Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:OI, OIȘTE, OIȚĂ, OIȘOARĂ, OIȚICĂ, OIESC, OVIN, OIERIT, ȚUȘCĂ, ȚURCAN ... Mai multe din DEX...

OAIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

OÁIE, oi, s.f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). * Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla iei (sau scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ** Carne de oaie (1). ** Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] - Lat. ovis.

Sursa : DEX '98

 

OÁIE s. (ZOOL.; Ovis aries) (Transilv. și Ban.) păcuină, (înv.) marială.

Sursa : sinonime

 

oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi

Sursa : ortografic

 

OÁIE oi f. 1) Mamifer rumegător domestic, crescut pentru lână, lapte și carne. * Ca oile buluc; în dezordine. Șiret (sau deștept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matură a acestui animal. 3) fig. depr. Om mărginit. 4) mai ales la pl. (în limbajul bisericesc) Om credincios în raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru OAIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 585 pentru OAIE.

Gheorghe Asachi - Oaia și mielul

Gheorghe Asachi - Oaia şi mielul Oaia și mielul de Gheorghe Asachi Spunea mielului odată Maica oaia: Fătul meu, Eu sunt foarte întristată Cugetând la traiul tău. Ah, păstorul te va prinde, Abia gras te-i face un pic, Și la măcelar te-a vinde, Ce călău altfeli i zic. Depărtat de l-a ta mumă, Acii cruzi și răi tirani Te despoaie, te zugrumă Și te vând apoi pe bani. De-altă parte se învită Lupul, ce-i cu dânșii văr, Ca și el să te înghită Cu ciolane și cu păr. C-un cuvânt, fără-ndurare Toți pre tine te urăsc, Ș-abia traiul îți răsare, Iacă-ndată îl răpesc! Chiar în contra însuși firei, Mai bătrână eu fiind, Tocma-n mezul ominirei, Tinerel te văd pierind. Însă mielul, c-umelință, Zis-au: Maică, al mieu odor, Cea mai mare a mea dorință Este tânăr ca să mor! Decât asta, a mea soartă Fi-v-atunce mult mai grea, Dacă-ntâi aș vede moartă Pe duioasa maica

 

Mihai Eminescu - De-oi adormi

Mihai Eminescu - De-oi adormi De-oi adormi... (variantă) de Mihai Eminescu De-oi adormi curînd   În noaptea uitării, Să mă duceți tăcînd   La marginea mării. Nu voi sicriu bogat,   Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat   Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin   Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin   Pe-adîncile ape, Care-n dureri adînci   Se nalță la maluri, S-ar atîrna de stînci   Cu brațe de valuri, Se nalță, dar recad   Și murmură-ntr-una, Cînd pe păduri de brad   Alunecă luna. Și nime-n urma mea   Nu-mi plîngă la creștet, Doar moartea glas să dea   Frunzișului veșted. Să treacă lin prin vînt   Atotștiutoarea, Deasupră-mi teiul sfînt   Să-și scuture floarea. Cum n-oi mai fi pribeag   De-atunci înainte, M-or troieni cu drag   Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc   O lume de patemi, Pe cînd liane cresc   Pe singurătate-

 

Mihai Eminescu - De-oi adormi...

Mihai Eminescu - De-oi adormi... De-oi adormi... (variantă) de Mihai Eminescu De-oi adormi curînd   În noaptea uitării, Să mă duceți tăcînd   La marginea mării. Nu voi sicriu bogat,   Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat   Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin   Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin   Pe-adîncile ape, Care-n dureri adînci   Se nalță la maluri, S-ar atîrna de stînci   Cu brațe de valuri, Se nalță, dar recad   Și murmură-ntr-una, Cînd pe păduri de brad   Alunecă luna. Și nime-n urma mea   Nu-mi plîngă la creștet, Doar moartea glas să dea   Frunzișului veșted. Să treacă lin prin vînt   Atotștiutoarea, Deasupră-mi teiul sfînt   Să-și scuture floarea. Cum n-oi mai fi pribeag   De-atunci înainte, M-or troieni cu drag   Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc   O lume de patemi, Pe cînd liane cresc   Pe singurătate-

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană

... Stân-apropia, Semn i se făcea Și-n loc se oprea, Dulăi odihnea Pe gânduri cădea. Dar pe când ședea De se tot gândea, O oaie bârsană, Oaie năzdrăvană, Nici iarbă păștea, Nici apă nu bea, Nici umbra-i plăcea, Ci mereu umbla Și mereu zbiera. Cioban, d-o vedea, Lângă ea se ... Gurița nu-ți tace! Apa rău îți face, Ori iarba nu-ți place, Ori nu-ți vine bine Să mai fii cu mine? Oița bârsană, Oaie năzdrăvană, Dacă-l auzea, Din gură-i zicea — Stăpâne, stăpâne, Stăpâne jupâne, Drag stăpân al meu, Dat de Dumnezeu, Iarba mie-mi place, Apa ...

 

Cincinat Pavelescu - Oaia, lupul și apărătorii

Cincinat Pavelescu - Oaia, lupul şi apărătorii Oaia, lupul și apărătorii de Cincinat Pavelescu FABULĂ Vrând să scape de sub gheara Unui lup ce-o fugărea, O mioară, vai de ea! Ca să n-o răpuie fiara, Căutând un ascunziș, S-a pitit într-un tufiș plini de spini de scaieți și mărăcini. Atunci lupu-i pierde urma... Dar fricoasă mielușea, Când ieși să-și cate turma, Toată lâna după ea Albă, creață și bogată, Rămăsese ca răsplată În tufișul salvator, Dar cam prea apucător. . . . . . . . . . . . . . Această fabulă banală N-are nevoie de

 

Ienăchiță Văcărescu - Zilele ce oi fi viu

Ienăchiţă Văcărescu - Zilele ce oi fi viu Zilele ce oi fi viu de Ienăchiță Văcărescu Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftând, ca să te slăvesc, dar cum poci să îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată, păn' nu merg pe lume-ailaltă, Măcar pe scurt să-ți vorbesc, să vezi cum mă chinuiesc? Oftările-mi sărcinează pieptul, viața-mi scurtează, Răpaus, viaț-oi avea numai Stixul când o

 

Alecu Donici - Țăranul și oaia

... Alecu Donici - Ţăranul şi oaia Țăranul și oaia de Alecu Donici Țăranul au fost tras pe oaie-n judecată, Cu reclamație de criminală faptă. Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare, Îndată au luat pricina-n cercetare Și, după formi, întâi chemări s ...

 

Gheorghe Asachi - Oile

... deputați pe-ai lor berbeci. Doară nu c-ar fi berbecii de natură alt popor, Căci și ei ca și confrații născuți fură tot din oaie, Dar mărimea și puterea, respectul și mare onor Ce avea în Zodiacul prezentantul a lui Gioae Pe berbeci considerat-au ale turmei scutitori ...

 

Gheorghe Asachi - Lupii și oile

Gheorghe Asachi - Lupii şi oile Lupii și oile de Gheorghe Asachi După ce au fost trecut Mai mult decât ani o mie De-ncruntată dușmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii și cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Diși lupii i dizbârna, Păstorii din a lor piele Făceau bune cojocele, Încât oaia-n liniștire Nu putu mai ca să pască, Dar nici lupul cu lesnire N-au putut ca să răpească. Drept aceea, întemeiet Un tractat s-au încheiet Ș-ambe părți dau spre tărie Cuvenită chizășie: Lupii dau pe lupișori, Oile pe câinii lor. Având pacea iscălită După forma legiuită Prin ghibacii comisari, Ce era de neam măgari, Urma liniștea în țară; Pe cât lupii tinerei N-aveau dinte, n-aveau ghiară, Au fost blânzi ca niște miei. Dar îndată ce la trup Din lupșor ieșit-au lup, Apetitul firesc mână Să se-ncrunte la o stână Ce-i lipsită de păstori. Atunci lupii răpitori De oi și de mei o sumă Prind, despoaie și zugrumă; Cânii, a turmei tărie, Ce dupre acel tractat Adormise-n lupărie, Tot de lupi s-au zugrumat. Încât iată adevărul S-au ...

 

Gheorghe Asachi - Capra, giunca și oaia, în companie cu leul

Gheorghe Asachi - Capra, giunca şi oaia, în companie cu leul Capra, giunca și oaia, în companie cu leul de Gheorghe Asachi Capra, oaia și o giuncă Cu un leu foarte cumplit, Care domnea în o luncă, Între ii s-au învoit În companie dineoare De a face-o vânătoare, Și precum li se cuvine Să se-mpartă între sine. Capra-n cursă ce-au întins Pe un cerb întăi au prins, Și a ei vânat îndată Cătră soții săi arată. Atunci leul, împărat, Pe brâncă au numărat, Zicând: De știu socoteală, Suntem patru la-mpărțală. Pre vânat apoi-mparte, Făcându-și dintăi o parte. Zis-au: Asta mie-o ieu, Pentru că mă cheamă leu, Partea a doua se cuvine, După drept, celui mai tare, Ș-asta cred c-o știți pre bine! Partea a tria o rădic Pentru că sunt mai voinic, Iar cu partea de pe urmă Socoteala ni să curmă: Pre cel ce brânc-a să-ntindă Îl zugrum și-l fac

 

Vasile Alecsandri - Cucul și turturica

Vasile Alecsandri - Cucul şi turturica CUCUL Dulce turturică, Dalbă păsărică! Hai să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună Cântând împreună. TURTURICA Pentru dumneata Eu n-aș zice ba; Dar zic și zic ba Pentru maica ta, Că-i bănuitoare Și fermecătoare [2] Ea mi-a bănui De te-oi prea iubi Și m-a fermeca De te-oi dezmierda. CUCUL Dragă turturică, Pasăre dălbică, Nu-mi fi dușmănică, Vara că ne-ndeamnă, Și frunza ne cheamă Să ne drăgostim Și să ne iubim. TURTURICA Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, Că zău, m-oi preface Azimioară-n vatră Cu lacrimi udată, Și de foc uscată, De toți lepădată. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic vătrărel, Frumos, subțirel Și-n foc oi intra De te-oi săruta Și te-oi coperi, De foc te-oi feri Încât chiar de silă, Dacă nu de milă, Tu mă-i îndrăgi Și ne vom iubi. TURTURICA Eu n-aș zice ba Pentru dumneata, Dar cumplit mi-e teamă De ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 252 pentru OAIE.

OI

OI interj . ( Pop . ) Ah , vai , of ; ehei . -

 

OIȘTE

ÓIȘTE , oiști , s . f . 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului , a căruței , a trăsurii etc . , de care se înhamă caii ( sau se înjugă boii ) . 2. Parte componentă a morii de vânt , cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului . [ Pr . : o -

 

OIȚĂ

... OÍȚĂ , oițe , s . f . 1. Diminutiv al lui oaie ; oișoară , oițică . 2. ( La pl . ) Numele a trei plante erbacee : a ) plantă cu flori mari , albe sau trandafirii , mătăsoase și cu ...

 

OIȘOARĂ

... OIȘOÁRĂ , oișoare , s . f . ( Pop . ) Oiță ( 1 ) . [ Pr . : o - i - ] - Oaie

 

OIȚICĂ

OIȚÍCĂ , oițici , s . f . ( Pop . ) Oiță ( 1 ) . [ Pr . : o - i - ] - Oiță + suf . -

 

OIESC

... OIÉSC , OIÁSCĂ , oiești , adj . ( Pop . ) Care aparține oilor , privitor la oi , ca al oilor , de oaie . [ Pr . : o - iesc ] - Oaie

 

OVIN

... f . 1. Adj . ( Despre animale ) Din familia oii și a caprei ; ( despre produse ) care provin de la oi sau de la capre ; de oaie

 

OIERIT

... s . n . Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu , în Țara Românească asupra oilor ; impozit plătit pentru pășunatul oilor . [ Pr . : o - ie - ] - Oaie

 

ȚUȘCĂ

... ȚÚȘCĂ^2 , țuști , s . f . ( Reg . ) Ardei mic , iute ; ciușcă . ȚÚȘCĂ^1 , țuști , s . f . 1. ( Și în sintagma oaie țușcă ) Varietate de oaie

 

ȚURCAN

... ȚURCAN , - Ă , țurcani , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Rasă de oi cu lână lungă , aspră și groasă ; oaie care face parte din această rasă . 2. Adj . ( Despre lână ) Lungă , groasă și aspră ; ( despre oi ) cu lână groasă , lungă și aspră . 3. S . f ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...