Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CLEȘTIȘOR, FIER, URECHELNIȚĂ, ÎNCLEȘTA, ÎNCLEȘTAT, CAMELEON, CLEȘTAR, CLEȘTIȚĂ, CROCODIL, DREPT ... Mai multe din DEX...

CLEȘTE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CLÉȘTE, clești, s.m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care serveşte la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. * Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva vorbească. ** Unealtă de fier asemănătoare cu un clește (1), folosită în divere operații. Clește pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește (1), ale unor crustacee. [Pl. și: (n) clește] - Din sl. kl?šta.

Sursa : DEX '98

 

CLÉȘTE s 1. v. forceps. 2. (TEHN.) (reg.) crivală, crivea, șurub, teasc. (\~le este o unealtă de lemn a tâmplarului.) 3. (TEHN.) capră, locaș, matcă, plăsele (pl.). (\~ al dulgherului.) 4. v. cleștar. 5. (TEHN.) (reg.) argea, chingi (pl.), mâni (pl.). (\~ la teasc.) 6. (ANAT.) foarfece. (\~ la rac, crab.)

Sursa : sinonime

 

cléște s. m./s. n., pl. clești/cléște

Sursa : ortografic

 

CLÉȘT//E \~i m. 1) Unealtă alcătuită din două piese încrucișate și articulate între ele, folosită la apucarea, transportarea etc. unor obiecte. \~ pentru cărbuni. * A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu \~ele a depune eforturi pentru a face pe cineva vorbească. 2) Fiecare din picioarele anterioare la unele crustacee; foarfece. \~ de rac. [Pl. și clește] /klešta

Sursa : NODEX

 

cléște (-e), s.n. - 1. Unealtă alcătuită din două brațe încrucișate care serveşte la apucarea, întoarcerea unei piese. - 2. Pensetă. - 3. Mucarniță. 4. Spărgător de nuci. - 5. Instrument de extras dinţi. - 6. Instrument de scos cuie. - 7. Unealtă de dulgherie, pentru strîns sau scos doage. - 8. Ostie de pescuit, harpon. - 9. Brațe în formă de clește ale langustei, crabului etc. - 10. Nume popular dat suturei occipitale parietale. - 11. La cai, primii incisivi. - 12. Instrument pentru a însemna urechile vitelor. - Mr. cle(a)şte, megl. cleaști. Sl. kl?šte, pl. de la kl?šta (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 61; Byhan 314); cf. bg. kl?šti, sb. kl?ste, slov. kleš?, rus. klesti. - Der. cleașcă, s.f. (clește; cîrlig; unealtă stricată, vechitură, rablă); cleștar, s.n. (unealta dogarului; năvod); cleș(t)niță, s.f. (clanță de ușă; ușă falsă; ciot de creangă); încleșta, vb. (a apuca, a prinde; a îndesa; a strînge în brațe; a strînge, a presa); încleștătură, s.f. (epilepsie); descleșta, vb. (a dezlega, a da drumul, a slăbi strînsoarea).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CLEȘTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru CLEȘTE.

Ion Luca Caragiale - La Moși

... pe tanti cu două bărdace de floricele calde... Lăutari cu țambalul, și flașnete, și claranete cu toba mare, și trâmbicioare, și fluierașe, și hârâitori, și clește clănțanind pe grătare, și strigăte, și zbierete, și chiote! - e o plăcere!... și un miros de grătar încins! - e o bunătate!... S-a așezat ... clipă se aude banca pe care stă coana Lucsița făcând ca o cadență de fagot; apoi, iar pornește cu mult brio grandioasa simfonie: muzici, jucării, clește, glasuri... - Țe? țe râdeți? zice coana moașa roșie ca focul. - Nu-i nimica! strigă d. Mitică. Sifonul meu a făcut așa. - Ce sifon ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită

... aruncă-n șea și pleacă. Dar nici doi pași nu face-n drum, Stă roibul, sforăiește, Și două brațe-l prind acum Pe călăreț în clește. Se apără cu suflet stîns, Și luptă, și se zbate, Dar vrăjitoare-l ține strîns Și-i călărește-n spate. Cu pintenii el bate-n ...

 

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă! Când stăpânul nu-i acasă! de Emil Gârleanu În odaie, liniște. Liniște și-un miros! Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval. Mirosul de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul. Să-nchidă ochii. I-a închis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase? Și brânza-i proaspătă. Mai mâncase așa bunătate acum vreun an. Dar parcă nu-l momise într-atâta ca aceasta de acuma. Să încerce. Face câțiva pași mărunți până-n marginea ascunzătorii lui. Măcar s-o vadă. Unde-o fi? De unde-l vrăjește, din ce colț îl poftește cu atâta stăruință la dânsa? A! uite-o colo, pe farfurie. Dacă-ar îndrăzni! Dar cum? Să meargă mai întâi pe lângă perete până la divan. Așa, bun! Pe urmă... Pe urmă pe unde s-o ia? Pe ...

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

... deodată în trupul amândurora; ochii le vedeau roșu; turbați, se năpustiră, de astă dată pe viață și pe moarte. Strânși în gheare ca-n niște clește, cu pliscurile împlântate unul în carnea celuilalt, se rostogoliră la pământ și iar se înălțară, aprigi, în picioare. Săpară pământul cu pintenii, și țărâna sărea ...

 

George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Ariciul

... o perniță sferică în care O fată rea, ca să se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea, săracul, ca un pește, Și doar fiori de groază, când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând... Am alungat copiii să se ...

 

George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)

... năvălește-n față Întunecându-i mintea. Ea sare și-i descuie. Iar el s-arată-n ușă ca-ntr-un pervaz de scânduri, Și-un clește de foc parcă i-a strâns inima ei. Din noaptea minții sale, din vălmășag de gânduri, Un glas adânc îi strigă: ,,E încă ...

 

Ion Creangă - Acul și barosul

Ion Creangă - Acul şi barosul Acul și barosul de Ion Creangă Povestire publicată prima oară în Învățătorul copiilor... , ed. a III-a, Iași, 1874 Acul: — Moșule, de ce ești zurbagiu? Te sfădești necontenit cu soră-ta nicovala, țipați și faceți larmă, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, și nime nu-mi aude gura. — Iaca, mă!... da de unde-ai ieșit, Pâcală? — De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun că nu faci bine ceea ce faci. — Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie să știi că din sfădălia noastră ai ieșit; ș-apoi tu ni cauți pricină? — Mă rog, iertați-mă! că dacă n-ar fi fost focul, foile, pleafura și omul care să vă facă să vă deie nume, ați fi rămas mult și bine în fundul pământului, ruginite ca vai de voi. — Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? — Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd. — Vorba ceea, soro: "Șede hârbu-n cale și râde de oale". Măi pușchiule! ...

 

Ion Creangă - Ursul păcălit de vulpe

... răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată ...

 

Ion Luca Caragiale - Intelectualii...

... arsenal inchizitorial! fără acesta omenirea n-ar putea stoarce binele ei din sânul naturii, din sânul mamei crude, care mai totdeuna trebuie apucată strâns în clește, canonită, bătută până la sânge, ca să-ți dea o picătură de lapte. Ei!... Intelectualul e prea blând fiu ca să-și maltrateze cumva mama ...

 

Ion Luca Caragiale - Mitică

... pune Mitică al meu candidatura? - La Bucureștii-Noi. - La ce colegiu? - La colegiul al patrulea. * Te doare măseaua. Ce doctorie îți recomandă Mitică? - Rădăcină de clește. * Ai cerut o bere și o lași să-i treacă puțin spuma; Mitică zice: - Bea-ți berea, că se răcește. * La Gambrinus: Mitică, la plecare ...

 

Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...

Mihai Eminescu - Când crivăţul cu iarna... Când crivățul cu iarna... de Mihai Eminescu Când crivățul cu iarna din nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune ­ un greier amorțit ­ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voi să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi iarăși cum dânsa ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLEȘTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru CLEȘTE.

CLEȘTIȘOR

... CLEȘTIȘÓR , cleștișori , s . m . Diminutiv al lui clește . [ Pl . și : ( n ) cleștișoare ] - Clește

 

FIER

... a ) ( adesea determinat prin " de călcat " ) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor ; b ) ( adesea determinat prin " de frizat " ) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului ; c ) ( adesea determinat prin " de plug " ) fiecare dintre cuțitele plugului ; d ) clește cu care se iau cărbunii din foc ; e ) ( adesea determinat prin " roșu " ) unealtă , vergea sau bucată de fier înroșită la foc , cu care se ard ...

 

URECHELNIȚĂ

... urechelnițe , s . f . I. ( Zool . ) 1. Insectă de culoare castanie , cu corpul alungit , cu elitrele scurte , având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare ( Forficula auricularia ) . 2. Animal miriapod cu capul mare , cu antenele lungi , cu prima pereche de picioare mai lungă , transformată într - un fel de clești ...

 

ÎNCLEȘTA

... ÎNCLEȘTÁ , încleștez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) strânge puternic , ca un clește ; a ( se ) înțepeni . 2. Refl . A se agăța cu desperare ( de ceva ) , a se prinde puternic ( cu mâinile , cu ...

 

ÎNCLEȘTAT

... ÎNCLEȘTÁT , - Ă , încleștați , - te , adj . 1. Strâns puternic , ca într - un clește

 

CAMELEON

... CAMELEÓN , cameleoni , s . m . 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale , cu gheare ca un clește , care o ajută să se prindă de copaci , și cu proprietatea de a - și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător ( Chamaeleo vulgaris ) . 2 ...

 

CLEȘTAR

... CLEȘTÁR^2 , cleștare , s . n . Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage . - Clește

 

CLEȘTIȚĂ

... CLEȘTÍȚĂ , cleștițe , Unealtă de tipografie cu care se scot literele căzute între rânduri . - Clește

 

CROCODIL

... 2. Dispozitiv metalic fixat pe șinele de cale ferată și folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare , acționând fluierul locomotivei în mers . 3. Clește cu care , în laborator , se dă dopurilor de plută elasticitatea necesară folosirii lor . 4. Clemă de forma unui cleștișor cu fălci dințate , folosit pentru realizarea ...

 

DREPT

... de loc ) Alături de . . . , lângă ; în dreptul . . . 3. ( Introduce un complement circumstanțial de scop ) Pentru , ca . Drept încercare s - a folosit de un clește

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...