Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:VECHI, VREMUI, CÂND, CAM, EDEC, MOCNIT, ODINIOARĂ, PERSISTENT, VECHIME, VREMUȚĂ ... Mai multe din DEX...

VREME - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VRÉME, vremuri, s.f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. * Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. * Loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. * Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie bucur (ori te bucuri etc.). ** Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei * Loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zileu sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. * Loc. adj. și adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. * Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ** (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. * Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. * În negura vremii = în trecutul îndepărtat. ** (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. și: vremi] - Din sl. vr?men.

Sursa : DEX '98

 

Vreme ≠ nevreme

Sursa : antonime

 

VRÉME s. 1. v. timp. 2. v. perioadă. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit și \~ lui.) 7. v. moment. 8. v. dată. 9. v. răgaz. 10. (la pl.) conjunctură. împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (\~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (\~ frumoasă.) 12. v. climă.

Sursa : sinonime

 

vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, ocazii) pl. vrémuri /vremi

Sursa : ortografic

 

VRÉM//E \~uri n. 1) Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etc.; timp. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; timp. Lecția a ținut multă \~. În \~ea lucrului. * Din \~ în \~ din când în când; uneori. Din \~ de mai înainte. Cu \~ea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. de \~ ce fiindcă; deoarece. În \~ ce (sau în \~ea când) atunci când. În aceeași \~ concomitent; simultan. toată \~ea mereu; neîntrerupt; în permanență. A-și pierde (sau a-și omorî) \~ea a-și irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de \~ foarte mult timp. 4) Moment oportun, împrejurare potrivită pentru o acțiune; timp; prilej; ocazie. La \~ea secerișului. * De la o \~ (încoace) de la un moment dat. Până la o \~ până la un moment dat. A fi (sau a veni) \~ea a sosi momentul potrivit. Toate la \~ea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric. Pe \~ea lui Ștefan cel Mare. * Pe \~uri cândva; demult. Din \~uri de demult; din timpurile vechi. Înainte \~ în timpurile trecute. În (sau pe) \~ea mea (sau ta, lui etc.) pe când eram (sau erai, era etc.) tânăr; în tinerețe. 6) Stare meteorologică în-tr-o perioadă dată (într-o anumită regiune); timp. Astăzi \~ea este frumoasă. [Art. vremea; G.-D. vremii; Pl. și vremi] /vr?me

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VREME

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1167 pentru VREME.

Heinrich Heine - Socoata vremii...

Heinrich Heine - Socoata vremii... Socoata vremii... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Socoata vremii-n ore, minute și secunde, — Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde ! A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu... În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu, Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere, Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere... Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume? O gură fericită și dornică de glume... Ea săruta cu sete; era în luna mai. Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai, În rai cu flori frumoase și ciripire vie, Și soarele-n văzduhuri rîdea de

 

Mihai Eminescu - Din valurile vremii...

Mihai Eminescu - Din valurile vremii... Din valurile vremii... de Mihai Eminescu Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai - Și fața străvezie ca fața albei ceri - Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele și stea între femei Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin. Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci Și umbra ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu brațele în jos În trista amintire a visului frumos... Zadarnic după umbra ta dulce le întind Din valurile vremii nu pot să te

 

Ștefan Octavian Iosif - Socoata vremii...

Ştefan Octavian Iosif - Socoata vremii... Socoata vremii... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Socoata vremii-n ore, minute și secunde, — Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde ! A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu... În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu, Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere, Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere... Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume? O gură fericită și dornică de glume... Ea săruta cu sete; era în luna mai. Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai, În rai cu flori frumoase și ciripire vie, Și soarele-n văzduhuri rîdea de

 

Alexandru Vlahuță - Cum curge vremea...

Alexandru Vlahuţă - Cum curge vremea... Cum curge vremea... de Alexandru Vlahuță Cum curge vremea și ne-ngroapă! Ia vezi ce mare te făcuși: Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Când te pierdeam printre păpuși; Când te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată, Și te-ntrebam care-de-care: Ce ești mata băiat, ori fată? Parcă te văd cum înainte Ne ieși la toți, și-n gât ne sai; Mama-ți tot zice: fii cu minte... Tu parcă altă grijă n-ai! Zâmbind, dai gurii noastre pradă Obrajii rumeni și rotunzi; Și toate lași să ți se vadă, Căci n-ai de ce să ți le-ascunzi. Sub scară, jos, într-o rochiță Păn la genunchi aproape goală, Spui vorbe dulci și dai guriță Unui pisoi ce-ți toarce-n poală. Când ușile, ca de furtună, Trosnesc, izbite de părete, Știm că vii tu, cea mai nebună Și mai drăguță dintre fete. Râzând, de toate cele plină Pe mânușiți și pe obraz,     Tu umpli casa de lumină, De fericire și de haz... Firește, azi ești domnișoară, Nu ne vorbim ca mai-nainte... Privirea ta mă înfioară, De serioasă și cuminte. Și, totuși, nu știu cum îmi vine, Când ...

 

Mihai Eminescu - Zadarnic șterge vremea...

Mihai Eminescu - Zadarnic şterge vremea... Zadarnic șterge vremea... de Mihai Eminescu Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece, Uitarea mână-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vântul ­ dar chipul tău nu trece. În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume, În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng, Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume, Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng. Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă Și văd în veci aievea divinul tău profil. O, cum nu pot în brațe să te omor plângând, Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil! Zadarnic cat repaos pe perina cea moale, Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă Și mintea mea în noaptea de veci va fi apus. Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge, În inimă cât fibra din urmă va trăi, Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge, Cu dânsa împreună și ele vor muri! O, rai al tinereți- ...

 

Ion Luca Caragiale - Pe oceanul vremii

Ion Luca Caragiale - Pe oceanul vremii Pe oceanul vremii de Ion Luca Caragiale Rime de lux Un an, de când cu tine pe-al vremiiocean Plutind, viața-mi pare un cântec...O ,ce an! Ce an de fericire! Și noice putem oare? Să-l pironim?! ... În vremurire începute moare, Și moartea-i ca calăul, de bine ne desparte! O, timp, Saturn! te-ndură, și ține-ne des parte! Rentinerește visul, iubirea noastră mare- Un vas sub cer albastru și pe-o albastrămare! Atâtea calde inimi ăstan trecu legând, Că parcă văd pe-același amant reculegând, Fugind de-a lungul vremii, pribagă, Messalina! Ce-mi pasă că la urmă mă bagă messa Lina? Amici! Ș-a voastre bunuri pe veciperdutc vi-s, Când ziceți: “Taci, Chimeră, că nu sper! du-te vis!

 

Mihai Eminescu - După ce atâta vreme

... Mihai Eminescu - După ce atâta vreme După ce atâta vreme de Mihai Eminescu După ce atâta vreme Laolaltă n-am vorbit, Mie-mi pare că uitarăm Cât de mult ne-am fost iubit. Dar acum te văd nainte-mi Dulce, palidă cum ...

 

Ion Luca Caragiale - În vreme de război

... Ion Luca Caragiale - În vreme de război În vreme de război de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 I 1.1 * 2 II 3 III I În sfârșit ,ceata de tâlhari căzuse prinsă în capătul ...

 

Matei Milu - Vîrsta și vremea... carele toate le preface

Matei Milu - Vîrsta şi vremea... carele toate le preface Vîrsta și vremea... carele toate le preface de Matei Milu Informații despre această ediție     Vîrsta și vremea... carele toate le preface,     Scumpete în galantomie     Și galantomie în iconomie     Vrut-au și pah. Lazu să se-îmbrace,     Deci gustul nu-i lipsește,     Punga nu-l embodisăște,     În Ies să ivește,     Pe ulița mare să trăzaște,     Cu 15 lei cheltuială     Să facă pombă și fală     Întră în sultan mezat,     Cumpără un șlic albu lat,     Banița în cap își trîntește     Și singur să fudulește ;     Iar ca să nu fie strănțuros,     Își întoarce bernevici pe dos,     Iar antereu și caftan     Are din zilele lui Cehan,     Dar conteș din zilele cui,     La letopiseți nu-

 

Barbu Paris Mumuleanu - Alt chip

... iar după furtună,     Face și liniște bună,     Vremea bucură-ntristează,     Suie-n tron și detronează,     Vremea-nalță, vrema crește,     Vremea iarăși micșorește,     Toate sînt de vreme-aduse     Toate la vreme

 

Miron Costin - Viața lumii

... veci, toate trece lumea, Toate-s nestătătoare, toate-s niște spume. Tu, părinte al tuturor, doamne și împărate, Singur numai covârșești vremi nemăsurate. Celelalte cu vreme toate să să treacă. Singur ai dat vremilor toate să petreacă. Suptu vreme stăm, cu vreme ne mutăm viiața, Umblăm după a lumii înșelătoare fața Vremea lumii soție și norocul alta, El a sui, el a ... ai lumii împărați, unde iaste Xerxes, Alixandru Machidon, unde-i Artaxers, Avgust, Pompeiu și Chesar? Ei au luat lume, Pre toți stinsu-i-au cu vreme, ca pre niște spume. Fost-au Tiros împărat, vestit cu războae, Cu avare preste toți. Și multă nevoe Au tras hândii și tătarii și Asiia ... ea le tae vacul. O, vrăjmașă, hicleană, tu vinezi cu sacul. Pre toți îi duci la moarte, pre mulți fără deală, Pre mulți și fără vreme duci la aceasta cale. Orice faci, fă, și caută fârșitul cum vine. Cine nu-l socotește, nu petrece bine. Fârșitul ori laudă, ori face ocară ... veci daca să petrece. Paimâini suntu anii și zilile noastre. Sfinții ingeri, ferice de viiața voastră. Viețuim și viiața iaste neștiută, Și până la ce ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VREME

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 121 pentru VREME.

VECHI

... VECHI , VÉCHE , vechi , adj . 1. Care există de mult timp , din alte vremuri ; care ține , durează , se face de multă vreme ; făcut de mult . 2. Care a fost întrebuințat mult și este stricat , uzat . 3. ( Rar ) Bătrân . 4. ( Marcând raportul dintre oameni ) Cu care ...

 

VREMUI

... VREMUÍ , pers . 3 vremuiește , vb . IV. ( Pop . ) 1. Intranz . A fi , a se face vreme urâtă ( cu ploaie , ninsoare , viscol ) . 2. Intranz . și refl . ( Despre vreme ) A trece , a se scurge . - Vreme

 

CÂND

... s - a ridicat . c ) Înainte de ( a ) . . . , până ( a ) nu . . . Parada începuse când a sosit . d ) Deși ; în vreme ce . Când altul s - ar bucura , tu ești nepăsător . e ) Și ( deodată ) . Au ajuns , când , ce să vezi ? 2. ( Introduce o propoziție atributivă în legătură ...

 

CAM

CAM adv . 1. Aproximativ , aproape . Cam pe vremea aceea trăia bunicul . 2. Destul de . . . ; prea . Vremea e cam rece . Haina e cam

 

EDEC

... sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă . 2. Lucru care se găsește de multă vreme într - o gospodărie ; lucru necesar , p . ext persoană ( indispensabilă ) care se găsește de multă vreme

 

MOCNIT

... înfundat , fără flacără ; care este pe punctul de a se stinge . 2. Fig . Care lâncezește , care este fără viață , inactiv . 3. Fig . Reținut vreme îndelungată ( dar gata oricând să izbucnească ) ; tăcut , posomorât . 4. Care ( pare că ) ascunde o amenințare ( gata să se declanșeze ) . 5. ( Despre vreme

 

ODINIOARĂ

... ODINIOÁRĂ adv . 1. Pe vremuri , altădată , înainte vreme

 

PERSISTENT

... PERSISTÉNT , - Ă , persistenți , - te , adj . Care rămâne ( multă vreme ) neschimbat , care continuă să existe sau să dureze ( multă vreme

 

VECHIME

... VECHÍME s . f . 1. Faptul de a fi vechi , de a exista de multă vreme ; însușirea , caracterul , starea a ceea ce este vechi . 2. Vreme

 

VREMUȚĂ

... VREMÚȚĂ , vremuțe , s . f . ( Pop . ) Diminutiv al lui vreme ( II ) . - Vreme

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...