Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DEPOLARIZA, POLARIZOR, DEPOLARIZATOR, DEXTROGIR, LEVOGIR, POLARIMETRU, POLARISCOP, POLARIZAȚIE, POLARIZAT, PRISMĂ ... Mai multe din DEX...

POLARIZARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acțiunea de a (se) polariza și rezultatul ei. 1. (Fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândește proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. * Polarizare electrică = realizare a unei asimetrii în distribuția sarcinii electrice pozitive și negative a unui sistem fizic (atom, moleculă etc.), a unui mediu sau a unui corp. Polarizare electrolitică (sau electrochimică) = acumulare la electrozii unei băi de electroliză sau ai unei pile electrochimice a ionilor care realizează conducția prin soluția electrolitului. Polarizare rotatorie = fenomen de rotire a planului de polarizație al luminii liniar polarizate la trecerea ei printr-o substanță activă din punct de vedere optic. ** Proces fizic prin care un sistem capătă proprietăți preferențiale după o anumită direcție; stare a unui sistem care a suferit un astfel de proces. 2. (Lingv.) Dezvoltare în direcții opuse a sensurilor unui cuvânt, nediferențiate la origine. 3. (Fil.) Formare a unor termeni opuși polari; realizare a unei polarități (3). - V. polariza.

Sursa : DEX '98

 

POLARIZÁRE s. (FIZ.) 1. polarizație. (\~ luminii.) 2. polarizare magnetică v. magnetizare.

Sursa : sinonime

 

polarizáre s. f., g.-d. art. polarizării; pl. polarizări

Sursa : ortografic

 

POLARIZ//ÁRE \~ări f. 1) v. A POLARIZA și A SE POLARIZA. 2) lingv. Scindare a sensului unui cuvânt în sensuri opuse. /v. a (se) polariza

Sursa : NODEX

 

POLARIZÁRE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capătă însușirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizație. ** Proces fizic prin care raza de lumină își schimbă mișcarea normală ondulatorie pe mai multe planuri într-o mișcare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ** Stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare. 3. Diferențiere și dezvoltare în direcții deosebite a sensurilor unui cuvânt care avea inițial un singur înțeles. ** (Fil.) Formare a unor termeni opuși polari. [< polariza].

Sursa : neologisme

 

POLARIZÁRE s. f. 1. faptul de a (se) polariza; polarizație. 2. dezvoltare în direcții opuse a sensurilor unui cuvânt, inițial cu un singur înțeles. 3. (fil.) formare a unor termeni opuși, polari. 4. metodă terapeutică prin folosirea curentului electric de foarte joasă amplitudine, trecut prin electrozi fixați cu polul pozitiv pe arcadele orbitale, iar cu cel negativ la nivelul picioarelor. (< polariza)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLARIZARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru POLARIZARE.

DEPOLARIZA

DEPOLARIZÁ , depolarizez , vb . I . Tranz . 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor . 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de

 

POLARIZOR

POLARIZÓR , - OÁRE , polarizori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care poate produce polarizarea luminii ; polarizant . 2. S . n . Dispozitiv optic care servește la polarizarea

 

DEPOLARIZATOR

DEPOLARIZATÓR , depolarizatori , s . m . Substanță care se introduce într - un element galvanic pentru a împiedica polarizarea ; depolarizant ( 2 ) - Depolariza + suf . -

 

DEXTROGIR

... DEXTROGÍR , - Ă , dextrogiri , - e , adj . ( Fiz . ; despre substanțe ) Care rotește planul de polarizare

 

LEVOGIR

... LEVOGÍR , - Ă , levogiri , - e , adj . ( Despre unele substanțe optice ) Care deviază planul de polarizare

 

POLARIMETRU

... POLARIMÉTRU , polarimetre , s . n . Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare

 

POLARISCOP

... POLARISCÓP , polariscoape , s . n . Instrument optic pentru studiul calitativ al efectelor de polarizare

 

POLARIZAȚIE

... Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare

 

POLARIZAT

... POLARIZÁT , - Ă , polarizați , - te , adj . ( Fiz . ) Care a fost supus acțiunii de polarizare

 

PRISMĂ

PRÍSMĂ , prisme , s . f . 1. Poliedru care are două fețe ( numite baze ) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram ; corp solid care are această formă . 2. Piesă de sticlă , de cuarț sau de alt material transparent , de obicei în formă de prismă ( 1 ) , folosită la aparatele optice pentru descompunerea , polarizarea , reflexia etc .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...