Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CĂCIULIȚĂ, CĂCIULOI, ÎNDESA, ȚURCĂ, CĂCIULAR, CALAPOD, CALPAC, CHIULAF, CUȘMĂ, CUCĂ ... Mai multe din DEX...

CĂCIULĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CĂCIÚLĂ, căciuli, s.f. 1. Obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care serveşte la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă ( stăpânu-tău n-are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. * Expr. A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap) = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui. A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî așteptând; b) a o duce greu; a sărăci. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat. (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală. A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-și face de cap. (Bun de) dai cu căciula-n câini = foarte gustos. ** Fig. Om, persoană, individ. Câte cinci lei de căciulă. 2. Obiect în formă de căciulă (1) (care serveşte ca acoperământ pentru coșuri, canale etc.). ** Partea superioară a ciupercii. - Cf. alb. %kësul'ë%.

Sursa : DEX '98

 

CĂCIÚLĂ s. v. cap, individ, ins, om, persoană.

Sursa : sinonime

 

CĂCIÚLĂ s. 1. (Mold. și Bucov.) cușmă, (Transilv. și prin Munt.) șapcă. (Iarna poartă \~ pe cap.) 2. v. pălărie.

Sursa : sinonime

 

căciúlă s. f., g.-d. art. căciúlii; pl. căciúli

Sursa : ortografic

 

CĂCIÚL//Ă \~i f. 1) Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; cușmă. * A schimba \~a a-și schimba atitudinea. A se simți cu musca pe \~ a se simți vinovat. 2) fam. Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă față de toate celelalte persoane; individ; ins. * De \~ de fiecare persoană. 3) Obiect în forma unui astfel de acoperământ. [G.-D. căciulii] /Cuv. autoht.

Sursa : NODEX

 

căciúlă (-ci), s.f. - 1. Moț de pene la unele păsări. - 2. Obiect de pus pe cap, caracteristic țăranului, făcut din blană de miel sau de oaie, cu părul pe din afară. - 3. Pălărie. - 4. Prin sinecdocă, individ, cap. - 5. Partea cărnoasă a ciupercii. - 6. Capac metalic care protejează fitilul la lampa cu petrol. - 7. Accent circumflex. - 8. Acoperiș de paie deasupra stogurilor de fân. - Mr., megl. cățiulă. Origine obscură, dar cu siguranță expresivă. Prezența unor cuvinte ca ciocîrlan "pasăre moțată", ciocîrlău "bot", pare a atesta contaminarea temei expresive cioc "plisc", cu coc "obiect rotund", și în același timp existența unei forme *ciocîrlă, cu r expresiv ca infix, cf. cocîrlă. Pentru forma simplă, fără r, care trebuia fie *ciocilă sau *cioculă se poate avea în vedere o metateză căciulă, ca în gămălie ‹ măgălie, ciocan › cocean, etc. Oricum, nu este probabilă o der. de la lat. Puşcariu, Lr., 179, îl consideră cuvînt autohton și Graur, BL, V, 92, afirmă nu poate proveni din lat. Explicațiile care s-au încercat pînă acum nu sunt suficiente (o prezentare deja învechită în Jb., XV, 108). Este puțin probabilă der. din alb. indicată de Cihac, II, 715 (cf. Meyer 190; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 392; Rosetti, II, 112); contrariul pare mai sigur. Philippide, II, 702, indică numai termenul este "obscur", în timp ce Pușcariu, Lat. ti, 53, pleca de la un lat. *cat- cu suf. -cula. Pentru Berneker 466 și Sandfeld 94, este cuvînt balcanic de origine incertă. Pascu, Suf., 248, sugerează un lat. *catteula, de la *cattea "pisică", pe cît de artificios pe atît de improbabil. În sfîrșit, Vasmer, Jagi?-Festschrift, Berlin 1908, 273, explică sb. košulja prin lat. casula; ipoteză dificilă, îmbunătățită în parte de Scriban, Arhiva, XXVIII, 238 (urmat de Pascu, I, 60 și REW 1752), care sugerează lat. cas?b?la, var. de la cas?b?la. Plecînd de la același etimon, Popa-Lisseanu, Limba romînă în izvoarele istorice medievale, Bucarest, 1940, 25, a propus gr. ???????, pe care Giuglea, Dacor., X, 111, datorită unor dificultăți fonetice, îl transformă într-un lat. *caciubla sau *caciulla, extrem de improbabil. Der. căciular, s.m. (persoană care face căciuli; poreclă a soldaţilor infanteriști, în războiul din 1877); căciulat, adj. (cu căciulă; moțat); căciulată, adj. (oaie cu multă lînă pe cap); căciuleală, s.f. (adulare, umilință); căciuli, vb. (a aduna, a se umili); căciulie, s.f. (moț de pene; mîner; bulb de usturoi sau de ceapă). Probabil provin din rom. alb. këculj(ë) "moț", këculjer "ciocîrlan", këculo? "a avea urechile căzute", ngr. ???????? "bonetă" (care ar putea deriva și de la lat. casula, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 29), ???????? "creasta cocoșului", ??????????? "ciocîrlan"; bg. ka?ula "bonetă; moț", ka?ulat "moțat", ka?ulka "bonetă", ka?uljă se "a-și pune pe cap" (cf. Candrea, Elemente, 402; Romansky 108; Capidan, Raporturile, 202); mag. kacsul(y)a "pălărie"; kacsulia "capră albă cu capul negru" (cf. căcior).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruCĂCIULĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 133 pentruCĂCIULĂ.

Petre Ispirescu - Zâna zânelor

... gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva și tot îl deșteptați. - Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim între noi, care ce să ia din ele. - Și la ce sunt bune bulendrele pe care vă sfădiți ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Fata lui Chiriac

Ion Heliade Rădulescu - Fata lui Chiriac Fata lui Chiriac de Ion Heliade Rădulescu Aveam o rudă, și acea rudă avea un vecin, pe care îl chema Chiriac. Acel Chiriac avea o fată tânără și cam frumușică, ca toate fetele tinere ce nu sunt urâte. Ruda mea iară avea soție, ca toți oamenii însurați, și soția lui avea un văr. Vărul acesta era neînsurat, era un flăcău unguresc care se prefăcea înamorat și atunci când nu era, ca să-și dea un aer de om simțitor și plin de pasiune. Când însă îi și cădea cineva tronc la inimă, atunci era numai foc și inimă albastră. Într-o zi văzu pe fata lui Chiriac; flăcăul își răsuci mustața și se uită șoimește la dânsa; îi căzu, cum ziserăm, tronc la inimă; biata fată însă n-a știut nimic până în ziua de astăzi. Flăcăul nostru acum nu era ziuliță să nu vorbească tot de fata lui Chiriac: orice vorbă se deschidea, el mâna conversația pe departe cu dibăcie, și de ici, de colo aducea vorba tot de fata lui Chiriac. Începea laudele și disputele de biata fetișoară. Fetele frumoase adeseori sunt criminale în ochii femeilor de ce să ...

 

George Coșbuc - Iarna pe uliță

... încruntat, Și s-avântă, și se crede Că-i bărbat; Cade-n brânci și se ridică Dând pe ceafă puțintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. Și tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc să mi te ții! Colo, zgomotoasa gloată, De ...

 

Ion Luca Caragiale - Justiție

... pardon, la ficsonomia obrazului... Leanca: Să mă sperii? N-ai venit odată cu căciula umplută cu chinoroz...? Prev.: Las-o p-aia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică... nu-nțelege dumneei... fomeie... Jud.: Bine, toate bune, dar de ce vii beat la judecătorie? Prev.: (obidit ...

 

Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală

... oftând: - Fie, că strașnici ochi ai, coană Marghioalo! - Dacă te-aude socru-tău? - Care socru?... de unde știi? - Dumneata gândești că dacă te ascunzi sub căciulă, nu te mai vede nimeni ce faci... Nu te duci la pocovnicu Iordache să te logodești cu fata a mai mare?... Aide, nu ...

 

Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului

... fii în iad primit. Dar însă și la aceasta Radamant să-mpotrivești, Zicându-mi că acest lucru de pravilă să oprești ; Căci în iad după căciulă giudecăm pe fiiștecare; Pe-acel cu căciulă mare îl chinuim și mai tare." Cupidon atunci se pleacă la urechea lui Febus, Zice: "Vai de cei cu șlice, dac-așa pravil-au pus ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

Ştefan Octavian Iosif - Icoane din Carpaţi Icoane din Carpați de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Un șuier lung — gem osii ferecate — Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea să meargă Și bate-n piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Și de vecinul stelelor — De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară

... la biserică : — Liliac... liliac, trage noaptea la conac, din cloponița bătrână, hop, o dată, hop, de două, pân' la nouă... Liliacii dacă scapă sub căciulă fac calpacă. Și de veneau Floriile, Paștele, cu hainele noi, St. Ilie, cu pepenii de Pantilimon, Moș Ajunul cu colindețele, această prăsilă voinică și vioaie ...

 

Ioan Slavici - Doi feți cu stea în frunte

Ioan Slavici - Doi feţi cu stea în frunte Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici 1872 A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana și Lăptița. Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă, încât oile înce- tau a paște când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară Lăptița, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui și cu păr moale ca lâna mielușeilor, era frumoasă — mai frumoasă decât surorile sale împreună — frumoasă cum numai dânsa era. Într-o zi de vară, când razele soarelui erau mai stâmpărate, cele trei surori se duseră ca să culeagă căpșune în marginea codrilor. Pe când ele culegeau căpșunele, îndată se aude un șir de tropote, ca și când ar veni și s-ar apropia o ceată de călăreți. Era cine era: era tocmai feciorul împăratului, venind ca să meargă cu ...

 

Emil Gârleanu - Înecatul

Emil Gârleanu - Înecatul Înecatul de Emil Gârleanu Gheorghe Nicoară, călăraș cu schimbul, și frate-său, un băiețandru căruia nu-i mijise mustața, veniseră să adape caii în Siret. Cum coborau spre vad, băiatul spuse: — Ia te uită, bădiță, colo, sub mal, ce buștean a adus apa! Călărașul privi într-acolo, apoi strânse calul în călcâie și intră până la mijlocul râului. După ce se uită, țipă deodată: — Ira, măi, un om înecat! Băiețandrul încremeni locului. Călărașul îi strigă: — Fugi până ici la moară și cheamă pe moș Vasile. Băiatul lovi cu funia căpăstrului în cal și o luă spre moară. Se întoarse repede înapoi. Morarul nu era acolo. — Atunci repede-te și adu pe tătuca. Luați și o frânghie. Rămas singur, călărașul se apropie să se uite. Privi îndelung. Înecatul fusese izbit de apă în mâncătura malului și se prinsese între niște rădăcini. Șuvoiul îl bătea, mai să-l smulgă, să-l ducă la vale. Călărașul auzi niște glasuri, se întoarse și el și, cunoscând pe cei de pe mal, le răcni: — Măi Toadere... Năstase... Veniți, că-i un om înecat! Hai de l-om scoate! Flăcăii rămaseră puțin pe gânduri, apoi ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!

... zisei că coconița bate în palme și slugile aleargă grămadă, și Măriuța cu ei, Călin cu părul vâlvoi, pentru că căciula (de va fi avut căciulă) căzuse jos, izbindu-se cu capul de corlată, cu poturii fără copci pe picioarele goale și cu un fel de fotă dinainte. — Râtane, gata ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruCĂCIULĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentruCĂCIULĂ.

CĂCIULIȚĂ

... CĂCIULÍȚĂ , căciulițe , s . f . 1. Diminutiv al lui căciulă ( 1 ) . 2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii . - Căciulă

 

CĂCIULOI

... CĂCIULÓI , căciuloaie , s . n . Augmentativ al lui căciulă . - Căciulă

 

ÎNDESA

ÎNDESÁ , îndés , vb . I . 1. Tranz . A apăsa , a presa ca să încapă cât mai mult într - un spațiu restrâns , a vârî cu forța ( într - un spațiu limitat ) ; a înghesui , a bucși . 2. Tranz . A - și așeza pălăria , căciula , șapca , trăgând - o cât mai mult pe cap . 3. Refl . ( Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare ) A se aduna , a se îngrămădi unul lângă altul , unul peste altul ; a se

 

ȚURCĂ

... ȚÚRCĂ^2 , țurci , s . f . Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană . ȚÚRCĂ^1 , țurci , s . f . Bețisor ascuțit la ambele capete , cu care se joacă copiii , încercând ...

 

CĂCIULAR

... CĂCIULÁR , căciulari , s . m . 1. Meseriaș care lucrează căciuli . 2. Infanterist în vechea armată română . - Căciulă

 

CALAPOD

CALAPÓD , calapoade , s . n . Piesă de lemn în forma ( labei ) piciorului , întrebuințată la confecționarea încălțămintei sau care se pune în încălțăminte pentru a împiedica să se deformeze ; formă de lemn pe care se întind căciulile sau

 

CALPAC

... CALPÁC , calpace , s . n . ( Înv . ) Căciulă

 

CHIULAF

... CHIULÁF , chiulafuri , s . n . ( Înv . ) Un fel de căciulă

 

CUȘMĂ

... CÚȘMĂ , cușme , s . f . ( Reg . ) 1. Căciulă

 

CUCĂ

... înalt și izolat ; vârf de deal . - Et . nec . CÚCĂ^2 , cuci , s . f . ( Rar ) Femela cucului ( 1 ) . - Cuc + suf . - ă . CÚCĂ^1 , cuci , s . f . Căciulă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...