pe colnice cu porumb Poate unde scurmi pământul Tu să vezi că iese sânge, Plugul tău să dezvelească Vrun voinic ce-n groapă plânge Zbuciumat de spăzi și plumb. Au venit din munți cu soare Și din văi întunecate, Au lăsat pustii acasă Stâne și câmpii și sate Și-au trecut grozavul râu. Moarte! Tu aveai cu tine Tot alaiul spaimei tale: Spune tu, putut-ai, moarte, Să oprești voinicii-n cale, Să le pui mâniei frâu? Pe sub dealuri pe la Plevna Doarme spaima și fiorul Plin de grije și-n tăcere Se strecoară călătorul Prin pustiul loc de-omor. Eu mă tem de-un semn, de-o șoaptă, Căci din gropile tăcute Vor ieși cei morți cu vuiet, Sute-n luptă ...

 

George Topîrceanu - Pruncul

George Topîrceanu - Pruncul Pruncul de George Topîrceanu Un văl de ceață albă și subțire, Ca un lințoliu străveziu de mort, Înconjura biserica bătrână. Și-n dimineața zilei de aprile Simțeai plutind în aer, pretundindeni, Fiori, adânci fiori de fericire, — Prinosul larg al firii, când pământul În mii de forme dăruie luminii Belșugul lui puternic de viață... Pluteau spre cer miresme-ngemănate Căci liliacul tânăr înflorise Și crengi plecate ascundeau în umbră Mănunchiuri de sfioase viorele. Și-n dimineața zilei de aprile Vedeai cum stă încremenită gloată De muncitori și de femei tăcute Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră, În fața lor sta pruncul părăsit. Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă Din flacăra eternă a vieții... Și trupul cald topise bruma nopții Ce se-nchega în picături curate Ca niște lacrimi reci de muceniță Sclipind pe fața lespezilor aspre. Părea că piatra neclintită plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plăpândul trup ursit de-acum durerii, Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă, Cum întindea gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici ...

 

Gheorghe Asachi - Credința

... cu odoare, spre a-l prăda și a-l ucide. De la mine ce se cere, a strigat de fior cuprins, N-am nimica-n astă lume decât viața ticăloasă, Și-asta încă pănă-n sară a da regelul m-am prins. Smulge ... viu de față, Eu-s acela pentru care el chizeș s-a pus cu viața! Tot poporul se cuprinde de mirare și de fior, Ambi amici se-mbrățoșează, plâng de chin, de bucurie; Nice-un ochi e fără lacrimi l-acest act pătrunzător Și la tiran se rapoartă astă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru FIOR.

ÎNFIORA

... adânc ; a ( se ) emoționa , a ( se ) tulbura . 3. A ( se ) mișca ușor . [ Pr . : - fi - o - . - Prez . ind . și : înfioréz ] - În + fior

 

ÎNFIORĂTOR

ÎNFIORĂTÓR , - OÁRE , înfiorători , - oare , adj . Care produce fiori ( de spaimă ) ; fioros , înspăimântător , îngrozitor . [ Pr . : - fi - o - ] - Înfiora + suf . -

 

ÎNFIORAT

ÎNFIORÁT , - Ă , înfiorați , - te , adj . 1. Cuprins de fiori ; speriat , înfricoșat . 2. Emoționat , tulburat . [ Pr . : - fi -

 

ÎNFURNICA

ÎNFURNICÁ , pers . 3 înfurnícă , vb . I. Tranz . impers . A fi cuprins de furnicături , de fiori , a simți înțepături pe piele . - În +

 

CUTREMUR

... și bruscă , verticală , orizontală sau de torsiune a scoarței pământului , provocată de dislocări subterane , de erupții vulcanice etc . ; seism . 2. Fig . Înfiorare , cutremurare , fior

 

FREAMĂT

... FREÁMĂT , freamăte , s . n . 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt , de valurile mării etc . ; fremătare . 2. Fig . Fior

 

MIRUȚĂ

MIRÚȚĂ , miruțe , s . f . Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși , cu fiori purpurii sau violete ( Anchusa

 

RĂCOARE

... de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere . 3. ( De obicei la pl . ) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă ; fior

 

TURICEL

TURICÉL , turieci , s . m . Plantă erbacee din familia crucifcrelor , cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri , cu fiori mici , albe sau gălbui ( Turritis glabra ) . - Et .

 

VERIGEL

VERIGÉL , verigele , s . m . Plantă parazită lipsită de clorofilă , cu frunzele reduse la solzi mici și cu fiori galbene - roșietice dispuse în ciorchini ( Orobanche caryophyllacea ) . - Verigă + suf . -