Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SECTOR, ECUATOR, EMISFERĂ, ORBITĂ, POL, SUPRAORDINARE, SUPRAORDINAT, ÎNSCRIS, ARENĂ, ATRIBUȚIE ... Mai multe din DEX...

SFERĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SFÉRĂ, sfere, s.f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ** Obiect care are aproximativ această formă. ** (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea "cerească") Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = întindere, spațiu, domeniu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. ** Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. - Din fr. sphère, lat. sphaera.

Sursa : DEX '98

 

SFÉRĂ s. 1. (GEOM.) suprafață sferică. 2. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 3. v. glob. 4. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?) 5. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 7. (LOG.) denotație, extensiune.

Sursa : sinonime

 

sféră s. f., g.-d. art. sférei; pl. sfére

Sursa : ortografic

 

SFÉR//Ă \~e f. 1) Suprafață formată de mulțimea punctelor din spațiu egal depărtate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafață. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. * \~ cerească boltă cerească. 4) fig. Limită de cunoștințe sau de preocupări; cerc; domeniu. * \~ de influență mediu în limitele căruia se exercită influența cuiva sau a ceva; zonă de influență. \~ele înalte cercurile guvernamentale ale unei societăți. / sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphäre

Sursa : NODEX

 

- SFÉRĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația "sferă". [< fr. -sphère, cf. lat. sphaera, gr. sphaira].

Sursa : neologisme

 

SFÉRĂ s.f. 1. (Geom.) Suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ** Obiect având această formă; glob. 2. Regiune cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ** Sferă de influență = întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită influența cuiva sau a ceva. ** Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se referă caracterele esențiale ale unei noțiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphère, it. sfera].

Sursa : neologisme

 

SFÉRĂ s. f. 1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru). * obiect având această formă; glob. 2. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social). o ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară. 4. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație (1). 5. (ec.) ă producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. (< fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)

Sursa : neoficial

 

-SFÉR(Ă)2 elem. sfer(o)-.

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruSFERĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 115 pentruSFERĂ.

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice şi ştiinţifice Asupra esteticii metafizice și științifice de Constantin Dobrogeanu-Gherea În numărul festiv al Convorbirilor literare , un număr ce a fost tipărit la a douăzeci și cincea aniversare a acestei reviste, sunt două articole de polemică, amândouă îndreptate în contra mea. Această cinste excepțională, precum și faptul că unul din articole a fost iscălit de dl Maiorescu, ar fi trebuit să mă facă să răspund imediat, cu atât mai mult cu cât în general n-am obiceiul de a tăcea când mi se fac observații critice. Meseria de scriitor, ca orice meserie, are și ea obligațiile sale, și una din aceste obligații mai de căpetenie e să-ți aperi vederile expuse, dacă urmezi a crede că sunt adevărate, iar dacă te-ai convins că sunt false, atunci să-ți recunoști sincer și cinstit greșeala. Se înțelege, sunt cazuri când cel care-ți face observări polemice nu merită nici un răspuns, și în acest caz datoria de a răspunde se preface în datoria de a tăcea; acuma însă nu suntem deloc în această situație, cel puțin pe ...

 

Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră

Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră Privind o stea terestră de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XV, 267, 6 [19] dec. 1911, p. 214. Am în fața mea un glob terestru. Un albastru uniform spune imensul oceanelor, marea împărăție a apelor, nemărginirea mișcătoare care nu-și mai află astîmpăr, fluidul element ce predomnește asupra uscaturilor. Figuri bizare, pe care aleargă umbre ușoare ce înseamnă uriașii munți, dungi abia scrise ce sunt fluviile mari, locuri goale și necunoscute ce sunt imensele pustiuri, pe care n-a călcat poate pas de om, zugrăvesc continentele. Cu cît curba urcă spre poluri, mai trist, mai gol, mai necunoscut se întinde rotundul pe care trăim. Acolo stînci de ghiață dăinuiesc de veacuri, ghețari uriași își ridică ascuțitele vîrfuri spre cer, eratice blocuri coboară dezrobite din cînd în cînd de soarele avar, ca să vie spre noi. Imensul albastru, ce înrămează ceea ce n-au putut încă să cuprindă valurile, e însemnat cu toate acestea de slabe cărări negre, de puncte de cerneală așezate unul lîngă altul, de un paianjeniș de fire încurcate, ce-și povestesc tovărășiile ce le-au legat oamenii, de nevoile ce au întins punți mișcătoare de ...

 

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu) Luceafărul de Mihai Eminescu A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade dragă fata. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. Și cât de viu s-aprinde el În orișicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară.                    * Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Și când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea ...

 

Alecu Donici - Florile

Alecu Donici - Florile Florile de Alecu Donici La niște case mari, în oale prea bogate, Sta falnic pe ferești, Pe lângă flori firești, Și cele prelucrate De mâine omenești. Dar iată, nori s-adună, Cu fulgere lucind, Și tunetul răsună De ploaie prevestind; Iar floricelele acele iscusite Îndreaptă către zei Smerita rugăminte: Ca să oprească ei, Cu un cuvânt din ceri, A ploaiei neplăceri; Dar rugămintea lor au fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vânt Se varsă pre pământ, Potoale sfera grea, Verdeața înnoiește Și firea după ea Se pare că zâmbește. Atunci și florile acele naturale Se dezvelesc frumos, Din sânurile sale Dau desfătat miros; Iar florile de fir, mătasi și catifea, Ce ruge înălța când ploaia se ivea, De frumusețea lor lipsite și pătate, Au fost de pe ferești afară lepădate. Talentului firesc de critică nu-i pasă, Ea nu întunecă a lui gândiri frumoase; Și numai florile acele prelucrate Se tem de ploaie

 

Alexandru Macedonski - La harpă

Alexandru Macedonski - La harpă La harpă de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII I Precum în gol un sunet nu dă nici o vibrare, Astfel și de pe harpă zburând a mea cântare Nu poate-n acest secol să afle un ecou; Dar tu, de tainici versuri, o! harpă dezmierdată, Urmează-ți al tău cântec, căci dânsul în veci cată A fi pentru alți secoli melodios și nou! II Șoptească vântu-n frunze c-ajunge pentru tine, Agațe-se iedera de ziduri în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu prețuiește oare mai mult ca un tezaur? Și vântul cel de seară cu freamătul său lin Nu este armonia din cornul nemuririi, Ce vine să vibreze ca vocea fericirii Oprind pe buze-un geamăt și-n suflet un suspin? IV A! Nouă nu ne pasă de inime- ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski) Noaptea de mai de Alexandru Macedonski Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri? Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, -- Când frunza ca și mai nainte șoptește ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul marilor roze

... grădină, Iar roua deșiră mărgele Pe roze bogate și grele, Ce-abia mai pot capul să-și țină. Avântul simțirilor mele Mă duce-ntr-o sferă

 

Alexandru Vlahuță - Răspuns la o cronică rimată

... râd de tot ce-i demn și sfânt Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vânt. Și pe când tu-ntr-o sferă mică, Ca vai de lume, te strecori, Ei strălucesc, și se ridică, De goi ce sunt și de ușori. Nimic nu pune frâu acestor Nerușinați ...

 

Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu

... basarabeni. Cât pentru etnografie și folcloristică, aproape nimic. Asta totdeauna mi-a întărit îndemnul meu de a lucra anume în această sferă mai mult decât pe tărâmul popularizării istoriei noastre naționale, de care eu, de asemenea, mă ocup. Asta mă face și acum, la alegerea subiectului de ...

 

Alphonse de Lamartine - Seara (Lamartine)

... mi cel obosit S-aduci lumina într-al meu suflet? Sfințita taină acestor lumi Te cobori oare ca să-mi descoperi, Taină ascunsă l-această sferă În care ziua te-așteaptă mult? O-nțelepciune neînțeleasă Te îndreptează la ticăloși? Ce! vii tu noaptea a-i lumina Ca dulcea rază ...

 

Alphonse de Lamartine - Singurătatea

Alphonse de Lamartine - Singurătatea Adeseori pe munte, când soarele apune, Eu, obosit de gânduri, la umbră rezemat, În jos peste cămpie vederea-mi se repune, Privind cum se destinde cu-ncetul și treptat. Aici spumegă râul în undele-i muginde Și șerpuind se pierde în depărtat ascuns; Lacul colo-și revarsă apele lui dorminde, Pe care steaua serii ivită le-a pătruns. Seara-și aruncă încă o rază rubinoasă P-al munților nalt vârf de brazi încoronat; Ș-a umbrelor stăpână în caru-i rourat Pășaște, și albește o pânză fumegoasă. Religiosul sunet, curmând astă tăcere, În aer se revarsă din turnul goticesc; Pe călător oprește; și luciul câmpenesc Ne-nsuflă-n locul zilei o sfântă mângâiere. Dar sufletu-mi, l-această vedere felurită, Rece, nimic nu simte plăcere pe pământ; El înainte-mi este o umbră rătăcită: Soarele nu-ncălzește pe cei ce nu mai sânt. Stânce, colnice, dealuri, d-a rând le iau pe toate, Din margine la alta, d-apus la răsărit, Nimic nu las din lume, și văz că nu se poate Ferice eu în vruna mai mult a fi ursit. Ce pot afla în aste livezi, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSFERĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 60 pentruSFERĂ.

SECTOR

SECTÓR , sectoare , s . n . 1. ( Mat . ) Porțiune dintr - un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte ; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere , situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei , iar ca vârf centrul sferei . 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe ; porțiune limitată dintr - o suprafață . 3. Domeniu sau ramură de

 

ECUATOR

ECUATÓR s . n . 1. ( Geogr . ) Cerc imaginar pe suprafața pământului , rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui , perpendicular pe axa polilor , împărțindu - l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre ; p . ext . zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc ; zonă ecuatorială . 2. Cercul mare al unei sfere , obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a

 

EMISFERĂ

... EMISFÉRĂ , emisfere , s . f . 1. ( Geom . ) Jumătate dintr - o sferă . 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre , mărginite de ecuatorul ceresc , respectiv de ecuatorul terestru , și de meridianul de referință . 3 ...

 

ORBITĂ

... un mobil . 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului , în care se află globul ocular . 3. Fig . Sfera sau mediul unei activități oarecare ; sferă

 

POL

POL ^1 , poli , s . m . 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice ; p . ext . regiunea din jurul acestor două puncte . 2. ( Mat . ) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera . 3. ( Fiz . ) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior . 7. Fig . Fiecare dintre punctele , situațiile etc . aflate la două extremități opuse . POL ^2 , poli , s . m . Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei , care a circulat în țara noastră ; douăzeci de lei . POL ^3 subst . ( Înv . ) Jumătate ( dintr - un întreg , dintr - o

 

SUPRAORDINARE

SUPRAORDINÁRE s . f . ( Log . ) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică . [ Pr . : - pra - or - ] - Supra - + ordinare (

 

SUPRAORDINAT

SUPRAORDINÁT , - Ă , supraordinați , - te , adj . ( Log . ; despre noțiuni ) În sfera căreia sunt cuprinse alte noțiuni cu sfera mai mică . [ Pr . : - pra - or - ] - Supra - + ordinat (

 

ÎNSCRIS

ÎNSCRÍS^2 , - Ă , înscriși , - se , adj . ( Despre poligoane ) Cu vârfurile situate pe circumferința unui cerc ; ( despre poliedre ) cu vârfurile situate pe suprafața unei sfere , a unui con sau a unui cilindru . - V. înscrie . ÎNSCRÍS^1 , înscrisuri , s . n . Act , dovadă , document . - V.

 

ARENĂ

... așternut cu nisip , rumeguș etc . din mijlocul unui amfiteatru antic , unde se desfășurau reprezentațiile . 2. Teren de sport , împrejmuit cu tribune pentru spectatori . 3. Fig . Sferă

 

ATRIBUȚIE

... ATRIBÚȚIE , atribuții , s . f . Sferă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...