Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul CHILE nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: CHIL,CHILĂ

CHILE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CHIL^1 s.n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. - Din fr. chyle, lat. chylus.

Sursa : DEX '98

 

CHIL^2, chile, s.n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s.f.] - Din kil[ogram.

Sursa : DEX '98

 

CHIL s. kilo, kilogram. (Un \~ de zahăr.)

Sursa : sinonime

 

CHIL^2(O)-/CHILI-, -CHILÍE elem. "chil, umoare". (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

Sursa : neoficial

 

CHIL^1 s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

Sursa : neoficial

 

chil (lichid fiziologic) s. n.

Sursa : ortografic

 

CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. \~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle

Sursa : NODEX

 

CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos - suc].

Sursa : neologisme

 

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).

Sursa : arhaisme

 

chil (-le), s.n. - La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numeşte chilștoc, s.n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s.n. (muc de țigară).

Sursa : etimologic

 

CHILĂ^1, chile, s.f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. - Din tc. kile.

Sursa : DEX '98

 

CHILĂ^2, chile, s.f. Element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei. - Din fr. quille.

Sursa : DEX '98

 

CHILĂ^3 s.f. v. chil^2.

Sursa : DEX '98

 

CHÍLĂ s. v. hernie.

Sursa : sinonime

 

CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille)

Sursa : neoficial

 

chílă (măsură, capacitate pentru cereale, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle

Sursa : ortografic

 

CHÍL//Ă^1 \~e f. înv. Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé

Sursa : NODEX

 

CHÍL//Ă^2 \~e f. Element principal din osatura unei nave, dispus pe fundul acesteia în plan longitudinal. /quille

Sursa : NODEX

 

CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel].

Sursa : neologisme

 

chílă, chíle, s.f. (înv.) 1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3. hernie, surpătură, vătămătură. 4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.

Sursa : arhaisme

 

chílă (-le), s.f. - Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ?????? (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. - Der. (înv.) chiligiu, s.m. (hamal).

Sursa : etimologic

 

chílă (-le), s.f. - 1. Hernie. - 2. Infirmitate. Sl. kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); cf. bg. kila, sb. kila, rus. kilá. - Der. chilav, adj. (infirm, sfrijit, pipernicit), bg., sb. kilav "care are hernie"; chivăli (var. schivăli, deschilăvi), vb. (a vătăma, a răni); chilăvie (var. schilăvie, schilăvenie), s.f. (durere, beteșug). Pentru der. cf. și Miklosich, Slaw. Elem., 27 și Conev 91.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.