Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BĂNICĂ, LIMBĂ, ROTUNJOR, RUȘULIȚĂ, SUGĂTOR ... Mai multe din DEX...

SUBALPIN - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SUBALPÍN, -Ă, subalpini, -e, adj. Care este situat în regiunea imediat inferioară celei alpine, la poalele unor munți înalți; caracteristic unei asemenea regiuni. * Etaj subalpin = vegetație aflată deasupra limitei superioare a pădurilor, care constă în tufișuri de jneapăn, ienupăr, smirdar, pajiști etc. - Din fr. subalpin.

Sursa : DEX '98

 

SUBALPÍN adj. (rar) subalpestru. (Regiune \~.)

Sursa : sinonime

 

subalpín adj. m. (sil. mf. sub-) alpin

Sursa : ortografic

 

SUBALPÍN \~ă (\~i, \~e) 1) Care vine imediat după zona alpină; situat la poalele munților. 2) Care ține de zona de la poalele munților; propriu zonei de la poalele munților. Vegetație \~ă. [Sil. sub-al-] /subalpin

Sursa : NODEX

 

SUBALPÍN, -Ă adj. Situat în regiunea imediat inferioară celei alpine; care se află la poalele unor munți; caracteristic unei asemenea regiuni. [Cf. fr. subalpin].

Sursa : neologisme

 

SUBALPÍN, -Ă adj. din regiunea imediat inferioară celei alpine; la poalele unor munți înalți (< fr. subalpin)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUBALPIN

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru SUBALPIN.

BĂNICĂ

BĂNÍCĂ , bănici , s . f . Plantă erbacee cu flori albastre , rar albe , dispuse în capitule globuloase , care crește în regiunea alpină și subalpină ( Phyteuma orbiculare ) . - Et .

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

ROTUNJOR

ROTUNJÓR , - OÁRĂ , rotunjori , - oare , adj . , s . f . pl . 1. Adj . Diminutiv al lui rotund . 2. S . f . pl . Mică plantă erbacee cu frunze lungi , lucitoare și flori roșii - purpurii , dispuse într - un capitul mic situat în vârful tulpinii , care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină ( Homogyne alpina ) . [ Var . : rotungiór , - oáră adj . ] - Rotund + suf . -

 

RUȘULIȚĂ

RUȘULÍȚĂ , rușulițe , s . f . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi , cu flori de culoare roșie - portocalie , dispuse în capitule , care crește în regiunea alpină și subalpină ; struguraș ( 3 ) ( Hieracium aurantiacum ) . - Roșu + suf . -

 

SUGĂTOR

SUGĂTÓR , - OÁRE , sugători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Înv . ) Sugaci . 2. S . f . Hârtie sugativă . 3. S . f . Mică plantă din regiunea subalpină , lipsită de clorofilă , palid - gălbuie , brună sau roșie , cu frunze în formă de solzi și cu flori albe - gălbui ( Monotropa hypopytis ) . - Suge + suf . -