Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DIZOLVAT, SARE, ELEMENT, GUST, PELICULĂ, REACȚIE, ABSORBȚIE, ADUCT, ANHIDRIDĂ, ANTIMATERIE ... Mai multe din DEX...

SUBSTANȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SUBSTÁNȚĂ, substanțe, s.f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi și din molecule (formate din aceleași elemente) și care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. * Substanță de contrast = substanță chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (Anat.; în sintagmele) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător. 4. Parte esențială, principală, constitutivă a unui lucru. ** Fig. Conținutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. * Loc. adv. (Rar) În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond. - Din fr. substance.

Sursa : DEX '98

 

SUBSTÁNȚĂ s. v. alcătuire, compoziție, economie, organizare, organizație, structură.

Sursa : sinonime

 

SUBSTÁNȚĂ s. 1. materie, (înv.) trup. (\~ din care este făcut un corp; o \~ solidă.) 2. (BIOL.) substanță de creștere v. stimulator de creștere. 3. corp. (I-a intrat în ochi o \~ străină.) 4. esență, natură. (\~ unui fenomen.) 5. (LINGV.) semnificant. 6. (MIL.) substanțe toxice de luptă = gaze de luptă.

Sursa : sinonime

 

substánță s. f., g.-d. art. substánței; (corpuri cu proprietăți materiale specifice) pl. substánțe

Sursa : ortografic

 

SUBSTÁNȚ//Ă \~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. \~ lichidă. \~ gazoasă. \~ solidă. 2) Esență calitativă a materiei, care există prin sine însăși și constituie esența lucrurilor indiferent de varietatea și modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii și al compoziției. \~ organică. \~ toxică. 4) Parte concretă sau materială a lucrurilor și a fenomenelor. \~ a limbii. 5) fig. Parte constitutivă a unui lucru; conținut principal; esență. [G.-D. substanței] /<lat. substantia, fr. substance

Sursa : NODEX

 

SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ** Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ** Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia].

Sursa : neologisme

 

SUBSTÁNȚĂ s. f. 1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă. * materie. 2. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. * substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial. (< fr. substance, lat. substantia)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruSUBSTANȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentruSUBSTANȚĂ.

Duiliu Zamfirescu - Pe Acropole

... făcu; Timpuri noi și jocuri nouă; sărbători panathenee, Totul piere sau se schimbă; — neclintit ești numai tu. Tu, ca toate, ești în lume de substanță pieritoare, Dar în forma ta de astăzi pieritor nu e nimic; Tu ești toată poezia omenirii gânditoare Scrisă într-un bloc de albă marmoră de ...

 

Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare

Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare G. Ibrăileanu: Studii literare de Paul Zarifopol (Creație și analiză Caragiale I. Al. Brătescu-Voinești Th. Hardy M Sadoveanu Otilia Cazimir Panait Istrati K. MichaĂ«lis Voica Eminescu). București, Editura Cartea Românească, 1930. Cu răbdare profesorală, cu fină pătrundere și inteligentă cumpătare, definește și explică dl Ibrăileanu, în 32 de paragrafe substanțiale, caracterul și procedările literare a 22 de scriitori... În fața vieții literare, dl I. a avut totdeauna o cumințenie de biolog. De aceea tot ce scrie el odihnește de impresionismul iritat care ne domină cu exces, și cărui nimeni, cred, nu i-a rezistat atât de bine că dânsul... Procedarea dlui I. este rezultatul ultim la care tinde orice nevoie și orice încercare de clarificare în materie literară. Cuprinsul rândurilor de mai sus, scrise de mine (în Adevărul literar din 1926) la apariția studiului Creație și analiză în această revistă, mi se accentuează mie însumi și mai mult acum, când am recitit bucata împreună cu celelalte strânse în volumul pe care-l anunțăm. Înconjurate de atâtea exemple, ideile discutate în Creație și analiză se valorifică intens. Este în spiritul domnului I. o minunată combinare de ...

 

Ion Luca Caragiale - Cometa Falb

... lor normală, stele cît de mici. * Iată ce spune celebrul Faye : « În comete materia este subțiată pînă la un punct de care nici o substanță de pe pămînt nu ne poate da vreo idee Â». Apoi, în privința efectelor mecanice ale unei întîmplătoare ciocniri între pămînt și o cometă, același ...

 

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu

... funcționează ca imagini ale unui același complex: irealul poate niște reflexe din nihilismul budist: poetului îi trebuia acumulare de imagini, pentru a da substanță cât mai densă unui acord de tonuri afective, pentru a înscrie cu o apă tare cât mai concentrată sentimentul irealului. O poemă nu ...

 

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor Paradisul suspinelor [1] de Paul Zarifopol Mi-ar părea nepotrivit a vorbi cititorului curios de frumusețe literară despre poetul Vinea, fără a-l preveni că arta acestuia e dintre acele care impune modificări în metoda obișnuită a cititului. Povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sunt un interesant caz de umanitate. Cuvintele eroului (paginile Paradisului suspinelor) sunt când memorii ale eroului, când istorisire despre erou. Să nu se grăbească cititorul a-și fixa apetitul pe dezvelirea unui caz interesant de umanitate. Substanța fermecătoare e în altă parte. Adnotatorul memoriilor lui Darie înseamnă: Sensibilitatea dureroasă a eroului s-a lăsat desigur condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor conținute, decât de ordinea cronologică și de logica expunerii. Deci, ziceam drept: nu la cazul interesant de umanitate, ci la expunere să luăm seama. Întâmplările somnului nu sunt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decât al orelor de veghe... Imagini, senzații, emoții, somnul oferă de toate, asemenea vieții pe care ne-am deprins a o considera ca propriu-zisă. Realitatea ...

 

Paul Zarifopol - Proza lirică

Paul Zarifopol - Proza lirică Proza lirică de Paul Zarifopol Grigori Sturdza: Pygmalion, București, 1932 Asupra cuvântului roman sunt încă iritabili profesorii de literatură și criticii cu apucătură școlară. Ei cred a ști precis ce e un roman, după numărul de pagini și după natura cuprinsului; prin această credință situația lor este, astazi, paradoxală. În voia lumii și a timpurilor cuvântul acesta și-a lărgit cu mare libertate înțelesul. Colecții de scrisori și memorii; dialoguri politice, filozofice, religioase; voluminoase istorii de familii și povestiri dramatic strânse într-o sută de pagini, abundente expectorațiuni lirice se numesc, acum, liniștit, în subtitlu: romane. Uzul adevărat ne arată că acest cuvânt, după ce va fi concurat sinonimic, destulă vreme, cuvântul foileton, se va îndrepta să însemne poate: carte, simplu o întâmplare simetrică celei a cuvântului grec cu care europenii au ajuns a numi Sfânta Scriptură; numai că, la roman, mișcarea se face în sens opus, de la o semnificare specială spre una generală. Romanul este cartea favorită, e breviarul vremilor noi cum se vede și din format chiar. Supărările profesionalilor oficiali ai literaturii și obiecțiile lor sunt acum de mult alături cu drumul. ...

 

Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate

Paul Zarifopol - Artă şi virtuozitate Artă și virtuozitate de Paul Zarifopol Note elementare Între răzoare de spanac, / Varză roșie și ardei... / Ascult un cântec de pitpalac, / Văd focul sub căldare la bordei. / Văd și șanțurile în lung și lat / În care argintul apei seacă, / Tot cerul e un argint viu picurat. / Luna stă între cer și o creacă, / Un fluier se îngână cu pitpalacul / Și un greier se întrece într una. / Ce e mai frumos e spanacul / Și pe urmă luna. Se vede ușor: în aceste strofe sunt o sumă de idei nepermise. Zarzavaturile și, mai întâi, tocmai spanacul; apoi varză roșie, în sfârșit, ardei. În versuri, toate astea. Însă cântecul de pitpalac ce se îngână cu fluierul, pe-nserate, în peisaj potrivit, e fără nici o îndoială poetic. Asemenea argintul apei, cerul argint viu picurat. Și luna neapărat. Dar: Ce e mai frumos, e spanacul și pe urmă luna asta ce e? Răspunde știința literaturii: aceasta e intervenție ironică, farsă, atitudine antilirică. Vezi bine. Totuși, e permis a bănui că intenția ironică, atitudinea antilirică, farsa nu sunt, prin voia lui Dumnezeu, cusururi absolute și veșnice; nici măcar în versuri. Să fie morala versurilor mai definitivă decât ...

 

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi Delicate lucruri vechi de Paul Zarifopol Notă despre romanul domnului Ibrăileanu [1] Un fin studiu moldovenesc, alcătuit din nuanțe savant șterse. Ni se arată întâmplările curioase ale unor suflete ce au fost și care, cât au fost, stăteau învăluite sub rafinate țesuturi de susceptibilitate, orgoliu, dominare de sine, discreție și politețe. Am numit curioase întâmplările acelor suflete: cuvântul l-am luat din însăși cartea dlui Ibrăileanu. Când, la despărțirea finală, femeia întreabă pe adoratorul care, cu nici un chip, nu a vrut să i se mărturisească de ce natură e sentimentul lui pentru ea, bărbatul răspunde: e un sentiment foarte curios. Femeia încheie, firește, aproape ofensată: Adică bun de pus la muzeu. Adevărat, jurnalul doctorului Emil Codrescu dă impresia delicată a unui capitol de arheologie sufletească. De optzeci de ani viața societății românești curge în prestissimo. Totul în ea se învechește cu o iuțeală straniu distrugătoare de valori. Iar Moldova a rămas până azi, poate numai până ieri, provincia conservării elegante. Sfioasele umbre ce joacă în romanul acesta ne apar desigur familiare nouă, moldovenilor; ne apar însă ca amintiri de demult, tot așa cum de demult ne sună ...

 

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronici literare

Ion Luca Caragiale - Cronici literare Cronici literare de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Voiți cronică literară?... 2 Cronică literară [Desigur, știți ce va să zică...] 3 Cronică literară [jurasem că nu voi mai lua...] 4 Cronica [își pune gazeta sub teasc...] 5 Cronică?... 6 Note Voiți cronică literară?... Ați cunoscut, mă rog, pe celebrul Christorian, acel geniu rătăcitor, flagelator în versuri al vițiurilor, ce, din nenorocirea umanității, au bântuit și vor bântui etern societățile? L-ați cunoscut?... Da?... Așa este că era nostim cu verva lui detractoare? Ce geniu! Ce monstru de geniu! Uite, vă asigur că peste câteva sute de ani, când cine știe ce va mai fi prin aceste locuri, unde astăzi se rădică mândra noastră cetate, micul Paris al Orientului, când se va omeni de Pasagiul Român și de admirabila lui arhirectură, cum se pomenește azi de Grădinile Suspinse ale Semiramidei [1] , poate că amintirea se va datori în mare parte celebrității lui Christorian și atâtor alții de specia sa. Da, doamnelor și domnilor; Bucureștii — dacă nu mă-nșel — este fericita lui patrie. - Cum se poate, — vor striga depărtatele generațiuni cârcotașe și neîncrezătoare - Bucureștii era patria acestui Homer al satyrei? - Da, amabili descendinți ...

 

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești

... să-i judecăm, mai întâi, ca pe niște diletanți de mare bunăvoință, plini de râvnă patriotică. Animați, în primul rând, de a da substanță unei vieți intelectuale naționale care, cât de cât și cât mai iute, să înceapă a lua loc în tabloul european. Însă Grigore Alexandrescu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSUBSTANȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1104 pentruSUBSTANȚĂ.

DIZOLVAT

... DIZOLVÁT , - Ă , dizolvați , - te , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre substanțe ) Care se află dispersat în altă substanță , cu care formează o soluție . 2. S . m . Substanță

 

SARE

... SÁRE , săruri , ( 2 , 4 ) s . f . 1. Substanță cristalină , sfărâmicioasă , solubilă în apă și cu gust specific , care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în industria conservelor , în tăbăcărie ... în industria chimică etc . ; clorură de sodiu . 2. Substanță chimică formată de obicei prin reacția unui acid cu o bază . 3. ( În sintagmele ) Sare amară = substanță chimică sub formă de praf alb , întrebuințată în medicină ca purgativ ; sulfat de magneziu . Sare de lămâie = acid citric ; săricică . 4. ( La pl . ) Lichid volatil ...

 

ELEMENT

... apă , aer , pământ ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii . 4. Mediu în care trăiește o ființă . 5. ( Chim . ) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma , prin combinare chimică , diverse substanțe ...

 

GUST

... care organismul primește ( cu ajutorul limbii și mucoasei bucale ) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact ; senzație produsă de o substanță ( alimentară ) prin excitarea limbii și mucoasei bucale ; proprietatea unor substanțe ( alimentare ) de a provoca această senzație . II. Fig . 1. Capacitatea de a ...

 

PELICULĂ

... PELÍCULĂ , pelicule , s . f . 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid sau din alt material sintetic , acoperită cu un strat de substanță fotosensibilă , întrebuințată în industria fotografică și în cinematografie ; film . 2. Strat subțire dintr - o anumită substanță

 

REACȚIE

REÁCȚIE , reacții , s . f . I. 1. Faptul de a reacționa ; atitudine , manifestare ca răspuns la ceva . 2. ( Biol . ) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant ( venit din interior sau din afară ) . 3. ( Chim . ) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice , în urma căruia se formează substanțe noi , cu proprietăți diferite de ale celor inițiale . 4. ( Fiz . ; în sintagma ) Reacție nucleară v . nuclear . 5. ( Fiz . ) Forță ( sau cuplu de forțe ) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri , în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță ( sau un cuplu de forțe ) care se consideră ca acțiune . II. ( În forma reacțiune ) Împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social ; p . ext . totalitatea celor care susțin această împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi . [ Pr . : re - ac - . - Var . : reacțiúne s .

 

ABSORBȚIE

... ABSÓRBȚIE , absorbții , s . f . 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare . 2. Proces de pătrundere a apei , a substanțelor minerale și organice , precum și a gazelor în celulele organismului ...

 

ADUCT

... ADÚCT s . n . Amestec cristalin în care o substanță

 

ANHIDRIDĂ

... ANHIDRÍDĂ , anhidride , s . f . 1. Substanță anorganică care , reacționând cu apa , formează un acid . 2. Substanță

 

ANTIMATERIE

ANTIMATÉRIE s . f . Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule , care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur , dar , în situația în care ar intra în contact cu materia propriu - zisă , ambele s - ar anihila spontan , degajând o mare cantitate de energie . - Anti - + materie ( după fr . antimati�

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...