Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ACRUȚ, ACREALĂ, ACRIU, ÎNĂCREALĂ, ACID, ACRIȘOR, LACTIC, ȘOALDINĂ, ACRI, ACRIȘ ... Mai multe din DEX...

ACRU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÁCRU^1, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m^2). - Din fr. acre.

Sursa : DEX '98

 

ÁCRU^2, -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. - Lat. acrus.

Sursa : DEX '98

 

Acrudulce

Sursa : antonime

 

ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.

Sursa : sinonime

 

ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.

Sursa : sinonime

 

ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre

Sursa : ortografic

 

ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii

Sursa : ortografic

 

ÁCR//U^2 \~i m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /acre

Sursa : NODEX

 

ÁCR//U^1 \~ă (\~i, \~e) 1) (despre alimente, substanțe) Care are gustul caracteristic oțetului, borșului, lămâii, murăturilor. Lapte \~. 2) și adverbial fig. (despre persoane) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus

Sursa : NODEX

 

ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m^2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].

Sursa : neologisme

 

ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafețelor agricole (404^6,8^6 m^2), în țările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)

Sursa : neoficial

 

ácru (ră), adj. - 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. - Mr., megl. acru. < Lat. ?crus, formă vulg. de la ?cer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s.f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s.f. (acreală); acriș, s.n. (zer înăcrit); acritură, s.f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).

Sursa : etimologic

 

*ácru^3 (gust) (a-cru) s. n., art. ácrul

Sursa : DOOM 2

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruACRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentruACRU.

Vasile Alecsandri - Ciuma

Vasile Alecsandri - Ciuma Frunză verde salbă moale, Adus-a un nor în poale Boala cea mai rea din boale! Noru-n țară s-a lăsat, Peste oameni a plouat, N-a plouat ploaie curată, Dar cu ciumă-amestecată! Unde-ajunge picătura, Se închid ochii și gura, Ochii să nu mai privească, Gura să nu mai grăiască! Plină-i țara, mult e plină De scaieți de mărăcină; Unde-s tufe prin potici Sunt morminte de voinici, Unde-s tufele mai dese, Morminte de jupânese, Unde-s tufele mai rari, Morminte de fete mari, Unde-s tufele mai vii, Tot morminte de copii. Frunză verde porumbică Stă voinicul la potică. Ciuma rea îi iese-n cale, Voinicul zice cu jale: ,,Na-ți calul cu armele Și-mi lasă tu zilele." Ea-i răspunde: ,,Dragul meu! Cal și arme nu voi eu, Dar pe tine chiar te vreu". Frunză verde garofiță, Trece-n câmp o copiliță Cum e crinul înflorit, Cum e bună de iubit. Baba Ciuma cea păgână Mi-o apucă strâns de mână. Copilița-i zice: ,,Ciumă! Nu-mi fii ciumă și-mi fii mumă! [2] Na-ți salba cu florile Și- ...

 

Paul Zarifopol - Proza lirică

Paul Zarifopol - Proza lirică Proza lirică de Paul Zarifopol Grigori Sturdza: Pygmalion, București, 1932 Asupra cuvântului roman sunt încă iritabili profesorii de literatură și criticii cu apucătură școlară. Ei cred a ști precis ce e un roman, după numărul de pagini și după natura cuprinsului; prin această credință situația lor este, astazi, paradoxală. În voia lumii și a timpurilor cuvântul acesta și-a lărgit cu mare libertate înțelesul. Colecții de scrisori și memorii; dialoguri politice, filozofice, religioase; voluminoase istorii de familii și povestiri dramatic strânse într-o sută de pagini, abundente expectorațiuni lirice se numesc, acum, liniștit, în subtitlu: romane. Uzul adevărat ne arată că acest cuvânt, după ce va fi concurat sinonimic, destulă vreme, cuvântul foileton, se va îndrepta să însemne poate: carte, simplu o întâmplare simetrică celei a cuvântului grec cu care europenii au ajuns a numi Sfânta Scriptură; numai că, la roman, mișcarea se face în sens opus, de la o semnificare specială spre una generală. Romanul este cartea favorită, e breviarul vremilor noi cum se vede și din format chiar. Supărările profesionalilor oficiali ai literaturii și obiecțiile lor sunt acum de mult alături cu drumul. ...

 

Ion Creangă - Soacra cu trei nurori

Ion Creangă - Soacra cu trei nurori Soacra cu trei nurori de Ion Creangă Publicată în Convorbiri literare , 1875 Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte. O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban. Pentru a nu răzleți feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stânga celei bătrânești. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lângă sine — în casa bătrânească — și a nu orândui nimic pentru împărțeală până aproape de moartea sa. Așa făcu; și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: "Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici ...

 

Alexandru Macedonski - Vasul

... de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru, Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz; Și, cuprindă ambrozie sau poșircă de vin acru, Dea beția dezmățării sau extazul unui bonz, Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim și sacru. Floare-aproape nereală se înalță hieratic, O splendoare ca ...

 

Emil Gârleanu - Călătoare! ...

... înainte zborul unei prepelițe. În vremea aceasta, o bubuitură groaznică răsună și-un nor de fum învălui furnica în ceață, în mirosul lui pipărat și acru. Vânătorul alergă și, mai dincolo, ridică prepelița moartă și-o puse în tolbă. Furnica, îngrozită, o luă la fugă pe mânecă în sus, apoi, de ...

 

George Baronzi - Tiranul și poporul

... volumul Satire , București, 1867 "Frați, frați, frățiori, Descuiați ale usciori, Că v-aduce neica pîine Să v-ajungă și pe mîine; Cașcaval în pozunar, Lapte acru-n călimar; Tufă-n pungă, brînză-n bete Și-alte muște pe perete, Moși Pe groși, Progres de ploscă Și negoci de piei de cloșcă ...

 

George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței

George Ranetti - Rapsodia Dâmboviţei Rapsodia Dâmboviței de George Ranetti D-rei Elena Văcărescu Unde-i bardul să repete, punând dreapta lui pe cruce, Că ești dulce și că cine te-a băut nu se mai duce?... Un poet spune cam multe. Pentr-o rimă, pentr-un fleac, El, senin, jertfește-o roză de hatâr’ unui dovleac, Și-o sonoră nerozie cu solemnitate-azvârlă! Adevăru-i că-ntre gârle tu ești cea mai proastă gârlă, Dâmboviță! Și Destinul a fost mare imbecil Când în București te puse și nu te-a pus la Mizil! [...] Apa îndeobște este prost lichid, nu mai e vorba: Scuza-i că din ea poți face baie ori o acră ciorbă... Însă niciodată apa nu s-a-nfățișat mai prost, Ca în Dâmbovița!... Lungă tocmai ca o zi de post, Cenușie și murdară ca manșeta unui june Pe care talentu-l-nalță și mizeria-l răpune; Dâmbovița parcă este un depozit secular Unde s-a strâns toata braga Principatului Bulgar! Sunt pe lume gârle care poartă-n undele lor pește, Altele p-a căror prunduri praf de aur stralucește. Mai sunt gârle ce au ...

 

Ion Luca Caragiale - Inovațiune

Ion Luca Caragiale - Inovaţiune Inovațiune de Ion Luca Caragiale Moftul artificial Primim dela un vechiu moftangiu român, un bărbat de spirit, când îl are, și nu prost, pentrucă știe când nu-l are, scrisoarea de mai jos, căreia ne grăbim a-i da loc cu bucurie în coloanele noastre. Este o ploaie binefăcătoare peste spanacul din brazdele noastre, care începuse a se cam prea ofili, precum s'a observat la stațiunile meteorologice dela chioșcurile de pe bulevard. Iată: Iubiți Moftangii, Văzând în foaia voastră de spanac că vă aflați pe cale de a isprăvi zeama din lămâia care v'a crescut între umeri; Văzând pericolul la care s'ar expune societatea română prin lipsa eventuală a acestei foi, căci, cum am zis, zeama de lămâie fiind pe sfârșite, Moftangiria voastră e amenințată de pieire, M-am gândit să vă viu în ajutor, și nici una nici două, fiindcă în acest fin de siĂ©cle toate sunt artificiale, m'am socotit să vă îndemn ca de azi înainte să stoarceți lămâi artificiale, adică să luați dela băcănie ce lipsește la academie, să întrebuințați dar sare de lămâie. Cu ...

 

Ion Luca Caragiale - Istoria unei epigrafe

... cafeaua; se răpezi, puse mâna pe călimări și înghiți cu sete licoarea neagră... Crezuse că era ceașca de cafea. Tocmai când simți pe gât efectul acru, aruncă, plin de necaz, călimările în pieptul secretarului, care, mânjit de cerneală de sus până jos, fugi pe ușă făcându-și cruce. Și când ar ...

 

Gheorghe Asachi - Soția de modă

... Amorul arde inimi pe altar? De aceste n-am nici una. Înțeleg, ce bucurie! Eticheta provințială mă așteaptă la moșie; Masa plină de pastramuri, lapte acru, cașcaval, Cu stafide, turtă dulce, vrei să-mi dai poate un bal? Însă, iartă-mă, siniore, că o nobilă soție Nu e vrednică d-onorul ...

 

Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii

Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale 1909 M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cușca ei, și văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide ochii din pricina unei măsele. L-am povățuit să meargă la dentist. - Nu pot, mon cher . - De ce nu poți? ți-e frică?... Cu metodele de astăzi, nu simți nici cât o pișcătură de purece. - Nu de frică; nu pot, că am de lucru; trebuie să dau până-n două ceasuri cronica mea la gazetă. La trei, vine băiatul de la tipografie să mă execute... și cu durerea asta sunt incapabil să scriu un rând măcar. De o sută de ori de aseară m-am așezat pe scaun, am pus mâna pe condei; dar nu e chip să m-astâmpăr... o clipă nu­mi dă pace... Și iar începe bietul om să se vaite și să se plimbe ca o hienă. La un moment, se oprește răcnind: - E de nesuferit!... mă-mpușc! - Omule - zic eu - du-te la dentist! - Ei! dar cronica ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruACRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 39 pentruACRU.

ACRUȚ

... ACRÚȚ , - Ă , acruți , - e , adj . ( Rar ) Acrișor . - Acru

 

ACREALĂ

... ACREÁLĂ , acreli , s . f . 1. Proprietatea de a fi acru ; gust acru , înțepător ; acrime . 2. ( Concr . ) Mâncare , băutură cu gust acru

 

ACRIU

... ACRÍU , - ÍE , acrii , adj . ( Rar ) Cam acru ^2 ; acrișor ; acruț . - Acru

 

ÎNĂCREALĂ

ÎNĂCREÁLĂ s . f . ( Pop . ) Substanță acră cu care se înăcrește o mâncare ; mâncare acră sau înăcrită . - Înăcri + suf . -

 

ACID

... ACÍD , - Ă , acizi , - de , s . m . , adj . 1. S . m . Substanță chimică , cu gust acru și miros înțepător , care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care , în combinație cu o bază , formează o sare . 2. Adj . ( Adesea fig . ) Care are ...

 

ACRIȘOR

... ACRIȘÓR , - OÁRĂ , acrișori , - oare , adj . Diminutiv al lui acru ^2 . - Acru

 

LACTIC

... LÁCTIC adj . Acid lactic ( În sintagma ) = acid organic care se găsește în laptele acru

 

ȘOALDINĂ

ȘOÁLDINĂ , șoaldine , s . f . Mică plantă erbacee cu frunze cărnoase , ovale și cu flori galbene - aurii , dispuse în inflorescențe ( Sedum acre ) . - Șold + suf . -

 

ACRI

... ACRÍ , acresc , vb . IV . Tranz . și refl . 1. A face să devină sau a deveni ( mai ) acru

 

ACRIȘ

... ACRÍȘ s . n . ( Reg . ) Zer înăcrit , jintiță etc . întrebuințate la înăcrirea mâncării . - Acru

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...