Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ACOPERIT, ACOPERIȘ, OBRĂZAR, ACOPERITOR, LIMBĂ, OCHI, PĂROS, REACOPERI, ÎMBRĂCA, ÎNGROPA ... Mai multe din DEX...

ACOPERI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. * Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care -l închidă, -l astupe. ** A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. ** Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ** Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. * Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] - Lat. acco(o)perire.

Sursa : DEX '98

 

A (se) acoperia (se) descoperi, a (se) dezveli

Sursa : antonime

 

A acoperia destăinui, a dezgoli, a dezvălui, a dezveli, a divulga

Sursa : antonime

 

ACOPERÍ vb. v. apăra, ascunde, feri, masca, ocroti, păzi, proteja, tăinui.

Sursa : sinonime

 

ACOPERÍ vb. 1. v. înveli. 2. v. îmbrăca. 3. v. astupa. 4. a ascunde, a masca. (Perdeaua \~ ușa.) 5. v. umple. 6. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi \~ trupul.) 7. v. parcurge.

Sursa : sinonime

 

acoperí vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 sg. și pl. acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 sg. și pl. acópere

Sursa : ortografic

 

A SE ACOPERÍ se acóperă intranz. 1) A corespunde perfect; a se potrivi întocmai; a coincide. 2) fig. A fi cuprins total; a se umple. \~ de glorie. \~ de rușine. /<lat. acco[o]perire

Sursa : NODEX

 

A ACOPERÍ acópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A înzestra cu un înveliș exterior (în scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apăra, luând asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune într-un loc ferit; a tăinui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face nu se audă depășind în intensitate; a astupa. 5) (datorii bănești, cheltuieli etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita. 6) sport (distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. * \~ terenul a fi în permanență activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ACOPERI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 389 pentru ACOPERI.

Emil Gârleanu - Patima

Emil Gârleanu - Patima Patima de Emil Gârleanu Din fundul canapelei unde stam împreună, eu și căpitanul, se vedea tocmai în a treia odaie, unde începuse jocul de cărți. Se vedea bine fața slabă, suptă de nesomn, a gazdei. Îi zăream mișcările nervoase ale capului, puțin piezișe, îndreptate către vecinul din stânga, un profesor, venit de curând în oraș, al cărui fel de joc nu se cunoștea încă. Se lămurea, în toată grosimea lui, în celalt capăt al mesei, trupul maiorului, plecat peste masă, într-aceeași înclinare caraghioasă cum obișnuia să se lase peste gâtul calului, la instrucție, pe câmp. În vreme ce partenerul al patrulea, prefectul județului, cu spatele la noi, sălta din când în când, cu aceeași săritură de om înțepat pe neașteptate. Am privit câtăva vreme acest tablou tăcut: nu se auzea o vorbă. Apoi căpitanul îmi trecu o mână pe după mijloc, îmbiindu-mă în odaia din fund, tocmai în sufragerie. Aici cerurăm două pahare cu ceai. M-am așezat la masă. Căpitanul era însă nervos, nu își găsea astâmpăr. Mă întrebă deodată: — Ce te face să nu joci cărți? — Nu știu, i-am răspuns, dar simt că niciodată n- ...

 

Emil Gârleanu - Gâza

Emil Gârleanu - Gâza Gâza de Emil Gârleanu Calul suia din greu dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap, să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul gâtului, cu buza de jos spânzurând, cu mijlocul frânt. De sus cădeau razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea. Dealul se urca rotunjit, ca un sân, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. Unde și unde, câte un stejar se ridica din fundul prăpastiei, deodată, mânios parcă, dar vârful lui rămânea mai jos de înălțimea șoselei albe, ca un drum de moară, înecată de colb la cea mai mică adiere de vânt. Calul se opri câteva clipe, suflă puternic, apoi o smuncitură a frâului îl sili iar să pornească. În sfârșit, mai făcu cei câțiva pași de ajunse până în vârful dealului. Calul ridică puțin capul. Drumul se întindea neted, coborând prin mijlocul pădurii, care începea să arate mai deasă, mai bătrână. Tocmai în fund, târgul sticlea în soare, crucea bisericii străpungea seninul, în razele soarelui părea că pâlpâie și dânsa ...

 

Emil Gârleanu - Trandafirul

... ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad. Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau și rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimțită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau ...

 

Constantin Negruzzi - Întâia noapte a lui Iung

Constantin Negruzzi - Întâia noapte a lui Iung Întâia noapte a lui Iung de Constantin Negruzzi Tu! Dumnezăul liniștii ci umbra ti-mpresoară, Somnule! Vino de m-adormi... o, ceriule, el zboară! Ca un prietin vânzători fugi de cei nenorociți Sădi în culcușul numai a celor fericiți. De glasul cel tânguitor fugi, să depărtează, Glasul celui nenorocit pe el îl spăimântează! După câtiva menunte unii odihni tulburate, Mă deștept. Fericit cel ci nu să trezăști Șâ este tot în noapte și mormânturile uitate La stare ce cumplită el acum nu mai gândești Dar dacă șâ-n mormânt stârvurile visază, Nici acolo nu găsăști vro mângâioasă rază. Chicuram... Un vis! un vis spăimântători M-au trudit necurmat cu chip tulburători, Fără nădejdi tras dintr-o nenorocire, În spaimi înfricoșate și întru îngrozire. Vai! sufăr încă, și dintr-o răsuflare Un vânt au împrăștiet această-nșălăciuni. Dar însă, în sfârșit, din somn m-am dișteptat Și-atunci, crud, adivărul pe mini-au așteptat. M-am trezit! Ce-am văzut? Am văzut trii mormânturi Întru cari zac trupurile celor mai scumpi menunturi, Cerând la ochii mei cu lacrămi, pe rând, A amoriului jale, ...

 

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"

... meselor, pentru altceva lăsate decît pentru a sta la sfat, covoarele, pentru alt scop țesute decît pentru a ținea cald și acoperi zgomotul cînd mergi pe ele. Nu, dulapuri, console, oglinzi, covoare și celelalte pentru ea erau făcute ca să dea de lucru unei gospodine. Și de ...

 

Dimitrie Anghel - Hefaistos

... o minută de durere, căci înțelese din ochii luminoși ai fetelor ce însemnează să nu te înfățișezi sub forma unui Adonis, și mînia lui se acoperi de o licărire trecătoare. Cald, ca venit din gura unui cuptor, un suflu atunci alergă prin ateliere, mișcă panglicele toate și făcu ochii fetelor să ...

 

Dimitrie Anghel - Mama (Anghel)

Dimitrie Anghel - Mama (Anghel) Mama de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , UT, 749, 17 ian. 1911, p. I. Mamă ! Ce puțin am rostit numele tău și cît de vag îmi aduc aminte de tine... O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău. În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo m-am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. Din fundul orizontului aceluia ce-l hotărăște linia curbă a mărei, de acolo ai venit tu. Pe o noapte dulce cum e aceasta, un vas legănat, ce și-a scris pieritoarea dungă pe cer, te-a adus desigur. Și pe cheiul acesta singuratic, unde întîrzii eu, visînd uneori, au coborît pașii tăi, de bună seamă. Ca și acum, neastîmpăratele talazuri se ridicau ca niște fantome din mare și alergau de-a lungul digului de piatră sură ca să privească portul. O semilună pală, brodată pe un steag, lucea și atunci pe înaltul unui catarg, și tu desigur, cu fața întoarsă peste umăr, ai trebuit să privești tristă pe largul întinselor valuri ce te despărțeau de țara ta... ...

 

Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast

Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast Prinosul unui iconoclast de Dimitrie Anghel Cuvîntare ținută la Galați, la dezvălirea monumentului lui Eminescu. A te urca pe un soclu înseamnă a înstăpîni un fragment de univers de unde alungi viața ; înseamnă a pedepsi o marmură să ia o formă ce n-o mulțumește poate ; înseamnă a adăoga o umbră mai mult pe pămînt, o umbră care de cele mai multe ori nu e decît umbra unei umbre. Cugetare de iconoclast, veți zice, și nu veți fi departe de adevăr. Dar cine și-a plimbat ca mine reveriile prin grădinile, piețele și parcurile noastre, căutînd o rimă sau o imagine, a trebuit să gîndească așa. De pretutindeni, de la roata oricărei răscruci și din afundul oricărei cărări, un om de piatră sau de bronz și-a întins brațele acoperindu-mi orizontul. O armată de piedestaluri baricadează trecutul; un norod de anonimi îmbrăcați în redingote, ori în fracuri impecabile, sfidează ; o pleiadă de morți, a căror pleoapă trebuie închisă pentru a doua oară, privește cu încredere viitorul... Forma aceasta nouă de idolatrie a mers ...

 

Emil Gârleanu - Frunza

... păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Și frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec. Și în fiecare ...

 

George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale

George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale de George Topîrceanu Dl M. Sadoveanu, directorul Teatrului Național, deschide stagiunea, în sara de 18 octombrie, printr-o cuvântare festivă despre Caragiale ... D-sa evocă în câteva cuvinte calde figura și opera marelui dispărut și mulțumește publicului ieșan, care întotdeauna a iubit și a prețuit pe Caragiale, că a venit și de astă dată în număr mare ca să sărbătorească niște piese atât de cunoscute. Publicul acopere cu aplauze entuziaste cuvântarea dlui Sadoveanu, căruia i se fac ovații de simpatie, ca director și ca scriitor — și pânza se ridică asupra primului act din Scrisoarea pierdută . Pristanda și cu Tipătescu vorbesc. Avem în fața noastră două personagii foarte deosebite între ele mai ales prin modul cum le-a zugrăvit Caragiale. Prefectul Tipătescu e un om modern. Lustrul manierelor îi acopere fondul de necinste și-i dă aproape aparența unui occidental. El e mai cult și mai inteligent decât toți oamenii din Scrisoarea pierdută . S-a mai spus că el singur dintre toți e în stare să-și dea samă de situație. El e acela care într-un moment se ...

 

Mihai Eminescu - Înger și demon

Mihai Eminescu - Înger şi demon Înger și demon de Mihai Eminescu Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă Maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fâșâiesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece, Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braț alb; Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. Ea un înger ce se roagă - El un demon ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACOPERI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 682 pentru ACOPERI.

ACOPERIT

... ACOPERÍT , - Ă , acoperiți , - te , adj . Care are acoperiș , care are capac etc . V. acoperi

 

ACOPERIȘ

... ACOPERÍȘ , acoperișuri , s . n . Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii ; acoperământ . - Acoperi

 

OBRĂZAR

... OBRĂZÁR , obrăzare , s . n . 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor . 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi ( lupte , sabie , floretă etc . ) . 3 ...

 

ACOPERITOR

... ACOPERITÓR , - OÁRE , acoperitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care acoperă ; care garantează . 2. S . f . Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva . - Acoperi

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

OCHI

OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...

 

PĂROS

PĂRÓS , - OÁSĂ , păroși , - oase , adj . 1. ( Despre ființe sau părți ale corpului lor ) Acoperit cu mult păr ^2 ( 1 ) . 2. ( Despre țesături sau obiecte confecționate din astfel de țesături ) Acoperit cu un strat pufos , format din capetele firelor care ies în afară . 3. ( Despre plante , frunze , flori , tulpini ) Acoperit cu păr ^2 ( 3 ) . - Păr ^2 + suf . -

 

REACOPERI

... REACOPERÍ , reacópăr , vb . IV . Tranz . A acoperi ceva din nou , a acoperi ceva la loc ( după ce a fost descoperit ) . [ Pr . : re - a - ] - Re ^1 - + acoperi

 

ÎMBRĂCA

... ÎMBRĂCÁ , îmbrác , vb . I . Refl . și tranz . 1. A ( - și ) acoperi corpul cu veșminte . 2. A - și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase . 3. A ( se ) acoperi

 

ÎNGROPA

... înmormânta , a înhuma , a astruca . II. Tranz . și refl . 1. A ( se ) băga în pământ , a ( se ) acoperi cu pământ . 2. Fig . A ( se ) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile ; a ( se ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...