Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: VESTĂ

  Vezi și:CARMANIOLĂ, COSTUM, HOCHETON, JILETCĂ, PIEPTAR, SPENȚER, SURTUC, VESTALĂ ... Mai multe din DEX...

VESTE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VÉSTE, vești, s.f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. * Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. * Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. * Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. - Din sl. vest?.

Sursa : DEX '98

 

VÉSTE s. v. strigări, vestiri.

Sursa : sinonime

 

VÉSTE s. 1. v. știre. 2. mesaj, știre, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea \~ ...) 3. v. informație. 4. cunoștință, informație, știre, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo \~ despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers \~ pretutindeni.)

Sursa : sinonime

 

véste s. f., g.-d. art. véștii; pl. vești

Sursa : ortografic

 

VÉST//E vești f. Informație care se aduce la cunoștința cuiva; știre; noutate; mesaj. * Fără de \~ (sau pe neprins de \~) pe neașteptate; deodată. A da de \~ a anunța; a înștiința. A prinde de \~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. * A i se duce (sau a-i merge) cuiva \~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) \~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veștii] /v?sti

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VESTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru VESTE.

Vasile Alecsandri - Brumărelul

Vasile Alecsandri - Brumărelul Într-o verde grădiniță Șade-o dalbă copiliță Pe-așternut de calonfiri, La umbră de trandafiri. Trece-un voinicel cu grabă, Și din fugă o întreabă: —Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță, Ești nevastă, ori ești fată, [1] Ori zâna din ceri picată? —Nici nevastă sunt, nici fată, Nici zână din ceri picată, Ci sunt floare garofiță, Răsărită-n grădiniță; Dar tu, voinicele, spune, Ești însurat, ori ești june? —Eu sunt, dragă, Brumărelul, Îi răspunse voinicelul. Eu vin seara, pe răcoare, De mă culc pe sân de floare, Și când plec voios, cu soare, [2] După mine floarea moare! Note ↑ După datina antică fetele poartă capul gol, până când se mărită, iar de cum se cunună, ele pun ștergare pe cap. Cuvântul nevastă își trage etimologia de la numele zânei Vesta, căreia fecioarele erau închinate în timpul romanilor. Măritându-se, fata iese din rândul vestalelor și încetează de a fi supusă cultului zânei Vesta. Ea se face nevesta, nevastă . ↑ Tablou poetic, alegorie ingenioasă de pierirea florilor bătute de brumă. Brumărel este numele lunii lui octombrie, când încep a cădea brume mici. Românii dau lunilor numiri ...

 

Dimitrie Anghel - Coco

... nu mai trăise niciodată, stau acum strînși roată împrejurul noului amfitrion, care făcea onorurile casei. Gătit într-o haină neagră și simandicoasă, potrivnicul, cu o vestă larg deschisă peste o cămașă frumos scrobită, își juca apele celor trei nasturi de diamant ce fuseseră ai răposatului și pe care inconstanta consoartă îi ...

 

Cincinat Pavelescu - Două epigrame

Cincinat Pavelescu - Două epigrame Două epigrame de Cincinat Pavelescu Se zvonise prin Brăila că va sosi în curând noul judecător de pace. Șeful meu, Victor A., fusese mutat la București. Pierdeam în el și un spirit de o înaltă distincțiune, și un camarad de elită. Așa că, în așteptarea noului judecător, nerăbdarea mea se amesteca cu o nuanță de melancolie. În camera de consiliu mare, rece și goală, rezolvam hârtiile curente. Lemnele umede nu voiau să ardă. Era o toamnă ploioasă și tristă. Avocații intrau și ieșeau, care cu afaceri, care cu amabilități profesionale, toți interesându-se de sosirea noului-numit. Pe când mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar necunoscut, izbucnește: - Hei, ce faci, Cincinat? Ridic ochii spre noul-venit. Nu-l cunoșteam. Îi răspund totuși văzându-l așa familiar, fiindcă se și așezase la celălalt birou și începuse să răsfoiască niște dosare: - Mulțumesc, amice, dar ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Ideal (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Ideal (Iosif) Ideal de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Îmi place să mă satur bine, Pă urmă — descheindu-mi vesta — Să mă așez, lîngă fereastră, Într-un fotel, să-mi fac siesta ; Să-mi sun în buzunare banii, Să beau ciubuc, să sorb cafea, Privind de sus la toți golanii Ce trec pe sub fereastra

 

Ștefan Octavian Iosif - Trei sonete

... Ștefan Octavian Iosif I (Traumbilder) În vis, părea la nuntă că mă-nvită; Și se făcea că eu plecam de-acasă În frac de gală, vestă de mătase; În fața mea sta dulcea mea iubită. M-am închinat și-am zis: "Sunteți mireasă? Eh, vă doresc viață fericită!" Dar vorba mea ...

 

Duiliu Zamfirescu - De la villa Tusculana

Duiliu Zamfirescu - De la villa Tusculana De la villa Tusculana de Duiliu Zamfirescu (dactili și trochei) Tristele umbre se lasă pe văi de sus de pe dealuri Singure, palide, pline de-o lume vie de basme: Bradul, umbrela și-o-ntinde pe muchea arsei coline; Mierla șăgalnică țipă prin grase tufe de lauri. Cicero, vechiule stâlp al acestor clasice locuri, Scoală din pulberea vremilor. Uite: colo, pe valea Tibrului, urmele Romei antice tremură încă. Umbro-sabelii și quirium, Tațiu, Numa Pompiliu; Zeii, pontificii, frații Arvali, Lupercii și Salii; Piatra și lancea, și focul din vatra Vestei fecioare, Toate sunt încă și azi în ființă. Timpul și forma Par că se schimbă. “Plin de un dor fără sațiu de lumea vremilor duse, Timpul și forma de astăzi mă lasă rece ca ghiața. Toate sunt încă-n ființă și totuși toate sunt moarte. Ochi-mi, o nobile Marcu Terențiu, cată spre tine.â€� Astfel grăiește un glas din ruine. Nimeni n-aude. Brațe vânjoase întind Apeninii către cetate Roma din vale privește pe gânduri coamele ninse. Soarele moare prelung în adâncul mărilor Tusce. (Roma, aprilie

 

Heinrich Heine - Trei sonete

... Ștefan Octavian Iosif I (Traumbilder) În vis, părea la nuntă că mă-nvită; Și se făcea că eu plecam de-acasă În frac de gală, vestă de mătase; În fața mea sta dulcea mea iubită. M-am închinat și-am zis: "Sunteți mireasă? Eh, vă doresc viață fericită!" Dar vorba mea ...

 

Mihai Eminescu - Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

Mihai Eminescu - Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie de Mihai Eminescu Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormîntul Spada ta de sînge dușman fumegînd, Și deasupra idrei fluture cu vîntul Visul tău de glorii falnic triumfînd, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surîzînd, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Tînără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a ...

 

Vasile Alecsandri - Barbu

Vasile Alecsandri - Barbu ,,Ce cați, Barbule, la noi? Nu sunt fete pe la voi?" ,,Ba sunt, da-s cam mititele, Nu mă pot iubi cu ele. La voi sunt mai năltișoare, Și de chip mai bălăioare, Mi le-a făcut Dumnezeu Tocmai după placul meu!" ,,Barbule de la munteni, De-ai veni la moldoveni, Potoale-ți dorințele Și nu-ți pierde mințile". ,,Mi-oi semăna numele Prin toate cărările Să răsaie flori de dor Cu miros pătrunzător. Să le poarte fetele, Fetele, nevestele, Să le meargă

 

Vasile Alecsandri - Bogdan

Vasile Alecsandri - Bogdan I Lăpușneanul cel cumplit [1] Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri Ce se-nchină Domnului Și se tem de ura lui Că ura lăpușnănească E peire boierească. [2] Iată, mări, că deodată Un luceafăr se arată Cu chip vesel și domnesc Și cu mersul voinicesc! Cine-i mândrul tinerel, Care-i tras printr-un inel? E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț, Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. El în sală-naintează Și la Domnu-ngenunchează, Apoi zice: ,,Mă rog ție, Taică, Doamne din domnie, Voie dă-mi să iau soție Ursita ce-mi place mie. Ea nu-i fată de-mpărat Și-i chiar de litean bogat Și de lege lepădat, Da-i fecioară ca o stea, Mândră ca o păsărea, Dulce ca o floricea, Și sufletul meu o vrea!" Lăpușneanul se-mblânzește Și din gură-așa grăiește: ,,Dragul tatei, mergi cu bine, Voie tu ai de la mine!" Astfel zice și-l sărută Ca pe-o floare-n sân crescută, Și pocloanele-i gătește Și pe cale mi-l pornește Cu o sută de nuntași, Toți aleși din tabarași. II Nuntașii încălecau, Cu Bogdan ...

 

Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă

Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă La curtea cuconului Vasile Creangă de Mihai Eminescu Pe când țara de jos a Moldovei e semănată numai de coline care, arate primăvara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare, niște mușunoaie mari și negre, în țara de sus colinele devin dealuri și văile -r âpe. Cei dintâi înalță coaste albe și neroditoare de lut, pin râpile adânci cresc ierburi mari și nepăscute, pietre grunțuroase dar fără consistență se văd clădite ca pereți în huma cenușie și umedă și prin adâncituri de bălți și pâraie leneșe se așează pe grunzurii pământului o salitră albă și strălucitoare ca bruma. Spata dealurilor e adesea întinsă, șeasă ca palma și de o productivitate mare și regulată, de aceea adevăratul grânar al Moldovei rămâne țara de sus. În văi și deasupra râpilor neroditoare stau risipite satele, pe planul dealurilor, arătura. O deosebire de la această regulă face însă valea Siretului și a Sucevei care, prin perspectiva sa frumoasă, prin mândra depărtare a dumbrăvilor sale și prin acea întinsoare molatecă și strălucită sub o boltă ce pare menită a fi etern albastră, pare un rai pământesc. Pe valea Siretului, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VESTE

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru VESTE.

CARMANIOLĂ

... CARMANIÓLĂ , carmaniole , s . f . 1. Cântec și dans francez din timpul Revoluției Franceze din 1789 - 1794 . 2. Vestă

 

COSTUM

... COSTÚM , costume , s . n . 1. Îmbrăcăminte bărbătească compusă din haină și pantaloni ( și din vestă

 

HOCHETON

... HOCHETÓN , hochetonuri , s . n . Vestă

 

JILETCĂ

... JILÉTCĂ , jiletci , s . f . Vestă

 

PIEPTAR

... PIEPTÁR , pieptare , s . n . 1. Obiect de îmbrăcăminte ( de postav , de lână etc . ) fără mâneci , care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului ; spec . cojocel scurt din blană de oaie , fără mâneci , adesea ornamentat , încheiat în față sau pe umăr ; bundiță . 2 ...

 

SPENȚER

... SPÉNȚER , spențere , s . n . ( Înv . și reg . ) 1. Haină scurtă ( ca o vestă

 

SURTUC

... s . n . Haină bărbătească ( din postav ) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă ( la țară ) peste cămașă sau peste vestă

 

VESTALĂ

VESTÁLĂ , vestale , s . f . ( La romani ) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta ; p . ext . ( azi livr . ) femeie