Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ARCĂ, ARCĂNI, ARCAȘ, ARCULEȚ, CHEIE, CINTRU, COARDĂ, DESCRIE, JUMELĂ, LOB ... Mai multe din DEX...

ARC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ARC, arcuri, și (2) arce, s.n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. ** P.anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ** (Element de) construcție în formă arcuită. * Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. * Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. - Lat. arcus.

Sursa : DEX '98

 

ARC s. v. acoladă, arcuș, boltă, cer, firmament.

Sursa : sinonime

 

ARC s. 1. (prin Ban., Transilv. și Maram.) pușcă. (\~ cu săgeți.) 2. resort, (pop.) drot. (\~ la o dormeză.) 3. v. coardă. 4. v. arcadă. 5. (FIZ.) arc electric = arc voltaic; arc voltaic v. arc electric.

Sursa : sinonime

 

arc s. n., pl. (geom.) árce, /(resoarte) árcuri

Sursa : ortografic

 

ARC^2 árce n. mat. Porțiune dintr-o curbă cuprinsă între două puncte ale acesteia. /<lat. arcus

Sursa : NODEX

 

ARC^1 \~uri n. 1) Armă primitivă folosită la aruncarea săgeților, formată dintr-o vergea flexibilă, ale cărei capete curbate sunt ținute de o coardă. A trage cu \~ul. 2) Element de rezistență al unei construcții. * \~ de triumf construcție în formă de portic, înălțată în amintirea unui eveniment important. 3) Piesă elastică de oțel fixată între corpul unui vehicul și osiile roților acestuia, care serveşte pentru amortizarea șocurilor; resort. \~ de automobil. 4) \~ electric descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferința cercului. \~ul sprâncenei. /<lat. arcus

Sursa : NODEX

 

ARC s. n. 1. armă (primitivă) de aruncat săgeți. * tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc. 3. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc. o ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)

Sursa : neoficial

 

arc (-curi), s.n. - 1. Armă alcătuită dintr-o vergea flexibilă ușor încovoiată și o coardă. - 2. Resort, organ metalic elastic. - Var. pl. (înv.) arce. - Mr. arcu, megl. arc(u). Lat. arcus (Pușcariu 113; Candrea-Dens., 76; REW 618; DAR); cf. alb. ark, it., sp., port. arco, prov., fr. arc. Der. arcar, s.m. (negustor de arcuri), după Candrea-Dens., 77, provine direct din lat. arcarius (cf. DAR, care pare a admite explicația), ipoteză plauzibilă, dar care nu este necesară; arcărie, s.f. (înv., atelier unde se făceau arcuri); arcaș, s.m.; arcășie, s.f. (meseria de arcaș; în Bucov., unitate de pompieri); arcește, adv. (în formă de arc); arciș, adj. (încovoiat, curbat); arcos, adj. (înv., arcuit); arcui, vb. (a îndoi în formă de arc); arcuitură, s.f. (curbă); arcuș, s.n. (vergea de lemn care serveşte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde). - Der. neol. arcadă, s.f.; arcat, adj. (arcuit); arcatură, s.f. - Din rom. provine rut. arkuš "arcuș" (Candrea, Elemente, 406). Cf. arțar.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ARC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 155 pentru ARC.

Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect

... sui pe vârful unui munte ce este lângă mănăstire, împreună cu doi copii din casă și cu vătavul lor, poruncindu-le să tragă fieștecare din arc. Săgeata celui întâi slujitor ajunse într-un delușel ce se cheamă până astăzi Sion și este lângă mănăstire. Acolo, după porunca domnului, se făcu o ... în mănăstire arcul care-i slujise de plan, împreună cu un pahar de iaspis din care domnul obicinuia să beie apă în vremea războaielor. Acel arc, care, zice Neculce, se trăgea cu vârtej și prin urmare era o arquebuse , cum o numesc franțujii, se păstră în visteria mănăstirii până în vremile ...

 

Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor

Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor Alaiul vechiturilor de Dimitrie Anghel Publicată în Scara , II, 520, 25 iunie 1911, p. 1—2. Regina Mab încă singură a rămas stăpînă pe spațiul infinit. În cărucioara primitivă, ea sfidează fără frică, întîlnind în calea ei păsările cu aripi de trestie și pînză, pe care le-a făcu omul în setea lui de libertate. Ea singură aleargă stăpînă pe vînturi, călătorește pe drumuri de nouri ce i se aștern, face popasuri pe poduri de senin, trece triumfală sub arcurile multicolore ale curcubeilor. Că o aripă frîntă de furtună a fîlfîit cu deznădejde undeva, în univers, și că o viață mai mult s-a stins, ei prea puțin îi pasă... Și un zbor întreg de aripi se avîntă cu toate acestea după ea, care ține recordul spațiului. Moartea nu-i decît un cuvînt van, căci e și ea o înălțare. Scăpați de greul lest al lutului, ne vom înălța cu toții și vom pluti ca și Mab, frumoasa regină, în sferile albastre. Fascinați de infinit ori de aurul care strălucește la capătul fiecărei etape, cei ce țin aripele merg fără să întoarne capul înapoi, să vadă dacă ...

 

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2

... basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună,        C-un salt a suit        Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă        Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare-o perdea în fereastră Și gratii de fier a ... grămezi se adună Și unul pe altul, măiestru urcat, Ei par o cetate în lună.        Și bolțile-n muri        Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră        E-albastră. În halele-albastre ­ ănstelatele bolți ­ Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor ...

 

Mihai Eminescu - Eco

... basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună,        C-un salt a suit        Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă        Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare-o perdea în fereastră Și gratii de fier a ... grămezi se adună Și unul pe altul, măiestru urcat, Ei par o cetate în lună.        Și bolțile-n muri        Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră        E-albastră. În halele-albastre ­ ănstelatele bolți ­ Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori

... ascunde în nori roșii, de spectacol speriat. Și popor și regi și preoți îngropați-s sub ruine. Pe Sion templul se sparge ­ nici un arc nu se mai ține, Azi grămezi mai sunt de piatră din cetatea cea de ieri . Cedri cad din vârf de munte și Livanul pustiește, Jidovimea ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)

... ascunde în nori roșii, de spectacol speriat. Și popor și regi și preoți îngropați-s sub ruine. Pe Sion templul se sparge ­ nici un arc nu se mai ține, Azi grămezi mai sunt de piatră din cetatea cea de ieri . Cedri cad din vârf de munte și Livanul pustiește, Jidovimea ...

 

Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată

Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată Oglinda fermecată de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Un vis simbolic", în Tribuna , XV, 159, 22 iul. [4 aug.] 1911, p. 2. Astă-noapte m-am trezit brusc din somn. Un vis straniu mă purtase pe tărîmuri necunoscute, pe care nici nu le-am văzut, nici nu m-am încumetat să le bănuiesc vreodată... În rama ferestrei împodobite de perdele albe, cerul vînăt se ofilea peste arborii mari și o singură stea, albă ca o crizantemă uriașă, mai licărea stăruitoare departe, peste marea de coperișuri, în afundul nemărginirii. Natura aevea pe care o priveam acum trezit din somn mi se părea străină. Arborii nu erau așa în visul meu, nici vînătul cer care se ofilea și în nemărginirea căruia înflorea o stea albă ca o crizantemă, nici fața mea pală pe care o resfrîngea apa albăstruie a oglinzii în orele acestea tîrzii de noapte. Un tril însă căuta să mă cheme la realitate. O păsăruică, înșelată de acest zor de ziuă timpurie, îngăima undeva, în negrul unui umbrar, o sfioasă chemare, la care nu răspundea nimeni. Un vînt apoi, ca trecerea unui demon nevăzut căruia i-ar fi fost frică singur în văzduh, ...

 

Dimitrie Anghel - Puteri ascunse

... talaz se preface în mînie, și vai de cel ce se joacă cu astfel de talazuri ; înflorita creangă ce presară flori cînd o mîngîie zefirul arc se poate preface sub încordarea durerii. Un singur cuvînt o rănește și o face potrivnică, o lacrimă numai și e de ajuns să o învingă ... mică durere ai fi crezut s-o înfrîngă... Dar într-o zi odorul drag căzu bolnav de o boală ce nu iartă. Și ramul fragil, arc atunci s-a făcut; valul mlădios, puternic și despletit talaz; flacără vie, pîlpîitoarea și sfioasa scînteie. Neadormiți au stat străjuitorii ochi săptămîna întreagă ...

 

Dimitrie Anghel - Tovarășii (Anghel)

Dimitrie Anghel - Tovarăşii (Anghel) Tovarășii de Dimitrie Anghel Din romanul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Ilustrațiuna română , II, nr. 11, nov. 1912. Apărută și în Minerva , III, 1074, 12 dec. 1911, p. 3, sub titlul "Doctorul, trăsura, vizitiul și caii". Era odată un doctor, o trăsură veche, doi cai fără culoare hotărîtă și un vizitiu bătrîn... Zic așa, pentru că sunt anumite ființe pe care nu ți le poți închipui decît ca o pluralitate. Ei singuri nu există, pentru că cer o întregire, ei trebuie să se îngemăneze ca să poată fi, trebuie să-și întovărășească pe alții ca să fie siguri că sunt cineva. Era deci un doctor, plus toate derivatele lui, și ei de douăzeci de ani stăpîneau un oraș. La anumite ceasuri, se trezeau cu toții, privind prin opt ochi somnoroși lumina, tot atîtea fălci se deschideau formînd un uriaș căscat, diferite combustibile înghițeau fiecare și apoi ciudata mașină alcătuită se punea în mișcare. Cînd începuseră tovărășia asta nu erau ca astăzi; doctorul era brun, vizitiul blond, iar bidiviii suri, și uitam să spun că și adecvata trăsură la care erau înhămați cu toții, pe vremea ceea, era solidă, strălucitoare și juca ușoară și legănată ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Ștefan

Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Ştefan Cupa lui Ștefan de Dimitrie Bolintineanu Într-o monastire din trecut rămasă, În domneasca sală se întinde masă. Misail prezidă ast banchet voios Și în timpul mesei zice dureros: - "Ștefan după moarte lăsă moștenire Arcul său și cupa l-astă monastire. Cu Cantemireștii leșii au venit Și prădând locașul, arcul au răpit; Însă nu răpiră cupa minunată! Ea trăiește încă, de mirare!... Iată!" El arată cupa... Toți s-au minunat. Ea era săpată dintr-un matostat. Servii varsă-ntr-însa dulce tămâioasă. Fiecine-nchină pentru o frumoasă. Când la cel din urmă rândul a venit, Misail ia cupa și-astfel a vorbit: - "Unde este timpul cel de vitejie? Timpul de mari fapte?... Vai! n-o să mai vie? A căzut Moldova, căci orice români Se roșesc la gândul a mai fi stăpâni. Ei îmbracă manta de înțelepciune; Dar ca să-și ascunză trista slăbiciune. Dar înțelepciunea fără-a cuteza, E ca cutezarea fără-a cugeta. Când vedem sfioasă patria română, Ne-aducem aminte vorba cea bătrână: Cel ce e mai aproape de mormântul său La ideea morții tremură mai rău! Ștefan nu ...

 

Gheorghe Asachi - Amorul fugar

... înaripat, De la unul cătră altul zboară-Amorul nencetat. Veneticu-acela oaspe foișorul cu văpaie Îi aprinde și-l așază în străine mănuntaie. Un mic arc în mână duce și din micu-acela arc Nevăzute la vedere mii săgeți tot se descarc. De pe umăr i s-anină, pe cordele aurite, Cucura ce este plină de săgeți foart-ascuțite ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 91 pentru ARC.

ARCĂ

ÁRCĂ s . f . ( Rar )

 

ARCĂNI

ARCĂNÍ , arcănesc , vb . IV . Tranz . ( În trecut ) A prinde cu arcanul ^

 

ARCAȘ

... ARCÁȘ , arcași , s . m . 1. Oștean înarmat cu arc ; persoană care trage cu arcul ; săgetător . 2. ( La sg . ; art . ) Constulație din emisfera australă , compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber ; Săgetătorul . - Arc ...

 

ARCULEȚ

... ARCULÉȚ , arculețe , s . n . ( Rar ) Diminutiv al lui arc . - Arc

 

CHEIE

... și abrupți , acolo unde apa râului , întâlnind roci compacte , exercită o puternică eroziune în adâncime . Cheile Turzii . 6. ( În sintagma ) Cheie de boltă ( sau de arc ) = bolțar , de obicei decorat , situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc , având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare ; fig . element de bază care explică sau dezleagă o ...

 

CINTRU

... CÍNTRU , cintre , s . n . Partea concavă a unei bolți sau a unui arc ; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc

 

COARDĂ

... animale etc . , care întins pe anumite instrumente muzicale , produce , prin vibrare , sunete ; strună . 2. Fir împletit de sfoară , păr etc . care ține întinse capetele unui arc . 3. ( Mat . ) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc . 4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care , prin răsucire cu o pană , întinde pânza metalică a uneltei . 5. ( La pl ...

 

DESCRIE

... 1. A prezenta , a înfățișa , a zugrăvi pe cineva sau ceva . 2. A trasa o linie curbă , un arc sau un arc

 

JUMELĂ

JUMÉLĂ , jumele , s . f . Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie , prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui

 

LOB

... frunze , a unei petale sau a unei sepale , separată de rest prin crestături adânci . 3. ( Arhit . ) Element de construcție în formă de arc de cerc , care , combinat cu alte elemente asemănătoare , formează un arc

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...