Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:INVADA, NĂPĂDIRE, NĂPĂDIT, ÎMPRESURAT, ÎNĂBUȘI, BĂLĂRIE, BURUIENIȘ, BURUIENOS, COPLEȘI, INUNDA, INVADAT ... Mai multe din DEX...

NĂPĂDI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ** Fig. A copleși, a doborî, a birui. ** (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ** A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ** Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. - Din sl. napasti, -padja.

Sursa : DEX '98

 

NĂPĂDÍ vb. 1. a împresura. (Buruienile au \~ grădina.) 2. a înăbuși. (Buruienile \~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a copleși, a covârși, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o \~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Îl \~ nădușelile, fiorii.) 7. v. copleși. 8. a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (Îl \~ mii de gânduri.) 9. v. năpusti.

Sursa : sinonime

 

năpădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpădeáscă

Sursa : ortografic

 

A NĂPĂD//Í \~ésc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a împresura; a învălui. 2) fig. (despre stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a copleși; a năvăli; a podidi. * A-l \~ sângele (sau lacrimile) a-l umple sângele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sângele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A începe curgă cu forță și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năboi. /napasti, \~padja

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruNĂPĂDI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 48 pentruNĂPĂDI.

Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2)

Ştefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2) Elegie de Ștefan Octavian Iosif În amintirea poetului I. Păun-Pincio O, scump prieten, mă gândesc la tine Și-s ani de când ai fost uitării dat; Nu știu de ce mereu în minte-mi vine Surâsu-ți bun și-atâta de ciudat. Și răsfoind azi răvășita-ți carte, Mă năpădesc, făcându-mă să plâng, Miresme dulci de flori și frunze moarte, Parc-aș străbate într-un veșted crâng. Parc-aș vedea iar toamna ce-ntârzie Pe lunca fermecatului Siret, Și-aud cea de pe urmă poezie Ce mi-o spuneai așa duios și-ncet. Prieten mort, ți-aduci aminte oare De zilele seninei primăveri, Când îndrăgeam un fluture, o floare, Ca doi șăgalnici și naivi truveri? Ori, rătăcind pe lună prin alee, Visam la vreo domniță-ntr-un castel, Balconu-mpodobit cu azalee Și scara de mătase către el? Ți-aduci aminte-acele sfinte zile Când dibuiam întâiul ritm din vers?... Tu te-ai oprit la colțul unei file... Dar eu de-atunci, vai, câtă cale-am mers! Ci de trăiai și tu, era mai bine? Nu ești mai fericit acolo, mort? N-ai fi urcat Calvarul ca și mine, Purtând pe ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif) Nucul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Același loc iubit umbrești Și-un colț de cer întreg cuprinzi, Nuc falnic, strajă din povești, Dasupra casei părintești       Aceleași crăngi întinzi... De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval — O, de-ai putea să mai rechemi La poala ta și-acele vremi       De trai patriarhal ! Acel șirag de mîndre veri De cari mi-aduc aminte-abea, Asemeni unor dragi păreri Ce-au legănat în mîngăieri       Copilăria mea... O, de-ai putea să mai aduni Alaiul de copii vioi Ce-n horă se-nvîrteau nebuni Și toamna făureau cununi       Din veștedele-ți foi ! Dar unde-s brudnicii [1] copii Și unde-s rîsetele lor ?... Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării       Pustiul din pridvor... De mult s-au risipit și-acei Bătrîni ce-n umbră ți-au stătut La sfaturi cu părinții mei, Și frunza ce-o călcară ei       Țărînă s-a făcut ! Străjer măreț, mai ți-amintești ?... Tu singur, încă neînfrînt, De-amar de ani adăpostești Ruina casei părintești       Pe care azi o

 

Constantin Negruzzi - Potârnichea și rândunica

Constantin Negruzzi - Potârnichea şi rândunica Potârnichea și rândunica de Constantin Negruzzi Păsările stând la umbră sfătuiau cu întristare Asupra ticăloșiei care are a lor stare Și dintru toată făptura după a lor socoteală Cel mai cumplit era omul, fără nici o îndoială Pe lume nici că se află mai groaznic dobitoc. Rândunica s-a făcut foc: — De unde această țensură de nemulțumire plină? Eu omului (le răspunde) nu îi găsesc nici o vină. Această negrită pâră și acele viclenii toate Îs tot minciuni gogonate. Mi se pare că-l cunosc și că-l știu cu mult mai bine Decât oricine. La fereastră îmi fac cuibul, nime nu-mi zice nimica, Și încă când mă vede îmi zice: — Ia vezi, biata rândunică! De nime altul n-am frică Decât de motanul casei, pe care când îl zăresc Tremur și frigure a patra pe loc mă și năpădesc. — Of, cât ești de bucuroasă, potârnichea i-a răspuns. Dar dacă i-ar veni gust să mănânce la ospăț Rândunele ostropăț, Ți s-ar muia limbușoara, Sau dacă vreodată vara, După ce vii din voiaj e te-ai ...

 

Constantin Stamati - Stejarul singuratic

Constantin Stamati - Stejarul singuratic Stejarul singuratic de Constantin Stamati Pe un șes neted, ce dezvelește Pajiște vie cu mii de flori, Pe care crește și înverzește Un stejar mândru mai pân’ la nori, Dar el e singur, tovarăș n-are Nenorocosul ca vai de el!!! Chiar ca recrutul, ce cu-ntristare, Păzind la strajă, stă singurel. Când vara soare tot câmpul arde, Supt ștejar umbră, pajiște, flori, Dar supt el n-are cine să cate Repaos, ticnă, zefiri, răcori. De năpădește vifor vreodată Pe călătorul cel rătăcit, El tot aiurea adăpost cată, Nu supt stejarul cest părăsit. Doar din tâmplare vro turturică De șoim gonită au năzuit Și-n a lui frunze scapă de frică, Dar trecând frica l-au părăsit. Stejarul falnic un soț dorește Fie și frasin* ce orice vânt Cu a lui frunze se hârjonește... El însă cere soț pe pământ. Oh! și copacul are rea soartă Să crească singur, singur supt cer. Apoi dar omul ce suflet poartă Amar trăiește fiind stingher. Eu sunt acela ce strâng avere, Ce gonesc slavă, titlu înalt, Dar aur, slavă nu-s de plăcere, Neavând cu cine să le împart. Tâlnesc prieteni ce mi se ...

 

Dimitrie Anghel - Clopotele

Dimitrie Anghel - Clopotele Clopotele de Dimitrie Anghel Ce farmec de nedescris au povestirile despre un oraș vechi, care a fost în floare odată și din care, din cine știe ce întâmplări, s-a retras viața !... Vîntul venind a adus zi cu zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcîndu-le una cu pămîntul. Vîrfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecînd, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare ; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce a fost în strălucitoarele și albele orașe ce se ridicau odinioară. Pe unele, după epoci îndelungate de glorie, un simplu cutremur le-a dat jos peste noapte, asemenea unui șubred joc de cărți clădite de un copil, ori năvala cenușei unui vulcan le-a năpădit, surprinzîndu-le în plină activitate. Pe altele, valurile le-au înghițit pe totdeauna și numai în legendele și baladele vechi mai trăiesc ascunse în fundul apelor, cu palaturile și ...

 

Duiliu Zamfirescu - Levante și Kalavryta la Missolonghi

Duiliu Zamfirescu - Levante şi Kalavryta la Missolonghi Levante și Kalavryta la Missolonghi de Duiliu Zamfirescu Voi, ce-n fața mea, tăcute, mari ruini de amintire, Înălțați zidiri știrbite, triste resturi de mărire, Vorbiți, spuneți, ce e timpul, voi care-ați purtat pe umeri, Veacuri mari ca vecinicia, ani ce nu mai poți să-i numeri! Spune, Zante, unde-i timpul când Byron, în liniștire, Pe-ale mării tale valuri dorul său și-l legăna..., Ș-ale vântului suspine când nebuna sa iubire Cu suspine le-ngâna? Missolonghi, unde-i vremea când pe zidurile tale, Surâzând mureau toți grecii ca eroii din povești? Unde-s sfintele morminte după adormita vale Ce opreau cu-ale lor umbre pe drumeț în a sa cale? Unde-i Botzaris eroul?... — Missolonghi, unde ești? Vântul singur îmi răspunde: “Tot pe lume-i trecătorâ€� Iar pe mare echo strigă, prins de-un val spumegător: “E trecător..., e trecător...â€� I De la Zante care-și scaldă portocalii săi în mare Împrejur, cât vede ochiul în nemărginita zare, N-a purtat vreodată valul, pe-al său braț legănător, Lopătar mai fară grijă, mai frumos decât Levante De la Zante. Către ...

 

Emil Gârleanu - Frați

Emil Gârleanu - Fraţi Frați de Emil Gârleanu Fără să ridice privirea de pe hârtiile ce iscălea, maiorul răspunse răstit: — Va merge cornistul companiei. Ofițerul vroi să mai adauge ceva, dar maiorul nu-i dădu vremea, ridică în sus capul și, cu acea luminiță gălbuie în ochi, ce dădea căutăturii lui un aer de veselie, chiar atunci când era înfuriat, spuse răspicat: — Cred c-ați înțeles, domnule sublocotenent. Ofițerul răspunse scurt că a-nțeles, și plecă. Străbătu sala pe lângă camarazii ce-l priveau bănuitori, apoi luă drumul drept înspre compania lui. În ușă îl aștepta sergentul-major. Ofițerul îi porunci, la rândul lui, cu un glas ce împrumutase ceva din acel al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se întoarse și strigă: — Va merge... Dar nu avu când să sfârșească, cineva din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, să trăiți, domnule sergent-major. În această vreme, ofițerul intră în cancelaria companiei, își puse mantaua, își luă chipiul și, ridicându-și gulerul, ieși în curte, îndreptându-se spre poartă; o luă pe o stradă lăturalnică, mai apropiată. Ajunse acasă, își ...

 

Mateiu Caragiale - Mărturisire

Mateiu Caragiale - Mărturisire Mărturisire de Mateiu Caragiale Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale, Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăți, Pe ea boarea nu adie, veșnic dorm undele-i pale, Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăți. Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină, Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc, Strajă a singurătății trist veghează pe colină, Și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc. Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge, Spulberată-i fu mireasma de-al restriștii aprig vânt, E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge, E o candelă uitată ce se stinge pe-un

 

Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra

Mateiu Caragiale - Sihastrul şi umbra Sihastrul și umbra de Mateiu Caragiale Minunea Sfântului Grigore Papa De furia furtunii au nu te temi, străine Cu searbăd chip, ce singur, prin ceață, treci gemând, De te vei pierde-n codri amar va fi de tine, Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgerând? Ascultă vântul rece în apriga-i mânie Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași, Stă gata să pornească năprasnica urgie Cerească, și mai pregeți? - oprește ai tăi pași! Chiar pasărea de noapte ce-a cobe-n selbă țipă La cuibu-i se întoarce în turnul părăsit Să-și oploșească puii și, tremurând, în pripă, Tot ce e viu s-ascunde de spaimă năpădit. Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine De te adăpostește și tu, rămâi la mine. - Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător, De buna ta primire sorțit sunt să n-am parte, Pleca-voi înainte, în noapte, sunt dator Să merg fără-ncetare și fără țel, departe, Și nu știi de odihnă ce sete mi-e, ce dor... - Rămâi, și locuința-mi tu ia-o drept a ta, Ca și cum tu stăpânul ai fi, iar eu străinul, Găsi-vom înăuntru ...

 

Vasile Alecsandri - Voinicii Bucovii

Vasile Alecsandri - Voinicii Bucovii Sus, la crâșmă Sucevii, Beau voinicii Bucovii. Iată că vine călare Udrea, căpitanul mare, Și le zice: ,,Dragii mei! Hai să ne-mpărțim în trei, Și în patru, și în cinci, Apoi să-ncălțăm opinci, Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește; Hai să coborâm în țară Pân' la mândra primăvară, Ca să-mblăcim la secară Și ca să tăiem la fagi, Fagi subțiri de hadaragi, Iar cum a-nverzi pe-afară Om ieși la codru iară În capătul lanului, În calea

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Susana Susana de Barbu Ștefănescu-Delavrancea În via părăginită, iarbă grasă acoperă răzoarele cu o pânză smălțuită cu flori. Parc-ar fi scuturat cineva bidinele muiate în roșu, galben și albastru pe deasupra câmpiei dintre "casele pustii" și gropile de nisip. Soarele e zăpușitor. Lumina te orbește. Aerul joacă, fierbe, și nici un pic de adiere nu potolește arsura. În mijlocul viei, doi castani bătrâni și stufoși stau neclintiți, rupând albastrul cerului și întinzând pe verdeață umbrele lor împreunate, ca două poloage rotocolite. La rădăcina lor se odihnesc grânarii la Sân-Petru și Sânt-Ilie. De la amiezi, rogojinile și velințele sunt așternute. Perne de paie se pun căpătâie. Botele cu apă proaspătă, clondirele cu vin scufundate în doniți, puișoarele noi cu miros de brad, câteva castroane cu fiertură, lingurile de lemn și ștergarele vărgate la căpătâie sunt rânduite cu îngrijire și înconjurate cu foi de pelin ca să le dea un miros sănătos și răcoritor. S-au așezat pe mâncare și veselie. Toți sunt rudă, rudenie, rubedenie, cuscri, fini, nași, că pe nume curat nu-și zic. E o familie întinsă. Mănâncă din același castron, sorb cu aceeași lingură, rup din aceeași azimă, din aceeași ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruNĂPĂDI

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentruNĂPĂDI.

Iov Capitol 10

Iov Capitol 10 Iov 9 Iov Capitol 10 1 M`am desgustat de viață! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2 Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine! 3 Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? 4 Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? 5 Zilele Tale sînt ca zilele omului, și anii Tăi ca anii lui, 6 ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu, 7 cînd știi bine că nu sînt vinovat, și că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta? 8 Mînile Tale m`au făcut și m`au zidit, ele m`au întocmit în întregime... Și Tu să mă nimicești! 9 Adu-Ți aminte că Tu m`ai lucrat ca lutul; și vrei din nou să mă prefaci în țărînă? 10 Nu m`ai muls ca laptele? 11 M`ai îmbrăcat cu piele și carne, m`ai țesut cu oase și vine; 12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m`ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta. ...

 

Iov Capitol 22

Iov Capitol 22 Iov 21 Iov Capitol 22 1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul și a zis: 2 ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înțeleptul nu-și folosește de cît lui. 3 Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Și dacă trăiești fără vină, ce va cîștiga El? 4 Pentru evlavia ta te pedepsește El oare, și intră la judecată cu tine? 5 Nu -i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr? 6 Luai fără pricină zăloage dela frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi. 7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd. 8 Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9 Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, și brațele orfanilor le frîngeai. 10 Pentru aceea ești înconjurat de curse, și te -a apucat groaza dintr`o dată. 11 Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc? 12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vîrful stelelor, ce înalt este! 13 Și tu zici: ,Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin ...

 

Psalmii Capitol 88

Psalmii Capitol 88 Psalmii 87 Psalmii Capitol 88 1 (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreților. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi și noapte strig înaintea Ta! 2 S`ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; 3 căci mi s`a săturat sufletul de rele, și mi se apropie viața de locuința morților. 4 Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere. 5 Stau întins printre cei morți, ca cei uciși și culcați în mormînt, de cari nu-Ți mai aduci aminte, și cari sînt despărțiți de mîna Ta. 6 M`ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri. 7 Mînia Ta mă apasă, și mă năpădești cu toate valurile Tale. - 8 Ai îndepărtat dela mine pe toți prietenii mei, m`ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis și nu pot să ies. 9 Mi se topesc ochii de suferință; în toate zilele Te chem, Doamne, și-mi întind mînile spre Tine! 10 Oare pentru morți faci Tu minuni? Sau ...

 

Proverbele Capitol 12

Proverbele Capitol 12 Proverbele 11 Proverbele Capitol 12 1 Cine iubește certarea, iubește știința; dar cine urăște mustrarea, este prost. - 2 Omul de bine capătă bunăvoința Domnului, dar Domnul osîndește pe cel plin de răutate. 3 Omul nu se întărește prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina. - 4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care -i face rușine este ca putregaiul în oasele lui. - 5 Gîndurile celor neprihăniți nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înșelăciune. - 6 Cuvintele celor răi sînt niște curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăvește. - 7 Cei răi sînt răsturnați, și nu mai sînt, dar casa celor neprihăniți rămîne în picioare! - 8 Un om este prețuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este disprețuit. - 9 Mai bine să fii într`o stare smerită și să ai o slugă, decît să faci pe fudulul și să n`ai ce mînca. - 10 Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă. 11 Cine-și lucrează ogorul va avea belșug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. - 12 Cel rău poftește ...

 

Proverbele Capitol 28

Proverbele Capitol 28 Proverbele 27 Proverbele Capitol 28 1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tînăr. - 2 Cînd este răscoală într`o țară, sînt mulți capi, dar cu un om priceput și încercat, domnia dăinuește. - 3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiți, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. - 4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. - 5 Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înțeleg totul. - 6 Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. - 7 Celce păzește legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînați face rușine tatălui său. - 8 Cine își înmulțește avuțiile prin dobîndă și camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. - 9 Dacă cineva își întoarce urechea ca să n`asculte legea, chiar și rugăciunea lui este o scîrbă. - 10 Cine rătăcește pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moștenesc fericirea. - 11 Omul bogat se crede înțelept, ...

 

Isaia Capitol 13

Isaia Capitol 13 Isaia 12 Isaia Capitol 13 1 Proorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoț. 2 Ridicați un steag pe un munte gol, înălțați glasul spre ei, faceți semne cu mîna, ca să vină la porțile asupritorilor! 3 ,,Am dat poruncă sfintei Mele oștiri-zice Domnul-am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.`` 4 Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5 Ei vin dintr`o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul. 6 Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! 7 De aceea toate mînile slăbesc, și orice inimă omenească se topește. 8 Ei sînt năpădiți de spaimă; îi apucă chinurile și durerile; se zvîrcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sînt roși ca focul. 9 Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mînie și urgie aprinsă, care va preface tot pămîntul în pustiu, și va ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruNĂPĂDI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentruNĂPĂDI.

INVADA

... Tranz . 1. A intra prin violență ( și cu mari forțe ) pe un teritoriu străin ( pustiind , prădând ) ; a cotropi , a năpădi . 2. ( Despre plante și animale dăunătoare sau parazite ) A apărea undeva rapid și masiv ( producând mari pagube sau neajunsuri ) ; a năpădi ...

 

NĂPĂDIRE

... NĂPĂDÍRE , năpădiri , s . f . Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei ; invazie , cotropire . - V. năpădi

 

NĂPĂDIT

... NĂPĂDÍT , - Ă , năpădiți , - te , adj . Cuprins din toate părțile ; împresurat , invadat . - V. năpădi

 

ÎMPRESURAT

ÎMPRESURÁT , - Ă , împresurați , - te , adj . Cuprins din toate părțile ; învăluit , năpădit . - V.

 

ÎNĂBUȘI

... să nu mai poată respira ; a ( se ) sufoca . 2. Tranz . ( Despre buruieni ) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor ; a năpădi . 3. Tranz . Fig . A potoli , prin violență , manifestări , acțiuni sau mișcări sociale ; a reprima . 4. Tranz . ( în expr . ) A înăbuși ...

 

BĂLĂRIE

BĂLĂRÍE , bălării , s . f . 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate . 2. Loc năpădit de buruieni . - Et .

 

BURUIENIȘ

BURUIENÍȘ , buruienișuri , s . n . Buruieni multe ; p . ext . loc năpădit de buruieni . - Buruiană + suf . -

 

BURUIENOS

BURUIENÓS , - OÁSĂ , buruienoși , - oase , adj . ( Despre un loc ) Năpădit de buruieni ; unde cresc multe

 

COPLEȘI

... COPLEȘÍ , copleșesc , vb . IV Tranz . ( Despre abstracte ) a cuprinde din toate părțile , a năpădi

 

INUNDA

... a zăcământului . 3. Fig . ( Despre sudoare , lacrimi , lumină etc . ; la pers . 3 ) A umple , a acoperi din abundență ; a năpădi

 

INVADAT

INVADÁT , - Ă , invadați , - te , adj . Care a fost cuprins ( repede și violent ) ; împresurat , năpădit . - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...