Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul BALTA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: BALTĂ

  Vezi și:BOU, BĂLTĂREȚ, BĂLTIȚĂ, BĂLTOI, BĂLTOS, BUHAI, CORLĂ, PALUSTRU, ȚIGĂNUȘ, ANOFELOGEN, ARCACI ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului BALTA: BĂLȚA, BALTĂ, BĂLȚĂ.

 

BALTA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BÁLTĂ, bălți, s.f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. * Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. - Probabil din sl. blato. Cf. alb. %baltë%.

Sursa : DEX '98

 

BÁLTĂ s. 1. (GEOGR.) (pop.) tău, (reg.) rât, (înv.) paludă. (\~ cu pește bogat.) 2. (GEOGR.) (rar) lac. (\~ Snagov.) 3. v. apăraie.

Sursa : sinonime

 

báltă s. f., g.-d. art. bălții; pl. bălți

Sursa : ortografic

 

BÁLTĂ bălți f. 1) Întindere de apă stătătoare, de adâncime mică, cu vegetație și cu faună specifică. * A lăsa (ceva) \~ a) a părăsi (ceva) fără a duce la bun sfârșit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apă adunată într-o adâncitură în urma unei ploi mari sau a revărsării unui râu. 3) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. [G.-D. bălții] /blato

Sursa : NODEX

 

báltă (-ți), s.f. - 1. Mlaștină. - 2. Luncă inundabilă a Dunării. - 3. Băltoacă. - Mr., megl. baltă, istr. bote. Origine incertă. Există două teorii referitoare la istoria acestui cuvînt. Conform primei, este vorba de un cuvînt autohton, care s-ar trage dintr-o rădăcină indo-europeană *bal-, ce poate fi identificată în germ. *pol- (v. germ. de mai sus pfuol, v. eng. pol.), lituan. balá, sl. blato, celt. *palta (J. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177). Din aceeași rădăcină ar deriva un ilir *balton, pl. *balta; și de la această ultimă formă se consideră pot proveni nu numai rom. baltă, ci și alb. baljtë, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, ngr. ?????, ngr. ??????, ?????, și ??????, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr. St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Pușcariu, Lr., 180). Proveniența ilirică nu este imposibilă, chiar dacă ilirii nu ne sînt cunoscuți dat fiind au trăit în regiuni mlăștinoase; iar extinderea cuvîntului în nordul Italiei ar fi o dovadă în favoarea acestei ipoteze. Cealaltă ipoteză, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai puțin acceptată în prezent. Conform acesteia, baltă ar proveni din sl. blato, de unde provin și bg. blato, slov., ceh. blato, pol. bloto, rus. boloto (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698). Această ipoteză întîmpină o gravă dificultate și anume metateza bla › bal, puțin probabilă în rom.; din această cauză, mai mulți specialiști încearcă arate termenul rom. provine dintr-o formă slavă *balto, anterioară metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb. Star., II, 114; Nandriș, Mélanges École Roumaine, II, 1-25 și Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9). Faptul în sine nu este imposibil, dar pare puțin probabil; și este curios de semnalat forma sl. ipotetică, anterioară metatezei, nu a lăsat urme în limbile sl. moderne; singurele forme sl. cu metateză provin din rom. (astfel rut. balta, cf. Miklosich, Wander., 12 și Candrea, Elemente, 404; de asemenea bg. medie și bg. baltina, cf. Jagic, Arch. slaw. Phil., XXII, 32, Berneker 70 și Capidan, Raporturile, 230); și pe care însuși Miklosich, o vreme partizan al originii în sl. a cuvîntului, a ajuns -l considere străin în sl., în Neugr, 11. Astfel stînd lucrurile, ipoteza autohtonă pare a întruni cele mai multe probabilități. Ngr. ??????, provin din rom. (Murnu, Rum. Lehnvörter, 34), în vreme ce ngr. ?????, provine din iliră, după Triandaphyllidis, 150, și din alb., după G. Meyer, Neugr. St., II, 64. Der. băltac, s.n. (baltă); băltăcăi, băltăcări, vb. (a da din picioare); băltăceală, s.f. (bătăi din picior); băltăci, vb. (a se bălăci; a se forma băltoace); băltăreț, adj. (palustru); băltăreț, s.m. (vînt dinspre lunca Dunării, vînt de miazăzi); băltărie, s.f. (baltă, mlaștină); băltău, s.n. (băltoacă); bălți, vb. (a se forma băltoace); băltig, s,n, (baltă, mlaștină); băltină, s.f. (luncă, teren inundabil); băltiș, s.n. (teren mlăștinos); băltoacă, s.f. (baltă mică; bulhac); băltoc, s.n. (băltoacă); băltos, adj. (mlăștinos).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru BALTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 136 pentru BALTA.

Vasile Alecsandri - Balta-albă

... care, cunoscându-mă de compatriot, mă pofti la dânsul acasă. La consulat se aflau adunați mai mulți străini care vorbeau cu mare entuziasm de o baltă făcătoare de minuni ce se descoperise în Valahia, de vro câțiva ani, și care se numea Balta-Albă. După zisa acelor prieteni ai domnului consul ...

 

Alexandru Macedonski - Pe balta clară

Alexandru Macedonski - Pe balta clară Pe balta clară de Alexandru Macedonski Pe balta clară barca molatică plutea... Albeți neprihănite curgeau din cer; — voioase Zâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase; Oh! alba dimineață, și visul ce șoptea, Și norii albi — și crinii suavi — și balta clară, Și sufletul — curatul argint de-odinioară —     Oh! sufletul! — curatul argint de-

 

Vasile Alecsandri - Balta

Vasile Alecsandri - Balta Balta de Vasile Alecsandri Aerul e viu și proaspăt!... el trezește și învie Peptul, inima și ochii peste carii lin adie. Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios, Așteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos. Ceru-n zare se rotește; mii de vrăbii deșteptate Ciripesc și se alungă pe girezi netrierate. Balta vesel clocotește de-un concert asurzitor, Și din ochiuri se înalță cârd de rațe ca un nor. Pintre stuhul ce se mișcă iată-o luntre vânătoare! Șerpii lungi se-ncolăcează sub a nufărilor floare; Rațele prin moșunoaie după trestii se ascund, Și pe sus nagâții țipă, lișițele dau în fund. Răspândind fiori de moarte, luntrea cea de arme plină Când la umbră se dosește, când s-arată la lumină; Iar pe mal în liniștire, un bătlan, pășind încet, Zice: „Nu-i peirea lumei... vânătorul e poet!

 

Emil Gârleanu - Mărinimie

... Emil Gârleanu - Mărinimie Mărinimie de Emil Gârleanu În revărsat de zori, pe baltă, lumina face minuni. Pe fața apei sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n niște ... argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subțiri ca niște lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul domniței

Alexandru Macedonski - Rondelul domniţei Rondelul domniței de Alexandru Macedonski Ieșind din balta Craiovița, Unde-a fost crai Craiovisin, Văpaie, vezi plutind domnița Mai argintată ca un crin. Sub lună-i tremură cosița, În suflet poartă ca un chin, Plutind pe balta Craiovița, Unde-a fost crai, Craiovisin. Își duse viața-ntr-un suspin, Nedându-și nimănui gurița, Dar a rămas mironosița Din veacul cel detot creștin, Plutind pe balta

 

Emil Gârleanu - Musafirul

... deasă a crengilor despletite, un izvor din care și ele își sug viața. Izvorul curge subțire, întinzând în față, ca pe o năframă, o baltă mică, pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, câte o rază de soare. În frunzișul salciilor acestora se strâng stoluri întregi de ... spre ele, cum își îndreaptă luntrea botul spre țărm, și-o porni într-acolo. Când a ajuns și-a dat de baltă, se repezi, nebun de bucurie, gonind păsările, care zburară înfricoșate. Se afundă, până la urechi, în baltă, apoi închise ochii, răsuflând cu poftă aerul răcoritor. O libelulă sosi, zburând zglobie, și, crezând că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară, pe ...

 

George Coșbuc - Sărindar

... George Coşbuc - Sărindar Sărindar de George Coșbuc Iar Matei în baltă stete Până-n zori, în stuf ascuns, Frigul nopții l-a pătruns Și prin suflet spaimă-i dete Că pierirea l-a ... al puterii, Vezi-mă-n ce stare sânt! Fă, să scap de-acest mormânt, Depărtându-mi ianicerii, Și mă leg cu jurământ Că scurgând această baltă, Chiar pe locul unde zac Mănăstire am să fac, Mândră, veselă și naltă, Și cu aur am s-o-mbrac. Turcii însă-l căutară Și ... a strâns voinici Și-a gonit pe turci din țară Și-a-ngropat și mulți aici. Iar pe locul unde-n baltă El ascuns trei nopți a stat Sfânt locaș a ridicat Pe colin-acum înaltă, După cum s-a și ...

 

Ion Creangă - Inul și cămașa

... au culcat pe țol și te-au bătut cu bețe, ca să-ți scoată sămânța; apoi bătut și stâlcit cum erai, te-au dus la baltă și te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca să te topești, adecă să-ți putrezească hlujul. După asta, te-au ... vatalele, între care e așăzată spata. Și iaca așa te-au prefăcut în pânză. Când era cald afară și frumos, femeile te-au dus la baltă și te-au ghilit; apoi te-au fert cu leșie și iar te-au ghilit, până te-ai înălbit. Când erai albă cum trebuie, te ...

 

Ion Creangă - Ursul păcălit de vulpe

... cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci. — Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele. Atunci vulpea rânji ... a striga: — Hei cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă? Ursul, auzind că încă-l mai iÄ� și în râs, se înciudează și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind ...

 

Ion Luca Caragiale - Ploaie de primăvară

... mai stea! Se-ntinde ceața grea pe-afară Pe cerul sumbru nici o stea. E frig... și apa mocirloasă Infectă aerul curat, La câmp e baltă mlăștinoasă Și codrul doarme întristat. Sunt triști și corbii-n deal la vie, Cobesc din nou a iarnă grea; Plouate vrăbii cad o ... vii se îngrop; De ploi plugarul sărăcește, Mălai, făină, nu e strop. Și soarele o slabă rază Când o mai pierde printre nori, O tristă baltă

 

Ion Luca Caragiale - Primăvara (Caragiale)

... mai stea! Se-ntinde ceața grea p-afară, Pe cerul sumbru nici o stea. E frig... și apa mocirloasă Infectă aerul curat, La câmp e baltă mlăștinoasă Și codrul doarme întristat. Sunt triști și corbi-n deal de vie, Cobesc din nou a iarnă grea; Plouate vrăbii cad o ... vii se îngrop; De ploi plugarul sărăcește, Mălai, făină, nu e strop. Și soarele, o slabă rază Când o mai pierde printre nori, O tristă baltă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BALTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 57 pentru BALTA.

BOU

... culoare cafenie sau cenușie - închis , cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului ( Uranoscopus scaber ) ; bou - de - baltă = a ) nume dat la două specii de broască , una având pe pântece pete roșii ( Bombinator igneus ) , iar cealaltă pete galbene ( Bombinator pachypus ) ; buhai ...

 

BĂLTĂREȚ

... BĂLTĂRÉȚ , - EÁȚĂ , băltăreți , - e , adj . De baltă

 

BĂLTIȚĂ

... BĂLTÍȚĂ , băltițe , s . f . Diminutiv al lui baltă . - Baltă

 

BĂLTOI

... BĂLTÓI , băltoaie , s . n . Baltă ( mare ) ; băltău . - Baltă

 

BĂLTOS

... BĂLTÓS , - OÁSĂ , băltoși , - oase , adj . Plin de bălți ; p . ext . mlăștinos , mocirlos . - Baltă

 

BUHAI

... BUHÁI , buhai , ( I ) s . m . buhaiuri , ( II ) s . n . I. S . m . 1. ( Zool . ; reg . ) Taur . 2. Compus : buhai - de - baltă = bou - de - baltă . 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari , ovale și flori verzi - gălbui dispuse într - un spic ( Listera ovata ) . II. S . n . Instrument muzical ...

 

CORLĂ

... CÓRLĂ , corle . s . f . Pasăre acvatică migratoare , de mărimea unui porumbel , care trăiește în bălțile și iazurile cu stuf : găinușă - de - baltă

 

PALUSTRU

... PALÚSTRU , - Ă , paluștri , - stre , adj . De baltă

 

ȚIGĂNUȘ

... ȚIGĂNÚȘ , țigănuși , s . m . 1. Diminutiv al lui țigan ( I 1 ) ; țigănaș , țigănel . 2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte , cu ciocul lung și încovoiat în jos , cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii ( Plegadis falcinellus ) . 3. Pește răpitor ...

 

ANOFELOGEN

ANOFELOGÉN , - Ă , anofelogeni , - e , adj . ( Despre terenuri , bălți etc . ) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor

 

ARCACI

ARCÁCI , arcaciuri , s . n . 1. Îngrăditură sau despărțitură pentru separat oile . 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea și păstrarea peștului în bălți iarna . - Et .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...